Legea Egalității, o capcană de preluare a puterii

Legea Egalității, o capcană de preluare a puterii

Să ne punem, pentru un moment, în pielea unui statistician. Dacă tu și prietenii tăi ați vrea să controlați viața fiecăruia, cum ați face ca să obțineți o astfel de putere? Evident, nu ați apărea imediat să spuneți că aveți un proiect special conceput pentru a cimenta un partid unic de stat.

Nu ați explica faptul că birocrația în creștere pe care o aveți în vedere ar promova un stat de coerciție și supraveghere care produce nivele toxice de neîncredere socială. Nu ați explica faptul că scopul este să supravegheați fiecare aspect al vieții oamenilor, inclusiv educația, afacerile, medicina, casa, familiile și bisericile lor.

Nu, desigur că nu. V-ați masca intențiile suprematiste cu un termen benign și la modă, precum „egalitate”. Ați pretinde că proiectul vostru e despre a ajuta o minoritate vulnerabilă. Pentru a împiedica examinarea, ați defăima imediat pe oricine ar avea o întrebare despre asta și i-ați defini ca oameni de ură. În același timp, ați oferi favoruri speciale celor care pot fi convinși să vă susțină acțiunea.

Așa se fac lucrurile, de obicei, după cum dovedește istoria sistemelor autoritare.

Semănând o colosală inegalitate de putere

Așadar, avem Legea „Egalității”, recent introdusă de Democrați în Congres. În prezent, este dezbătută în diferite comisii și este pe cale să fie votată în Camera Reprezentanților în această primăvară sau la începutul verii.

La suprafață, Legea „Egalității” ar trebui să protejeze persoanele LGBT de discriminare prin adăugarea categoriilor de orientare sexuală și identitate de gen în toate legile federale privind drepturile civile, inclusiv în Legea Drepturilor Civile din 1964. Aceasta ar face ca reclamațiile de discriminare ale acestor caracteristici să fie sancționabile legal așa cum este în cazul rasismului și să se aplice practic în fiecare domeniu al vieții: locul de muncă, educație, finanțe, finanțare federală, locuințe, sănătae și toate facilitățile publice.

Este o preluare a puterii sub masca antidiscriminării. O capcană. Este o altă încercare a unei micro clici de guvernământ de a exercita un mega control asupra vieții celorlalți, inclusiv a celor care intenționează să le protejeze. Permite statului de masă să maximizeze birocrația și ingineria socială, în special prin reglementarea imensă a libertății de exprimare și expresie. Erodează drepturile individuale, în timp ce pretinde că le susține.

Oamenii sănătoși la cap și cu bunăvoință au motive întemeiate de a se opune așa-numitei Legi a Egalității. Și multe dintre aceste motive au fost scrise, inclusiv schimbarea destinației toaletelor și dușurilor, discursul impus inerent în protocoalele de pronume și pedeapsa severă pentru apelarea greșită a unei persoane transgender, hărțuirea promisă a afaceriștilor, invadarea sporturilor feminine de către bărbații biologici, disprețul total al conștiinței individuale și multe altele.

Rezultatul net al acestei legi ar fi o imensă inegalitate de putere acumulată de stat și drenată de la individ. În continuare vă ofer cinci motive generale de opoziție față de această lege. Consider că ne oferă o imagine mai detaliată asupra modului în care ar destabiliza o societate liberă. Pe scurt, Legea „Egalității” nu protejează pe nimeni. Ea subminează libertatea și demnitatea umană prin confiscarea legală a drepturilor inalienabile ale americanilor.

  1. Subminează drepturile Primului Amendament ale fiecăruia

Libertățile noastre religioase, discursul, presa și asocierea derivate din Primul Amendament sunt vizate în mod direct de către Legea „Egalității”. Invalidează în mod specific Legea Restaurării Libertății Religioase din 1993, astfel încât oricine este în cadrul legii este în mod preemtiv deposedat de dreptul de a-și exprima conștiința fără pierderea libertății și a proprietății.

Această lege va suspenda dreptul de liberă exprimare în viața de zi cu zi seculară. Nu există nicio îndoială că acest lucru va duce la un discurs impus. Un mare indiciu în această direcție este legea din 2015 din New York, care impune discursul sub amenințarea unei amenzi de până la 250.000 de dolari pentru infracțiunea de folosire a unui pronume în funcție de sex față de cineva care nu vrea acest lucru. Legea federală va elimina o pagină de Twitter, care va suspenda conturile utilizatorilor care sunt considerate neconforme cu politica transgender.

De asemenea, libertatea de asociere va încasa o lovitură puternică. Cu accentul pe percepția identității de gen, un inculpat care poate fi perceput că s-a manifestat „nepotrivit”, poate fi amenințat cu pierderea mijloacelor de trai și chiar cu închisoarea.

Această lege va avea repercusiuni uriașe asupra libertății de asociere – va elimina distincțiile sexuale în lege, ceea ce înseamnă război deschis împotriva relațiilor de familie. Am văzut deja cum o instanță a deposedat un părinte de custodia unui copil minor care se identifica drept transgender, pentru că a refuzat să-și injecteze copilul cu hormoni puternici.

  1. Ambiguitățile din proiectul de lege amenință statul de drept

Primul lucru pe care un cititor al legii ar trebui să-l observe este ambiguitatea limbajului folosit, mai ales cu accentul pus pe „percepții”.

Ar trebui să ne întrebăm: cum supraviețuiește statul de drept acestor lucruri nepalpabile? Proiectul de lege are ca scop să stabilească judecăți dure cu privire la modul în care oamenii sunt percepuți sau modul în care oamenii percep lucruri. O asemenea confuzie este garantată pentru a crea o latitudine largă pentru un sistem arbitrar de pedeapsă și recompense, fără a ține seama de un proces corect.

„Egalitatea” injectează în numeroase legi antidiscriminare federale, inclusiv în Legea Drepturilor Civile din 1964, o nouă clasă protejată care nu este definită ca o caracteristică imuabilă și vizibilă ca rasa și sexul, nici de convingerile religioase ale unei persoane care sunt inerente protecțiilor Primului Amendament.

În schimb, noua categorie injectată este „LGBT”, care se referă la o întreagă paletă de relații personale, activități sociale, atitudini și diferite sentimente de identitate care se pot schimba de la o zi la alta.

Această dependență de percepție sau de credință cu privire la identitatea unei persoane nu a existat până acum. Limbajul acestei legi propuse este mai fluid decât fluiditatea genurilor pe steroizi și este ceva sălbatic pe care se insistă, mai ales la nivel federal. Ea nu invită la stoparea acuzațiilor și abuzului de putere care prevestesc nenorociri pentru societate și promite ruina umană. Singurii oameni „împuterniciți” de o asemenea înșelătorie sunt cei de pe nivelele superioare ale acestui lanț alimentar nou conceput care iau deciziile.

  1. Un pas către un sistem de credit social în stil chinezesc

Dacă legea va fi adoptată, nu ar trebui să fim surprinși dacă în cele din urmă va produce un sistem de credit social care nu e deloc diferit de cel din China, prin care mijloacele tale de trai, educația, cariera, mobilitatea și accesul la bunuri și servicii se bazează pe un „punctaj” al conformității tale față de politica guvernamentală.

Pe măsură ce tot mai mulți oameni se autocenzurează din cauza riscului de a-și pierde mijloacele de trai și statutul social, aceștia devin pur și simplu mai predispuși la respectarea robotică și conformitatea cu limitele discursului lor. Acest lucru se întâmplă tot mai mult în China, unde cetățenii simt nevoia să-și ridice „creditul social” pentru a li se permite accesul la locurile de muncă, educație, locuințe și alte bunuri și servicii. Așa numitele restricții ale Legii Egalității privind libertățile Primului Amendament ar fi un pas important în această direcție.

Un sistem de credit social care te punctează pentru conformitate ar fi un efect logic al intenției acestei legi: să pedepsească libertatea de expresie în aproape orice sferă a vieții, inclusiv la locul de muncă, la școală, în spațiul public și în toate facilitățile publice și în orice loc care ar putea fi legat de finanțarea federală.

  1. Redefinirea umanității prin excluderea disctințiilor umane

Legea „Egalității” este dezumanizantă, deoarece exclude toate distincțiile sexuale prin lege. O face în două moduri.

În primul rând, abrogă definiția legală a sexului ca realitate fizică prin încorporarea atât a orientării sexuale, cât și a identității de gen – adică percepția ta față de gen – în propria definiție a sexului. Ori de câte ori apare termenul de „sex” în legea federală antidiscriminare, Legea „Egalității” adaugă ca o paranteză termenii „inclusiv orientarea de gen și orientarea sexuală”.

În al doilea rând, legea încorporează o premisă în definiția sa de identitate de gen care transmite fiecărui american că sexul său fizic nu ar trebui să fie recunoscut real prin lege. Iată definiția sa: „Termenul identitate de gen înseamnă identitatea, aspectul, particularitatea sau alte caracteristici legate de gen ale unei persoane, indiferent de sexul desemnat unei persoane la naștere”. Fraza cheie aici este „indiferent de sexul desemnat la naștere”, ceea ce înseamnă că organele genitale sau orice diferențiere între bărbat și femeie ar fi irelevante pentru orice definiție legală a sexului. Pe scurt, realitatea fizică nu ar avea nimic de-a face cu masculinitatea sau feminitatea.

Această premisă se va aplica tuturor universal, nu numai celor care aleg să creadă într-un spectru de gen. Tot mai multe jurisdicții, precum Oregon, permit oamenilor să renunțe la distincțiile de gen. Cu astfel de legi, identitatea ta sexuală este considerată a fi în mintea ta, chiar dacă percepția ta este aliniată cu realitatea fizică. Deci corpul tău sexual devine, în esență, nerecunoscut de lege.

Trebuie să remarcăm că eliminarea distincțiilor sexuale prin lege este calea cea mai eficientă pentru abolirea recunoașterii de către stat a relațiilor familiale biologice. Odată ce nu mai recunoaștem identitatea legală a bărbaților și femeilor, orice relații de familie bazate pe aceste distincții – mama sau tatăl, fiul sau fiica, soțul sau soția – dispar.

  1. Consfințește politica de identitate distructivă social

Așa numita Legea a Egalității depinde în întregime de un spirit de resentimente încorporat în politica de identitate. Politica de identitate poate fi rezumată ca fiind convingerea că valoarea ta ca persoană depinde de statutul de victimă din punct de vedere al corectitudinii politice.

Se bazează, din ce în ce mai mult, pe conceptul de „intersecționalitate”, care va puncta statutul tău în funcție de grupurile de care aparții: de rasă, origine națională, orientare sexuală, identitate de gen și așa mai departe. Dacă ești perceput ca „alb” și heterosexual, de exemplu, guru ai politicii de identitate te vor considera vinovat de „privilegiul alb”, într-un efort de a te defăima și de a te reduce la tăcere în întreg discursul public.

Acest lucru elimină valoare intrinsecă și demnitatea pe care o avem ca ființe umane. Regimul politicii de identitate nu permite oamenilor să interacționeze liber unul cu celălalt, ceea ce ne-ar permite să atingem un fel de echilibru social de care avem nevoie pentru a optimiza armonia socială.

Dacă membrii Congresului cedează toxinelor politicii de identitate prin promulgarea acestei legi, vor cauza pagube enorme sănătății societății americane. În final, înseamnă că valoarea ne va fi atribuită de către stat, așa cum se întâmplă în toate sistemele autoritare.

Statul de masă decide ce înseamnă egalitatea

Motivele enumerate mai sus converg către un singur punct tranșant care merită repetat: această lege propusă este o tentativă mascată de preluare a puterii de către statisticieni. Demografia LGBT este pur și simplu grupul victimă folosit ca pion, vehiculul lor, mijloacele pentru a-și atinge scopul.

Pentru moment, persoanele care se identifică drept LGBT ar putea părea că sunt protejate, dar dacă este pusă în aplicare, legea este concepută pentru a genera un balaur de Stat de Masă care va adopta un stil haotic de viață. Va distribui „protecții” după cum dorește. În cele din urmă, nu va proteja pe nimeni.

Asta pentru că cei care conduc spectacolul nu se vor preocupa de nimic altceva decât de menținerea puterii necontrolate care le-ar acorda măsuri precum acest proiect de lege ambiguu formulat. Orice birocrat sau judecător poate pur și simplu alege din formularea legii pentru a decide dacă te califici ca „egal, inegal sau altceva”.

Romanul lui George Orwell „Ferma animalelor” includea maxima „unele animale sunt mai egale decât altele”. Alături de sloganul din romanul 9184, „Sclavia înseamnă liberate”, Orwell ar fi putut prezice cu ușurință „Legea Egalității”. Este o ciudată lume nouă.

Stella Morabito
The Federalist

 

COMMENTS

WORDPRESS: 0