Obsesia Stângii pentru violență

Obsesia Stângii pentru violență

Titlul Fox News suna tranșant, analizează Jeffrey Lord într-un articol American Spectator: „Grupare anti-avort din Wisconsin, ținta unui atac incendiar cu cocktail Molotov. Un graffiti realizat pe sediul Wisconsin Family Action amenință: ‘dacă avorturile sunt în pericol, atunci la fel sunteți și voi’“.

În Boulder, Colorado, o biserică catolică, Sacred Heart of Mary Church, a fost vandalizată de protestatari pro-avort.

Hmm. Adepți ai Stângii se dezlănțuie violent, amenințând biserici catolice și judecători ai Curții Supreme. Unde am mai văzut așa ceva? Vă spun imediat.

Pe 20 aprilie 1871, președintele republican Ulysses Grant a semnat Ku Klux Klan Act. Ce a fost această legislație și de ce a fost nevoie de ea?

După cum se relatează în cartea sa Wrong on Race: The Democratic Party’s Buried Past, fostul consilier al lui Ronald Reagan și George H.W. Bush, Bruce Bartlett, explică următoarele legat de această lege și motivul pentru care Grant a considerat-o extrem de necesară. Potrivit lui Bartlett:

„Reacția Sudului la cel de-al Cincisprezecelea Amendament (care le dădea drept de vot sclavilor proaspăt eliberați) a fost înființarea Ku Klux Klan-ului, cu scopul de a suprima prin forță votul persoanelor de culoare. Istoricul Allen Trelease, de la Universitatea din Carolina de Nord, descrie această organizație infamă drept ‘brațul terorist al Partidului Democrat’. Istoricul Eric Foner, de la Universitatea Columbia, susține afirmația, numind KKK ‘o grupare militară care servește interesele Partidului Democrat’.

… Puterea Klanului era atât de mare în Carolina de Sud încât președintele Grant a fost nevoit să apeleze la Armată pentru a pune capăt violențelor sale“.

Știri de ultimă oră? Lăsând deoparte obsesia Stângii pentru violență manifestată prin folosirea Klanului ca „braț terorist“ al Partidului Democrat în secolul al XIX-lea, tiparul violenței de stânga se observă în mod repetat, pe măsură ce subiectele se schimbă și timpul trece – însă nu și amenințarea perpetuă a Stângii cu violența.

Să analizăm câteva exemple din istoria americană.

Problema: Violența membrilor de sindicat

Iată un titlu de articol din Indianapolis: Marea conspirație a dinamitei: Crimă și haos la Monument Circle.

Articolul începe cu:

„În zorii dimineții de 25 octombrie 1909, patru explozii de dinamită au distrus clădiri din Indianapolis având legătură cu un antreprenor general pe nume Albert von Spreckelson. Două dintre explozii au avut loc pe șantierele de construcții unde von Spreckleson angajase muncitori ce nu făceau parte din sindicat: noua bibliotecă Carnegie de la intersecția străzilor Mount cu Ohio și clădirea Central Union Telephone Exchange din Irvington. Exploziile au avariat, de asemenea, fabrica de prelucrare a lemnului a lui von Spreckelson de pe 1200 East North Street și hambarul său localizat la 1220 East Michigan“.

Acest tip de violență sindicală din partea Stângii s-a repetat de nenumărate ori la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Citește și Stânga îmbrățișează violența politică mult mai mult decât Dreapta

Problema: Violențe împotriva Războiului din Vietnam

Pe 24 august 1970, în clădirea Sterling Hall de la Universitatea din Wisconsin a explodat o bombă. Motivul declarat de cei patru bărbați implicați în atentat? Universitatea efectuase cercetări pentru armata americană. Aceasta din urmă, bineînțeles, se afla în acel moment în plină campanie de război în Vietnam. Un cercetător al universității a fost ucis, iar alți trei au fost răniți.

În perioada protestelor împotriva Războiului din Vietnam au avut loc violențe repetate din partea demonstranților de stânga care militau împotriva conflictului armat. De exemplu, cea de la Pentagon din 1967. U.S. Marshals Service relatează povestea în felul următor:

„Protestatarii împotriva Războiului din Vietnam s-au adunat la Washington sâmbătă, 21 octombrie 1967, în prima demonstrație națională împotriva războiului. The Mobilization Committee to End the War in Vietnam a organizat protestul pentru a câștiga vizibilitate la nivel național pentru mișcarea anti-război.

În zonă, polițiști militari erau postați în jurul Pentagonului, la intervale de trei metri. În interiorul cercului de polițiști militari, 300 de ajutoare de șerif și-au petrecut ziua așteptând. Prezența lor acolo era cu scopul de a face orice arestări ar fi fost necesare, o putere civilă care, în mod normal, nu este acordată militarilor. Ascunși în interiorul Pentagonului și al altor clădiri guvernamentale se aflau între cinci și șase mii de soldați ai Armatei echipați cu puști și baionete….

… La ora 17:40, o mulțime hotărâtă de 35.000 de persoane s-a îndreptat spre Pentagon. O mică parte din cei din față au luat cu asalt clădirea, au escaladat zidurile și au pătruns cu forța în Pentagon. Șerifii adjuncți și soldații au fost batjocoriți și atacați cu legume, pietre și sticle. Trupele din interiorul Pentagonului s-au grăbit să iasă afară când violențele s-au intensificat. A izbucnit o revoltă de proporții“.

În repetate rânduri, militanții de stânga împotriva războiului au făcut de toate, de la revolte până la incendierea clădirilor, așa cum s-a întâmplat în Carbondale, Illinois – sediul Universității Southern Illinois. Ziarul universității a consemnat ce altceva s-a mai întâmplat:

„Pe măsură ce manifestanții au fost dispersați, aceștia au vandalizat afacerile din zonă, aruncând cu pietre în vitrinele lor, și au dat foc unei clădiri goale de pe Mill Street. Pe atunci un cartier comercial vibrant, aproximativ 78 de clădiri au fost serios avariate în acea noapte și zeci de persoane au fost rănite, deși majoritatea rănilor au fost raportate ca fiind minore. Primarul de atunci, David Keene, a reacționat implementând restricții de circulație după ora 19:30, interzicând reuniunile cu mai mult de 25 de persoane și vânzarea băuturilor alcoolice, potrivit relatărilor din ziare“.

Această dependență de violență a Stângii continuă de-a lungul deceniilor, chiar dacă subiectele se schimbă. Tiparul s-a menținut și în secolul XXI. Iată un titlu Fox News din 2015:

Protestele „Ocupați Wall Street“ devin violente când manifestanții se ciocnesc cu poliția.

Au mai fost apoi violențele declanșate la inaugurarea lui Donald Trump în 2017 și să nu uităm (cu excepția celor care fac parte din Comisia evenimentelor din 6 ianuarie și presa liberală) cele peste 500 de revolte violente din întreaga țară în urma morții lui George Floyd.

Iar în prezent avem atacul cu cocktailuri Molotov asupra sediului unei organizații pro-viață din Wisconsin în baza statutului avortului și amenințările la adresa judecătorilor conservatori de la Curtea Supremă și a Curții Supreme însăși.

Așadar, ce observăm?

Începând de la violența Ku Klux Klan – „brațul terorist al Partidului Democrat“ – în anii 1870, continuând cu violența sindicalistă de la începutul secolului XX, cu protestele împotriva Războiului din Vietnam din anii 1960 și începutul anilor 1970, până la violențele Ocupați Wall Street din 2015 și recentul atac determinat de scurgerea unor informații privind opinia Curții Supreme într-un important caz de avort, constatăm următorul lucru:

Deceniile, ba chiar secolele, trec. Problemele apar și dispar. Dar ceea ce nu dispare niciodată este certitudinea 100% că Stânga americană este în mod constant violentă, după cum ne dovedește istoria.

Nu că ați ajunge vreodată să citiți acest lucru în New York Times.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0