Nu, Creștinismul nu susține reparațiile financiare la 150 de ani de la sclavie

Nu, Creștinismul nu susține reparațiile financiare la 150 de ani de la sclavie

Relele sclaviei sunt prea mari pentru a fi reparate cu bani. Iertarea nu poate fi cumpărată și nici un număr de comisii guvernamentale nu va îndrepta lucrurile

Cum te adresezi „nedreptății fundamentale, cruzimii, brutalității și inumanității sclaviei în Statele Unite?” Formezi o comisie, bineînțeles.

Rep. Sheila Jackson Lee (D–Texas), alături de alți 23 de colegi, a introdus proiectul de lege H.R. 40 pentru a forma o comisie pentru studierea reparațiilor pentru sclavie. Comisia va fi alcătuită din 13 membri și un număr nelimitat de personal auxiliar, experți, consultanți și contractori.

Scopul lor ar fi documentarea nenorocirilor provocate de sclavie și discriminare, apoi recomandarea unor căi de atac potrivite, inclusiv oferirea de compensații financiare descendenților sclavilor. Comisia va avea un an pentru a-și pregăti raportul și apoi îl va prezenta guvernului.

Reparațiile financiare au fost susținute de mai mulți candidați Democrați la președinție și de o serie de lideri religioși. Săptămâna trecută, Rev. Eugene Taylor Sutton, Episcopul de Maryland, a cerut Congresului să adopte H.R. 40. Sutton, probabil el însuși un candidat pentru această comisie, a pretins că reprezintă perspectiva comunității religioase în favoarea reparațiilor, care au sprijin unanim din partea eparhiei lui, care este 90% albă.

Potrivit lui Sutton, America trebuie să adreseze relele trecutului nostru, pentru că încă există un „zid de nedreptate” care blochează relațiile dintre negri și albi. Chiar dacă negrii americani „au iertat această țară cu mult timp în urmă”, Sutton spune că încă nu suntem împăcați. Americanii trebuie să „ofere ispășire” și să „creeze amendamente” pentru a repara nedreptatea.

Împreună cu aceste cuvinte de nuanță religioasă, Sutton a susținut în mod explicit că observațiile sale sunt bazate pe „Sfintele Scripturi” și pe „Învățăturile lui Isus”. Cu toate acestea, Sutton a fost vag cu privire la versetele specifice sau învățăturile creștine pe care le-a expus.

Nu este surprinzător. Când Hristos a venit să salveze lumea de păcat, inclusiv de sclavie, El nu a început prin prezidarea unei comisii de 13 membri cu discipolii Lui. În continuare, patru concepte biblice pe care Sutton le-a denaturat în observațiile lui către Congres.

  1. O denaturare a dreptății

Știm că Dumnezeu cere dreptate și urăște opresiunea (Mica 6:8). Dreptatea înseamnă să-i tragi la răspundere pe cei care au comis lucruri rele. Când facem rău altei persoane (voluntar sau involuntar). De exemplu, atunci când colectorul de taxe Zacheu s-a convertit, a promis că va plăti înapoi de patru ori celor pe care îi fraudase (Luca 19:8).

Însă, dreptatea nu înseamnă să-i tragi la răspundere de anumite greșeli pe aceia care nu le-au comis. De fapt, acest lucru este opusul dreptății! Suntem responsabili doar pentru acțiunile noastre:        „Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el” (Ezechiel 18:20).

Nimeni nu contestă că sclavia a însemnat o mare nedreptate. Cu toate acestea, au trecut 154 de ani de la sfârșitul Războiului Civil și de la abolirea sclaviei, 55 de ani de la adoptarea Legii Drepturilor Civile și 11 ani de când americanii au ales primul nostru președinte negru.

Este o denaturare a „dreptății” să ceri descendenților îndepărtați ai unui grup să facă restituiri descendenților îndepărtați ai altui grup. Și asta presupune că descendenții îndepărtați ai celor două grupuri ar putea fi identificați cu acuratețe!

  1. O denaturare a iertării

Sutton spune că americanii negri i-au iertat pe americanii albi, dar că încă mai vor reparații. Să lăsăm la o parte faptul că americanii negri au o varietate de opinii cu privire la reparații și probabil cu privire și la iertare. Sunt reparațiile compatibile cu iertarea?

Hristos a vorbit despre iertare ca anulare a unei datorii. Iertarea înseamnă că atunci când cineva îți greșește, în loc să încerci să colectezi pe baza acelei greșeli, ierți datoriile. Te comporți ca și cum acea persoană nu îți mai datorează nimic (Matei 18: 21-35).

Iertarea este atât de importantă încât Isus le-a poruncit discipolilor săi să ierte de cât mai multe ori, de 77 de ori dacă este nevoie. Dacă Sutton și comunitatea religioasă pe care o reprezintă i-au iertat cu adevărat pe americanii albi, de ce se comportă ca și cum ar mai exista o datorie? De ce încearcă încă să colecteze datoria?

  1. O denaturare a ispășirii

Adevărul este că, în ciuda eforturilor eroice ale multora, America nu va putea plăti niciodată datoria morală pentru sclavie și alte păcate corporative. Răul este pur și simplu prea mare pentru ca un simplu muritor să-l repare – mai ales dacă singura speranță este o comisie care să studieze azvârlirea de bani pe această problemă. Dacă trebuie să oferim o ispășire pentru păcatul originar al sclaviei, așa cum sugerează Sutton, nu vom reuși niciodată.

Aceasta este însăși esența Evangheliei creștine: trebuie să existe ispășire pentru păcat, dar eforturile umane sunt extrem de insuficiente. Din acest motiv, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, Isus Hristos, să trăiască, să moară și să se înalțe din nou, ca jertfă pentru păcatele noastre (Ioan 3:16). Dacă ispășirea este căutată în afara lui Isus Hristos, nu Evanghelia este propovăduită.

  1. O denaturare a reconcilierii

Sutton afirmă că scopul lui este reconcilierea. Este adevărat că primii creștini aveau ca scop asta. De fapt, Apostolul Pavel a numit Evanghelia „mesajul reconcilierii” (2 Corinteni 5:19). Extraordinara rugăciune a lui Hristos înainte de răstignirea Sa a fost pentru unitate – „ca ei să fie una, cum suntem şi Noi” (Ioan 17:11). Dar cum ajungem la reconciliere și unitate?

Apostolul Pavel afirmă „Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea” (Efeseni 2:14). Din cauza păcatului, relația noastră cu Dumnezeu a fost fracturată, la fel ca și relațiile noastre cu ceilalți. Moartea lui Hristos nu numai că a făcut ispășirea pentru păcatele noastre și ne-a readus la Dumnezeu, ci ne permite să avem și pace între noi.

Pentru creștini, expresia „suntem cu toții copiii lui Dumnezeu” nu este un stereotip fără sens. Este moștenirea prețioasă a morții Mântuitorului nostru. Reconcilierea nu provine din redistribuirea resurselor prin programe guvernamentale.

Creștinii trebuie să lupte împotriva nedreptății și să caute compensații pentru victime. Creștinii ar trebui să studieze structurile care promovează și împiedică înflorirea umană și să creeze politici înțelepte. Creștinii ar trebui să-și petreacă timpul, resursele și talentul în aceste lucruri. Însă, în acest proces, creștinii nu ar trebui să denatureze în mod ușuratic lucrarea unică a lui Hristos, o lucrare care nu poate fi replicată de o comisie.

Laura Baxter
The Federalist

COMMENTS

WORDPRESS: 0