„Nu vom ierta”: Arabii din Gaza sunt furioși pe Hamas pentru atacul din 7 octombrie

Detestă Israelul pentru că a distrus Gaza. De asemenea, reproșează mișcării Hamas că le pune viețile în pericol și le promite victoria. În postări cutremurătoare de pe Facebook, arabii din Gaza descriu pierderile, abuzurile și umilințele zilnice pe care nicio cameră de filmat nu le poate surprinde.

Haaretz publică un articol de opinie despre viața arabilor din Gaza, ca urmare a masacrului comis de Hamas pe 7 octombrie 2023 și a modului în care sunt guvernați. Haaretz este un ziar israelian de centru-stânga, cunoscut pentru poziția sa critică la adresa guvernului și politicilor lui Netanyahu. Recomandăm lectura articolului ținând cont de această linie editorială.

„În acea zi blestemată, [Hamas] a împins Gaza de pe marginea prăpastiei… apoi și-au luat telefoanele ca să găsească cel mai bun unghi pentru poză”, a scris scriitoarea și poeta din Gaza, Ni’ma Hassan, pe pagina sa de Facebook, pe 7 octombrie.

Câteva ore mai târziu, ea a postat din nou, probabil ca răspuns la cititorii care o atacaseră pentru că criticase Hamas, așa cum a mai făcut-o și înainte:

„Chiar și după trei ani, [Hamas] ne spune că ceea ce contează este rezultatul și că victoria este aproape. Pe Dumnezeu! Chiar dacă ați construi paradisul […] nu vom ierta ceea ce ni s-a întâmplat și ceea ce încă ni se întâmplă”.

Hasan descrie deschis ceea ce mulți din Gaza spun între ei și ceea ce unii scriu, cu diferite grade de îndrăzneală și franchețe. Ei nu văd nicio contradicție între a critica Hamas și a recunoaște că Israelul a ales să distrugă Gaza, ba chiar și-a declarat intenția de a face acest lucru.

Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Gaza: cel mai falsificat război din istorie

Furia lor față de Hamas, pe care o atribuie unei greșeli strategice, unei aventuri, unui pariu sau chiar unei conspirații, nu le diminuează nici ura față de Israel.

Hamas, votat masiv în Gaza

În septembrie 2005, Israelul s-a retras complet din Fâșia Gaza, evacuându-și toate coloniile și retrăgându-și armata din teritoriu. La mai puțin de un an după această retragere, în ianuarie 2006, în ultimele alegeri legislative palestiniene desfășurate până astăzi, Hamas a câștigat majoritatea locurilor în Consiliul Legislativ, inclusiv în Gaza, în fața Fatah.

În iunie 2007, mișcarea teroristă a preluat controlul asupra Fâșiei prin forță, după confruntări armate cu forțele loiale Autorității Palestiniene. De atunci, Hamas nu a mai organizat alegeri în Gaza, iar locuitorii teritoriului nu au mai avut ocazia să voteze.

O mare parte dintre arabii din fâșie nu au avut niciodată dreptul de vot, deoarece populația este foarte tânără, iar majoritatea celor de azi erau copii sau nu se născuseră încă în 2006. Astfel, Hamas conduce de aproape două decenii pe baza unui mandat electoral care a expirat de mult.

Promisiuni false

Jurnalistul Hamed Jad, șeful biroului din Gaza al cotidianului Al-Ayyam, cu sediul în Ramallah, a reamintit, la rândul său, promisiunile făcute de Hamas privind o victorie decisivă după suferințele îngrozitoare. Și el scria cu ocazia celei de-a treia aniversări a „Potopului Al-Aqsa”, denumirea dată de Hamas atacului din 7 octombrie.

La aproximativ un an după atac, în cadrul unei conferințe de presă cu Khalil al-Hayya, actualul președinte al biroului politic al Hamas, Jad a întrebat:

„Puteți numi măcar o singură realizare pe care a adus-o ziua de 7 octombrie?” Al-Hayya a răspuns că era prea devreme pentru a trage concluzii.

Recent, Jad a revenit asupra acelui răspuns de acum doi ani cu o ironie amară:

„Al-Hayya avea dreptate când mi-a spus: «Este nedrept să judecăm Potopul înainte ca acesta să se fi sfârșit, pentru că încă nu s-a sfârșit». Într-adevăr, trei ani mai târziu, Potopul nu s-a oprit, iar noi încă ne înecăm în valurile sale furioase, zdrobiți zi după zi de pietrele de moară ale uciderilor, distrugerii, strămutării și pierderii”.

Adresându-se lui al-Hayya, care se află acum în străinătate și ai cărui patru fii au fost uciși de Israel, Jad a întrebat cu un sarcasm mușcător:

„Încă mai insiști că este prea devreme și nedrept, așa cum spui tu, să judecăm Potopul și suferințele pe care ni le-a provocat până acum?”

Viața în Gaza după masacrul din 7 octombrie

Cei care trăiesc astăzi în Fâșia Gaza, precum și cei care au reușit să fugă de acolo, tânjesc după ziua de 6 octombrie 2023. Ei nu au uitat blocada impusă de Israel și Egipt asupra lor, nici izolarea față de lume; șomajul și sărăcia provocate politicile Hamas; lupta pentru dreptul de a beneficia de tratament medical în afara Fâșiei; sau faptul că li s-a interzis să-și viziteze rudele și prietenii care locuiesc la doar 80 de kilometri distanță.

Iată un fragment din viața de dinaintea masacrului din 7 octombrie, dintr-o altă postare pe care Hassan a scris-o în aceeași zi:

„Fiica mea, Mayar, și-a petrecut ziua de vineri, 6 octombrie 2023, învățând pe de rost o scurtă piesă de teatru în engleză despre măslini, pe care urma să o interpreteze la radioul școlii. Sarcina mea era să-i cumpăr o rochie palestiniană. În dimineața zilei de 7 octombrie, au incendiat școala, măslinii, studioul… iar noi am lăsat în urmă rochia și orașul”.

Fiica ei nu-și va mai putea îndeplini visul de a merge cu motocicleta pe străzile orașului fără ca cineva să-i facă remarci. Orașul nu mai are străzi, iar fiica ei poartă acum hijab. Cu alte cuvinte, a crescut și nu-și va mai putea îndeplini dorința.

Baze militare Hamas în școli, spitale și case civile

Un element central al strategiei militare a teroriștilor Hamas este amplasarea infrastructurii sale militare în zone dens populate și în clădiri civile. Lansatoare de rachete, depozite de armament, posturi de comandă și intrări în rețeaua de tuneluri au fost identificate de armata israeliană în școli, spitale, moschei și locuințe private.

Documentarea unor asemenea cazuri vine și din surse independente de Israel: în 2014, agenția ONU pentru refugiați (UNRWA) a anunțat că a găsit rachete ascunse în trei dintre școlile sale din Gaza, iar în 2022 Amnesty International a documentat lansări de rachete din zone civile, inclusiv din apropierea unui spital.

Prin această tactică, o țintă militară legitimă devine un spațiu în care orice atac produce victime civile, iar imaginile care rezultă sunt folosite apoi în campania de condamnare internațională a Israelului. Dreptul umanitar internațional interzice utilizarea civililor ca scuturi umane, iar responsabilitatea pentru aceste victime revine, în primul rând, celui care a transformat clădirile civile în poziții militare.

Criză acută provocată de atacul terorist din 7 octombrie

Însă într-un alt mesaj, adresat mișcării Hamas, ea prezintă cifrele care i-au fost comunicate: peste 70.000 de copii care și-au pierdut unul sau ambii părinți; peste 86.000 de gospodării conduse de femei; aproape 260.000 de familii care locuiesc în adăposturi; peste 64.000 de văduve; și aproape 17.000 de persoane cu dizabilități. Rapoartele ONU confirmă unele dintre aceste cifre: UNICEF a raportat peste 58.000 de copii care și-au pierdut un părinte în octombrie 2025, în timp ce UN Women a estimat 86.290 de gospodării conduse de femei în septembrie 2026.

„Și în mijlocul tuturor acestor detalii”, adaugă Hasan, „două milioane de vieți marcate de o suferință neîncetată”.

„Există suferințe cotidiene care rămân neimaginate, aparent minore, pe care profesoara Samia Wadi le descrie într-o altă postare pe Facebook. O elevă întârzie mereu, ajungând la jumătatea orei pentru că trebuie să-și aștepte sora să se întoarcă de la propria lecție și să-i înmâneze perechea de pantofi pe care o împart”, scrie Haaretz.

„Mulți elevi nu iau notițe în timp ce Wadi explică lecția. Ea știe că aceștia așteaptă ca UNRWA să le furnizeze caiete. Alți doi elevi lipsesc de la ore la fiecare câteva zile, de fiecare dată când camionul care livrează apă purificată trece prin tabăra de refugiați în care locuiesc, pentru a-și umple canistrele. O altă elevă lipsește frecvent. Wadi știe că bunicul fetei a alungat-o pe mama ei văduvă din sudul Fâșiei Gaza spre nord. Copiii mai mici au rămas cu el. Citind între rânduri, se înțelege că eleva absentă trebuie să aibă grijă de ei”.

O altă profesoară este descrisă ca mișcându-se „cu ușurința unui înger milostiv printre elevii ei foarte mici” într-un cort transformat în sală de clasă. Autorul, care a publicat și pe Facebook, este dr. Saeed al-Kahlout, specialist în sănătate mintală. În stilul său poetic, el descrie modul în care ea explică cu blândețe lecția și le promite elevilor un viitor mai bun. Ea face o pauză la litera „r” de la începutul cuvântului „right”, scrie el, apoi la litera „l” de la începutul cuvântului „life”.

Hamas blochează în mod violent livrarea ajutoarelor în Gaza

În iulie 2026, un oficial ONU a descris public un incident în nordul Fâșiei Gaza. Coordonatorul special adjunct pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, Ramiz Alakbarov, a relatat că persoane înarmate „afiliate autorităților de facto” au pătruns forțat într-un punct de distribuție a alimentelor și într-un depozit al Programului Alimentar Mondial, iar doi șoferi care transportau ajutoare ar fi fost agresați.

Hamas șterge pe ascuns mii de morți de pe listele victimelor războiului din Gaza
Calcul barbar al liderului Hamas: Numărul mare de victime civile din Gaza este un „sacrificiu necesar”
Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Distribuția de alimente a trebuit întreruptă. Oficialul a precizat că incidentul nu este izolat și face parte dintr-un tipar de intimidare, violență și obstrucționare a operațiunilor umanitare. Deși ONU nu a numit explicit Hamas, autoritățile de facto din Gaza sunt cele ale mișcării, care controlează teritoriul din 2007. Un înalt oficial american a declarat pentru JNS că anchetatorii inspectoratului general al USAID au semnalat de ani de zile ingerințe ale Hamas în distribuirea ajutoarelor, avertismente pe care ONU le-ar fi ignorat până acum.

Gaza, condusă prin Legea Sharia

Acum câteva săptămâni, spiritele s-au înfierbântat în Gaza când un șeic a profitat de predica de vineri pentru a-și supune ascultătorii – fie că doreau sau nu – unui val de insulte legate de comportamentul presupus indecent al femeilor. Multe femei și bărbați au criticat detașarea sa misogină față de o realitate în care femeile poartă povara întreținerii familiilor în condiții atât de dure încât sunt greu de imaginat.

Unele femei merg mai departe, scriind despre „consecințele anihilării pe care nimeni nu le vede. Înainte de război, aceste lucruri se întâmplau discret și foarte rar. Acum se întâmplă cu tupeu, cu mândrie, ca o rutină și un mod de viață”, așa cum scrie tânăra Najia Mahmoud în introducere.

Mahmoud scrie:

„Epoca sclaviei nu s-a încheiat. S-a mutat în corturi și s-a rebotezat «apărarea onoarei fiicei» și «circumstanțele războiului». Ceea ce se întâmplă astăzi în jurul nostru îți face sângele să fiarbă, îți întoarce stomacul pe dos și te îmbolnăvește dincolo de cuvinte. Căsătoriile între copii, care s-au răspândit brusc în Gaza, nu sunt căsătorii. Sunt o licitație de fete! Ca să-ți dai seama cât de jos s-au ajuns lucrurile: vecinul meu, un bărbat de vreo douăzeci de ani, este căsătorit cu o fată de 15 ani. El «o bate măr» zi și noapte. O bate timp de o jumătate de oră, iar fata rămâne tăcută în ciuda durerii. În clipa în care îi scapă un strigăt de durere, el începe să o bată din nou”.

„Și ceea ce te scoate din minți, te face să înnebunești și să vrei să dai foc până și ultimului cort, nu sunt doar bătăile. Ceea ce te scoate din minți este faptul că familia ei se află la câțiva metri distanță, familia lui este chiar acolo, alături de el, în aceeași curte, iar fiecare dintre ei are un pantof îndesat în gură și nu spune nimic! Își aruncă propriul sânge și carne în ghearele unui gunoi uman, iar când deschizi gura, scot pe gură o scuză mai urâtă decât păcatul însuși: «Pe Dumnezeu, doamnă, vremurile sunt grele și nu ne permitem să întreținem fetele, așa că hai să-i protejăm onoarea.» Ce cheltuieli? Despre ce onoare vorbești?! Oricine nu-și poate crește copiii n-ar trebui să-i facă de la bun început! De ce tot mai faci o fiică după alta dacă ai de gând să le arunci în brațele torționarilor lor într-un mod atât de josnic?”

Mahmoud continuă:

„Trăim în mijlocul războiului și al distrugerii. Cantina socială vă hrănește pe voi, pe copiii voștri, iar noi toți, cei din corturi, trăim din ajutoare ca niște cerșetori. Niciunul dintre voi nu o duce mai bine din punct de vedere financiar decât fiica sa. În zilele noastre, niciunul dintre voi nu plătește din propriul buzunar, așa că cum puteți invoca sărăcia și să vă vindeți fiica atât de ieftin și de rușinos? Cu aceeași constrângere și lipsă de decență, vedeți un bărbat care își aruncă copiii mici printre câinii vagabonzi și în pericol, ca să vândă marfă și să-l întrețină! Un copil micuț, nu mai mare decât degetul vostru mic, ar trebui să fie la școală sau măcar să stea în siguranță în cortul lui. În schimb, este aruncat pe străzi ca să întrețină o întreagă familie. Ce drept aveți să faceți un copil să-și facă griji pentru a vă menține în viață?”

Masacrul din 7 octombrie 2023

Pe 7 octombrie 2023, teroriști ai Hamas și ai altor grupări teroriste din Gaza au pătruns în sudul Israelului și au comis cel mai grav atac asupra evreilor de la Holocaust încoace. Aproximativ 1.200 de persoane au fost ucise, în mare parte civili, inclusiv femei, copii și bătrâni, iar mulți dintre ei au fost uciși în locuințele lor din kibbutzuri sau la un festival de muzică din apropierea graniței.

Anchetă NYT: Violențe sexuale inimaginabile comise de teroriștii Hamas: femei împușcate în zona intimă, minore violate și ucise, viol în grup

Totodată, 251 de persoane au fost luate ostatice și duse în Gaza: civili, soldați și cetățeni străini. O parte dintre ei au fost eliberați prin acorduri de încetare a focului și schimburi de prizonieri, alții au fost uciși în captivitate. Cei 20 de ostatici rămași în viață au fost eliberați la 13 octombrie 2025, după 737 de zile de captivitate, în cadrul acordului de încetare a focului mediat de SUA. Ultimul ostatic, sergentul-major Ran Gvili, ale cărui rămășițe se aflau încă în Gaza, a fost adus acasă la 26 ianuarie 2026, ceea ce a încheiat, după mai bine de doi ani, drama ostaticilor.

Foto: IDF