Motivul pentru care culorile semaforului sunt roșu, galben și verde

Există o explicație perfect justificată pentru culorile pe care le au semafoarele, argumentează Morgan Cutolo într-un articol Reader’s Digest.

Ideea că roșu înseamnă oprire, iar verde mers nu se rezumă doar la semafoare și camerele de monitorizare a traficului. Am fost învățați de la o vârstă fragedă că roșu înseamnă pericol, în timp ce verdele înseamnă siguranță.

Dar de ce au fost alese mai exact aceste culori anume pentru semafoare? Având în vedere că trebuie să ne uităm la ele în fiecare zi, de ce nu ar fi putut fi culori mai frumoase, de exemplu magenta și turcoaz? Veți afla în rândurile de mai jos.

Când au apărut primele semafoare în Statele Unite.

Primele semafoare au fost instalate în Statele Unite în 1920, ca urmare a creșterii numărului de participanți la trafic. Îngrijorate de posibilitatea producerii unor accidente, orașele și localitățile au instalat turnuri de dirijare a circulației pentru a ajuta la fluidizarea traficului auto.

Respectivele dispozitive erau deservite de polițiști, care utilizau fluiere și lumini roșii, verzi și galbene pentru a le indica șoferilor când să oprească și când să circule.

Apoi, în 1920, William Potts a creat primul semafor cu trei culori și patru direcții de circulație. Acesta asigura siguranța șoferilor în intersecții. Primul semafor de acest fel a fost instalat la intersecția dintre Woodward Avenue și Fort Street din Detroit, Michigan.

Pe teritoriul țării existau însă o mulțime de sisteme de semnalizare rutieră și dirijare a traficului. Deoarece acest lucru ar fi putut crea confuzie pentru șoferi, Federal Highway Administration a creat în 1935 „Manualul privind dispozitivele standard de control al traficului“.

Documentul definea o serie de norme privind indicatoarele rutiere, marcajele de pe trotuare și semnele de circulație, impunând ca toate acestea să folosească elemente luminoase de culoare roșie, galbenă și verde.

Care este istoria din spatele acestor culori.

Este important de știut că, înainte de a exista semafoare pentru mașini, au existat semafoare pentru trenuri. La început, companiile de cale ferată foloseau culoarea roșie pentru a indica oprirea, albul pentru mers și verdele pentru prudență.

După cum probabil vă puteți imagina, conductorii de trenuri au întâmpinat unele probleme legate de culoarea albă care însemna „circulă“ – albul strălucitor putea fi ușor confundat cu stelele pe timp de noapte, conductorii de trenuri crezând că au cale liberă când de fapt nu era așa.

Companiile feroviare au adoptat în cele din urmă culoarea verde pentru a indica permisiunea de circulație. Și pentru că este ușor de distins de celelalte culori, galbenul a devenit standardul care indica trenurilor când trebuie să înainteze cu prudență.

Regula a rămas neschimbată de atunci. În altă ordine de idei, dacă v-ați întrebat vreodată, acesta este și motivul pentru care marcajele de pe șosele sunt galbene.

Când au fost instalate semafoarele rutiere, a devenit un standard și pentru acestea – cu excepția Japoniei, unde indicația „circulă“ este semnalizată printr-o cu totul altă culoare, albastru.

Citește și Care sunt culorile Sărbătorii Hanukkah și ce reprezintă ele?

De ce a fost ales roșul pentru stop.

Roșul este culoarea cu cea mai mare lungime de undă; aceasta înseamnă că, în timp ce străbate moleculele de aer, se dispersează mai puțin decât alte culori, astfel încât poate fi văzut de la o distanță mai mare.

Ca exemplu din lumea reală, gândiți-vă la modul în care lumina devine roșie când soarele apune. Chiar dacă ochiul uman este cel mai sensibil la culoarea galben-verde (de unde și nuanța vestelor de siguranță cu grad ridicat de vizibilitate), acesta poate vedea roșul de la o distanță mai mare.

Galbenul are o lungime de undă mai scurtă decât roșul, dar mai mare decât verdele. Acest lucru înseamnă că roșul este perceptibil de la cea mai mare distanță, galbenul de la o distanță medie, iar verdele de la cea mai mică distanță – un semnal de avertizare timpurie util pentru necesitatea de a încetini sau de a opri.

Dar aceasta ar putea fi o coincidență. Semnificația de oprire în cazul culorii roșu are la bază luminile de avertizare utilizate de trenuri și nu este clar dacă a fost aleasă în funcție de lungimea de undă, de contrastul cu verdele sau de asocierea naturală a roșului cu elemente precum sângele. Ar putea fi o combinație a tuturor celor trei!

Credeți sau nu, galbenul era utilizat cândva pentru a indica oprirea, cel puțin în ceea ce privește indicatoarele. În anii 1900, unele semne de stop erau galbene, deoarece era prea greu de observat un semn roșu într-o zonă slab iluminată.

Ulterior, au fost inventate materiale puternic reflectorizante și așa au luat naștere semnele de stop roșii. Întrucât culoarea galben are un grad înalt de vizibilitate în orice moment al zilei, zonele școlare, unele semne de circulație și autobuzele școlare continuă să fie vopsite în această culoare.

Nu uitați care sunt regulile pentru a circula în siguranță când semaforul arată doar culoarea galben.

Data viitoare când așteptați nerăbdător la un semafor, nu vă enervați; aduceți-vă aminte eticheta învățată în timpul școlii de șoferi și gândiți-vă cât de mult au evoluat semafoarele.

Traducere și adaptare
Tribuna.US