Opinie: Cine controlează vocabularul controlează mintea. Cine impune vocabularul impune tirania

Opinie: Cine controlează vocabularul controlează mintea. Cine impune vocabularul impune tirania

Timp de citire: 3 minute

Există o închisoare a minții. Ne naștem cu o minte liberă, dar secularismul face strădanii să ne-o controleze. A creat o închisoare a minții în care caută să ne înghesuie pe toți. Neo-marxiștii sunt experți în domeniu, iar încercările lor de a ne îndoctrina și înrobi mintea sunt cel mai mult evidente în impunerea unui vocabular nou, analizează avocatul româno-american Peter Costea.

Părinții noștri în credință au observat și ei lucrul acesta, încurajând creștinii zilelor lor să-și facă “gândurile roabe lui Hristos”. Îi atenționau că păgânismul zilelor lor caută să le transforme gândirea într-o închisoare a minții.

Închisoarea minții și calea într-acolo sunt temele principale ale cărții tocmai publicate de Michael Nowels, Speechless: Controlling Words, Controlling Minds / Fără cuvinte: controlul cuvintelor, controlul minții”. [Recenzie: https://thefederalist.com/…/the-answer-to-political…/]

Se scrie mult în aceste zile despre “egalitate”, “toleranță”, “dreptate socială”, și “nediscriminare”. În ele însele, aceste cuvinte sunt inocente, până când, dând la o parte pielițele care le ascund conținutul, dăm peste doze mari de toxicitate. Fiecare dintre aceste cuvinte conțin doctrine, idei, moduri de gândire. Fiecare dintre noi folosim aceste cuvinte. Uneori le folosim pentru a dovedi că suntem sofisticați ori în pas cu lumea, fără a cunoaște însă conținutul lor.

Conținutul lor e devizat de seculariști. Repetarea acestor cuvinte ne forțează să gândim într-un sens specific, fără să ne dăm seama că de fapt ele ne controlează mintea și ne împiedică să gândim liber.

Tocmai aici, afirmă autorul, este punctul nevralgic al conservatorismului contemporan. Ne bat progresiștii tocmai pentru că ei inventează cuvinte și fraze, iar restul societății le repetă mereu și mereu, forțându-ne să le acceptăm și înțelesurile. Argumentele zilelor noastre nu se mai câștigă ca și în trecut.

Conservatorii credeau și încă mai cred că argumentele se câștigă printr-un discurs și dezbateri raționale și decizii la rece. Din nefericire, nu mai este așa. Ele se câștigă, așa cum am învățat pe pielea noastră, prin inventarea unui limbaj nou, a unor cuvinte noi, a unui vocabular nou, și prin eliminarea semanticii tradiționale din limbajul convențional.

Tocmai din această pricină, stânga politică luptă agresiv pentru a inventa cuvinte și un vocabular nou, cât și înțelesuri noi pentru cuvintele și frazele tradiționale. În acest mod, spune autorul, “they create reality / progresiștii creează realitatea”. “They know if they win the game of semantics, they can win the terms and premises of any debate and thereby win every time. This is the idea behind political correctness, which converts language in an attempt to remake reality along leftist lines / Progresiștii știu că dacă ei câștigă jocurile semantice, pot câștiga regulile oricărei dezbateri și în acest fel câștigă de fiecare dată. Tocmai asta este ideea centrală a corectitudinii politice: ea restructurează limbajul încercând să reconfigureze realitatea de-a lungul liniilor stângiste”.

Conservatorii s-au trezit târziu la această realitate. Chiar și faptul că noi conservatorii folosim cuvântul “progresist” (în loc de “regresist”) dovedește acest lucru. Eticheta “progresist” e mult mai atrăgătoare decât eticheta “conservator”, “convențional” ori “tradițional”. Prima etichetă rezultă în aplauze, iar cele din urmă în dispreț.

Din nefericire, limbajul stângist (“regresist”) domină discursul politic, mediatic, și intelectual. Înțelesul cuvintelor este dat tot de “regresiști”. Documentele oficiale ale UE folosesc același limbaj care controlează mintea și nu permit dizidența. Din care pricină, milioane de cetățeni ai UE sunt nemulțumiți și, din nefericire, fără opțiuni.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0