Ofensiva rusă în Ucraina: Donbas – o scurtă istorie a perioadei post-sovietice

Ofensiva rusă în Ucraina: Donbas – o scurtă istorie a perioadei post-sovietice

Donbas este o regiune ucraineană formată din provinciile Donetsk și Louhansk, al cărei nume provine de la râul ce traversează regiunea. Acest teritoriu rusofon din estul țării, situat la granița cu Rusia, este principala regiune minieră ucraineană și principalul centru industrial al țării (în special în domeniul siderurgiei și metalurgiei), scrie France24.

Încă înainte ca Ucraina să-și câștige independența în 1991, regiunea, care este mărginită la sud de Marea Azov, era deja unul dintre principalele bastioane industriale ale URSS, în timp ce vestul țării era principalul producător de grâu al acesteia. 

În 2001, aproximativ 600.000 de ucraineni încă mai lucrau în peste 200 de mine, concentrate în principal în Donbas. Înainte de începerea conflictului, în 2014, această regiune avea o populație de aproape 7,3 milioane de locuitori din cele 45,5 milioane de ucraineni și asigura 16% din PIB-ul național, potrivit datelor citate de AFP. Donețk, cel mai mare oraș din bazinul minier, avea un milion de locuitori.

De ce există în regiunea Donbas vorbitori de limbă rusă?

În prezent, o parte semnificativă a populației din Donbass este de origine rusă, mulți cu rude apropiate în Rusia. Această populație provine în special din muncitorii ruși trimiși în masă de autoritățile sovietice între cele două războaie mondiale și după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a lucra în bazinul minier ucrainean. Deși este vorbitoare de limbă rusă de mai multe generații, regiunea Donbas nu este neapărat pro-rusă, dar este într-adevăr ucraineană, deoarece populația sa a votat în mod covârșitor în favoarea independenței la referendumul din decembrie 1991.

Citește și Are Ucraina dreptul să adere la NATO și Uniunea Europeană? Are Rusia un cuvânt de spus?

Cu toate acestea, la primele alegeri prezidențiale din istorie, alegătorii din Donbas au votat pentru Leonid Kravchuk, un fost apparatcik comunist, mai degrabă decât pentru candidații naționaliști. Acesta nu a întârziat să întoarcă spatele Moscovei și a impus ucraineana ca limbă națională. Mulți ani mai târziu, când a fost vorba de apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană (UE), vorbitorii de limbă rusă din Donbas au început să privească mai degrabă spre Rusia. 

Prima ofensivă rusească

În noiembrie 2013, președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, susținător al Rusiei, a renunțat brusc la acordul de asociere cu UE și a optat pentru o cooperare mai strânsă cu Moscova. Această decizie declanșează un val de proteste pro-europene la Kiev, unde Piața Maidan devine epicentrul unor proteste uriașe.

Pe 22 februarie 2014, Viktor Ianukovici a fost destituit de Parlament și a fugit în Rusia. Vladimir Putin denunță o lovitură de stat și avertizează că ,,își rezervă dreptul de a folosi toate opțiunile disponibile, inclusiv forța ca ultimă soluție”. Într-adevăr, în martie 2014, a anexat Crimeea, în timp ce propaganda pro-rusă, încurajată și finanțată de Moscova, s-a extins în regiunile estice ale țării, predominant rusofone.

Pe 7 aprilie 2014, a început războiul din Donbas. Rebelii pro-ruși, susținuți și înarmați de Moscova, deși Federația Rusă nu a recunoscut în mod oficial implicarea în conflict, preiau controlul birourilor guvernamentale regionale din Donețk și proclamă o ,,republică suverană”. La rândul său, Kievul a lansat o operațiune ,,antiteroristă” și și-a desfășurat armata. La 11 mai, separatiștii au proclamat independența regiunilor Luhansk și Donețk, în urma unui referendum pe care Kievul l-a considerat ilegal, la fel ca pe cel din Crimeea.

Citește și Un general rus anunță planul de a invada și Republica Moldova

Un război interminabil

Din 2014 până în prezent, estul Ucrainei nu a știut ce este pacea. Donbasul rămâne sfâșiat de un război sângeros între separatiști și forțele ucrainene, deși acordurile de la Minsk, semnate în 2014 și 2015, ar fi trebuit să ducă la încetarea focului și la demilitarizarea zonei. Totul a fost în zadar. În octombrie 2019, reprezentanții ucraineni și ruși reuniți la Minsk au ajuns la un acord privind organizarea de alegeri în regiunile separatiste ucrainene din Donbas, privind acordarea unui statut special acestora. Din nou, o încercare fără succes.

Ales în 2019, președintele Volodymyr Zelensky a adoptat la început o politică de dialog cu Moscova, până să constate eșecul acesteia. În aprilie 2021, el a declarat că apartenența țării sale la NATO este singura modalitate de a pune capăt războiului din Donbas. Pentru Moscova asta a fost o limită ce nu trebuia depășită

Înainte de recunoașterea unilaterală de către Vladimir Putin a independenței celor două ,,republici” separatiste Luhansk și Donețk și de începerea invaziei rusești, conflictul din Donbas s-a soldat cu peste 14.000 de morți și 1,5 milioane de persoane strămutate.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0