Moștenirea lăsată de 7 judecători: Peste 62 de milioane de bebeluși morți

După ce președintele Richard Nixon l-a numit pe Harry Blackmun, pe atunci judecător la Curtea de Apel, la Curtea Supremă a SUA, în 1970, Blackmun a reușit cumva să-i convingă pe membrii Senatului că se va limita la interpretarea strictă a Constituției și că se simțea dator să-i protejeze pe „cei mai mici dintre noi“, analizează Terry Jeffrey într-un articol Townhall.

Când s-a votat nominalizarea lui Blackmun, senatorul democrat John McClellan din Arkansas a fost cel care a adus argumentele pentru confirmarea sa.

„El nu consideră că este nici datoria, nici prerogativa Curții să altereze interpretările istorice ale Constituției, lucru care ar însemna modificarea acestui important document prin edicte și decrete“, spunea McClellan. „Pentru aceste principii de bază ale integrității judiciare, îl recomand și îl respect“.

McClellan a citat apoi o declarație pe care Blackmun a făcut-o în timpul procesului de confirmare, despre cât de importantă era Curtea Supremă pentru „cei mici“.

„Ceea ce percep cel mai clar este respectul profund pe care micile ființe îl au pentru Curtea Supremă a Statelor Unite și cred că ei simt că acesta este adevăratul bastion al libertății și al protejării tăriei acestei națiuni,“ spusese Blackmun, potrivit Arhivelor Congresului.

„A fost o lecție pe care am învățat-o în ultimele două săptămâni și una pe care cred că nu o voi uita“, spunea el.

Trei ani mai târziu, Blackmun compunea opinia instanței în cazul Roe v. Wade. În aceasta se declara că exista un „drept constituțional la intimitate“ care include dreptul de a ucide „micile ființe“ – bebelușii nenăscuți – din pântece.

Pentru a ajunge la această concluzie, Blackmun a trebuit să ocolească realitatea biologică evidentă că o ființă umană nenăscută este o ființă umană vie. Prin urmare, el s-a referit la bebelușii nenăscuți folosind termeni ca „viață prenatală“, „viață potențială“, „viață umană potențială“ și „ființa în curs de dezvoltare din uterul uman“.

În opinia sa din cazul Roe, Blackmun a respins ceea ce el numea „teoria“ potrivit căreia viața începe de la concepție, care era promovată de cei ce susțineau interzicerea avortului.

Citește și Pro-viață: Mississippi solicită Curții Supreme să anuleze Roe vs Wade

„O parte a argumentelor în această direcție se bazează pe teoria că există o nouă viață umană din momentul concepției. Interesul și obligația la nivel general a statului de a proteja viața se extinde, prin urmare, la viața prenatală“, a spus Blackmun.

El nu era însă de acord cu asta.

„Au existat întotdeauna dovezi serioase că viața nu începe decât la momentul nașterii“, a scris Blackmun. „Aceasta era convingerea stoicilor“.

„În alte domenii decât cel privind natura penală a avortului, legea a fost reticentă în a susține orice teorie conform căreia viața, așa cum o considerăm, începe înainte de naștere, sau de a acorda drepturi legale celui nenăscut, cu excepția unor situații strict definite și cu excepția cazului în care drepturile sunt condiționate de nașterea unui copil viu“, a spus el.

„Pe scurt“, potrivit lui Blackmun, „cei nenăscuți nu au fost niciodată recunoscuți de lege ca persoane în adevăratul sens“.

„Nu trebuie să soluționăm întrebarea dificilă legat de momentul la care începe viața“, a conchis el.

Greșit. Răspunsul la această întrebare, pe care știința o determinase deja fără ambiguitate, ar fi trebuit să fie punctul de plecare al instanței. Viața umană începe de la concepție. A ucide o ființă umană în orice moment după aceea înseamnă exact asta: uciderea unei ființe umane.

Susținând că instanța ar putea declara avortul ca fiind un drept fără a stabili dacă un avort ucide sau nu o ființă umană vie, Blackmun a argumentat în esență că instanța ar putea legaliza ceea ce, din câte știa el, ar putea fi o crimă.

„Acest drept la intimitate“, a scris Blackmun, „fie că se bazează pe conceptul de libertate personală din cel de-al Paisprezecelea Amendament și pe restricții în ceea ce privește acțiunea statului, așa cum considerăm că este cazul, sau, după cum a stabilit Tribunalul Districtual, pe  drepturile din cel de-al Nouălea Amendament, este suficient de cuprinzător pentru a include decizia unei femei de a-și întrerupe sau nu sarcina.“

Citește și 375 de femei spun Curții Supreme ce consecințe are avortul

Dar apoi Blackmun a părut să deschidă o cale îngustă pentru un anumit grad de reglementare a avortului.

„În mod logic, desigur, un interes legitim al statului în acest domeniu nu trebuie să depindă de acceptarea convingerii că viața începe de la concepție sau într-un alt moment înainte de cel al nașterii propriu-zise“, a scris el. „La evaluarea interesului statului, se poate lua în calcul afirmația mai puțin rigidă conform căreia, atâta timp cât este implicată o viață cel puțin potențială, statul poate declara interese dincolo de a proteja strict femeia însărcinată“.

Apoi a concluzionat că statele ar putea reglementa sau chiar interzice avortul după ce s-a atins punctul de „viabilitate“, cu excepția cazului în care uciderea copilului nenăscut era „necesară pentru a proteja viața sau sănătatea mamei“.

Această gândire avea două neajunsuri: 1) „viabilitatea“ (momentul de la care un bebeluș poate supraviețui în afara uterului) nu este determinată de umanitatea inalterabilă a copilului, ci de progresele științei medicale; și 2) „sănătatea“ mamei, așa cum este definită de însuși Blackmun în cazul adiacent al lui Roe, Doe v. Bolton, poate fi orice declară medicul ei că ar fi.

În respectivul caz, Blackmun a declarat că „decizia medicului“ legat de necesitatea unui avort pentru a proteja sănătatea unei femei „poate fi exercitată în funcție de toți factorii implicați – fizici, emoționali, psihologici, familiali și vârsta femeii – relevanți pentru bunăstarea pacientei.“

Blackmun nu a fost singurul judecător care a votat în 1973 pentru declararea avortului un „drept“. S-au alăturat opiniei sale din cazul Roe, judecătorul șef Warren Burger și judecătorii William Douglas, William Brennan, Potter Stewart, Thurgood Marshall și Lewis Powell.

Moștenirea pe care au lăsat-o în urmă? Între 1973 și 2017, conform cifrelor publicate anul acesta de Institutul Guttmacher, medicii au ucis 58.177.540 de bebeluși în Statele Unite. National Right to Life Educational Foundation estimează că din 1973 până în 2020, numărul a atins 62.502.904.

Uciderile au continuat și anul acesta. Dar Curtea Supremă are acum șansa să anuleze hotărârea din cazul Roe v. Wade. Vor susține judecătorul șef John Roberts și judecătorii Brett Kavanaugh și Amy Barrett decizia lui Blackmun – sau vor fi de partea nenăscuților inocenți?

Traducere și adaptare
Tribuna.US