În perioada următoare, Curtea Supremă a SUA urmează să revizuiască o lege din Mississippi care extinde protecția vieții bebelușilor nenăscuți începând
În perioada următoare, Curtea Supremă a SUA urmează să revizuiască o lege din Mississippi care extinde protecția vieții bebelușilor nenăscuți începând cu vârsta de 15 săptămâni – cu mult înainte de punctul de „viabilitate“ pe care Curtea l-a considerat crucial din punct de vedere constituțional.
Este o provocare directă la adresa deciziei Roe vs. Wade, a cazurilor de același gen, și a precedentelor următoare care au constituționalizat în Statele Unite un sistem de avort la cerere, analizează Willis L. Krumholz și Robert Delahunty într-un articol The Federalist.
Din momentul în care Curtea Supremă a fost de acord să audieze cazul legii din Mississippi, comentatorii și mass-media corporatistă s-au concentrat asupra potențialei reacții ale democraților și a Stângii – mai exact, asupra propriei reacții. Stânga amenință judecătorii cu consecințe cumplite dacă hotărârea din cazul Roe este anulată. Mai precis, democrații afirmă că o decizie care nu le va fi pe plac îi va determina să modifice componența Curții Supreme.
În mod clar, Stânga nu mai pretinde că pledează într-un mod disciplinat și legal pentru legalizarea avortului. Limbajul puterii brute, al invectivei amare și al amenințărilor brutale au devenit modul în care Stânga contemporană se adresează judecătorilor.
„Veți plăti prețul“
Cu aproximativ un an în urmă, Chuck Schumer, liderul minorităților din Senat din acea perioadă, s-a adresat unei mulțimi de pe treptele Curții Supreme, chiar în timp ce instanța audia pledoarii într-un caz de avort. Schumer – care mai târziu a votat pentru condamnarea lui Donald Trump sub acuzația de a fi incitat gloata să interfereze cu procedura legitimă de guvernare – a declarat :
„Vreau să-ți spun, Gorsuch, vreau să-ți spun, Kavanaugh, că ați stârnit o tornadă și veți plăti prețul. Nu veți ști ce v-a lovit dacă mergeți mai departe cu aceste decizii îngrozitoare.“
Discutând despre tirada lui Schumer, Mollie Hemingway a spus următorul lucru:
„Argumentul democraților în favoarea destituirii lui Trump este că, deși el le-a spus protestatarilor să fie pașnici, refuzul său de a accepta rezultatul alegerilor din 2020 a incitat o mulțime. Ce să facem, atunci, cu un lider al majorității din Senat, care a iterat o amenințare violentă la adresa judecătorilor Curții Supreme după o campanie de ani de zile de subminare a încrederii în procesele de confirmare a judecătorilor Curții Supreme?“
În mod deloc surprinzător, ultimele demersuri ale Stângii de a intimida judecătorii atrag atenția. Însă prea puțin se vorbește în presă cu privire la ceea ce vor face alegătorii de dreapta și republicanii dacă instanța nu-și schimbă decizia. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă, să zicem, un grup de judecători „centriști“ decide să modifice cadrul legal actual, dar va menține toate elementele esențiale.
Acest lucru s-a întâmplat deja în decizia Curții Supreme din 1992, Planned Parenthood v. Casey, când judecătorii Sandra O’Connor, Anthony Kennedy și David Souter – toți desemnați de republicani – au actualizat cadrul rigid din decizia Roe bazat pe trimestrul de sarcină, pe care progresul făcut de medicină de la emiterea hotărârii l-a făcut să fie determinat ca depășit.
Din senin, cazul Casey a creat viabilitatea ca standard constituțional. După atingerea perioadei de viabilitate (adesea în jurul a 23 de săptămâni de sarcină, deși momentul ales variază), un stat poate proteja viața nenăscutului prin reglementarea sau chiar interzicerea avortului – dar numai dacă protecția respectivă nu impune o „povară nejustificată“ asupra vieții sau sănătății femeii.
Însă povara nejustificată este un standard elastic – ca să nu spunem neghiob – mai ales că o altă decizie SCOTUS, Doe v. Bolton, a adoptat o definiție extrem de largă a ce înseamnă sănătatea mamei. Deci Casey este în esență un Roe cosmetizat. Impactul final al cazului Casey este că avortul este mai reglementat într-o mică măsură, mai scump și în condiții mai sanitare, dar în Statele Unite rămâne valabil un regim de avort la cerere.
„Moderații“ ce s-au ocupat de cazul Casey au crezut prostește că decizia lor va calma dezbaterea națională cu privire la Roe. S-a ales praful de înțelepciunea politică a judecătorilor: iată-ne purtând din nou aceeași bătălie, la mai bine de un sfert de secol de atunci.
Citește și Salvarea copiilor nenăscuți este un proces de lungă durată
Un viitor plin de amenințări?
Cu toate acestea, contextul politic din 2021 este mult mai turbulent decât cel din 1992. Datorită schimbărilor din cultura noastră politică provocate de președinția lui Trump, atacurilor ipocrite ale serviciilor de informații la adresa acestuia, revoltelor care au fost permise pe tot parcursul verii lui 2020, suferinței economice cauzate de pandemie și duplicității extreme adoptate de oficialii electorali în 2020, nimeni nu ar trebui să presupună că alegătorii republicani de rând vor accepta umili o altă înfrângere în cazul Roe.
Conservatorilor li s-a spus în mod constant că un motiv important pentru care ar trebui să voteze candidații republicani la președinție sau la Senat – chiar dacă acești candidați slujesc Americii corporatiste de cele mai multe ori – erau candidații la Curtea Supremă pe care îi aleg sau îi confirmă. Acești alegători, necesari pentru ca Partidul Republican să reușească recuperarea Casei Albe, s-au săturat să fie luați drept fraieri.
În cazul în care Curtea Supremă îi dezamăgește încă o dată, nu vă așteptați ca aceștia să susțină în număr mare un alt candidat care promite să numească judecători pro-viață și se oprește aici. Menținerea deciziei din cazul Roe ar putea chiar cristaliza formarea unui nou partid politic sau mișcare care este mult mai radicală în materie judiciară decât actualul GOP. Dacă tacticile de amenințare au funcționat pentru democrați, le vor folosi și alegătorii republicani.
Lipsa de încredere a multor alegători conservatori în Curtea Supremă provine din poziția sa cu privire la mai multe chestiuni, nu doar cea privind avortul. Acestea includ Obamacare, preferințele rasiale și politicile de lockdown ale democraților. Curtea a eludat în repetate rânduri procesul democratic în cazul unor chestiuni de bun simț. De exemplu, curtea a intervenit de două ori la sfârșitul anilor 1990 pentru a opri încercarea Congresului de a împiedica accesul copiilor la materialele indecente de pe internet.
În cazul din Mississippi, nu ratați aspectul mai amplu: cazul se referă la puterea cetățenilor de a decide pentru sine. Majoritatea americanilor susțin limitarea avortului la primele 15 săptămâni de gestație, așa cum se practică în Europa. Cele mai multe avorturi au loc înainte de 12 săptămâni. Cu toate acestea, oamenii din Mississippi sau ai oricărui alt stat sunt împiedicați de un grup de avocați, pe care nimeni nu i-a ales, să folosească procedura democratică pentru a restricționa avortul chiar și la 15 săptămâni?
O astfel de configurație antidemocratică face ca întregul sistem politic al Americii să devină fragil și pe punctul unei crize mult mai importante decât alegerea lui Trump.
De ce ne-am aștepta ca alegătorii ce formează Dreapta să dorească să păstreze o instituție care a furat puterea democratică de la state și Congres și a mutilat Constituția – în interesul elitei progresiste – timp de aproape 50 de ani? Politicienilor republicani trebuie să li se spună clar: Dacă alegătorii conservatori au motive să creadă că promisiunile campaniei republicane privind Curtea Supremă au fost toate o înșelăciune, vor începe să numească politicieni care îl fac pe Trump să arate ca Mahatma Gandhi.
Protejarea vieții
Mai presus de toate, Curtea Supremă nu trebuie să ia o decizie în privința acestui atac la hotărârea Roe în modul în care a decis cazul Casey: pe baza egocentristă a „protejării instituției“. Instituția a început să se auto-distrugă prin decizia Roe a judecătorului Harry Blackmun. Amenințările democraților în ceea ce privește modificarea componenței instanțelor de judecată doar duc acest lucru înspre finalul său logic și este doar o chestiune de timp până ce și republicanii vor face același lucru.
Nu puteți face compromis în această problemă, tocmai de aceea ar fi trebuit ca ea să fie decisă prin intermediul procesului democratic din state.
Decizia Roe trebuie să dispară, chiar și numai din perspectiva analizei juridice și științifice. În caz contrar, Dreapta va demara propriul plan de modificare a Curții sau va lupta dur împotriva ei. Poate chiar se va iniția o mișcare pentru a modifica locul ocupat de Instanță în sistemul nostru constituțional.
Dacă Curtea Supremă ar respecta cu adevărat statul de drept, ar face ceva similar cu ceea ce a făcut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Vo vs. France (2004). În primul rând, ar decide că statele au puterea de a proteja viața nevinovată și nenăscută de violența letală exercitată de surse private. În al doilea rând, ar admite că pot exista o varietate de opinii rezonabile cu privire la momentul în care începe viața umană.
Ideea că viața începe la naștere este cadrul actual al Curții Supreme și, în ziua de azi cel puțin, o opinie rezonabilă. Cu toate acestea, este rezonabil să spunem că începe de la momentul de viabilitate, sau când fătul e capabil să simtă durerea, sau la concepție. Aceste poziții au suport medical și moral. Însuși Curtea Supremă a recunoscut acest lucru în cazul Roe, apoi și-a ignorat propriile idei.
Atâta timp cât un stat are o perspectivă rezonabilă referitor la momentul în care începe viața umană – și asta ar putea include momentul concepției – statul ar trebui să aibă puterea deplină de a proteja acea viață de orice forma de violență. Singura excepție care ar trebui permisă este atunci când viața mamei este grav amenințată sau i-ar fi afectată în mod substanțial, ireparabil și permanent o funcție corporală importantă, în caz că nu face avort.
Rezultatul unei astfel de hotărâri delicate ar reflecta diversitatea subiacentă de opinii din această țară. Texas ar putea considera că viața începe de la concepție. New York, în schimb, că nu începe decât la naștere. Florida ar putea opina că momentul decisiv îl reprezintă capacitatea fătului de a simți durere.
Timp de decenii, Curtea a încercat în mod arogant și nedemocratic să impună națiunii o singură variantă din această mare diversitate de opinii. Este timpul să redăm puterea decizională celor din state, cărora le aparține de drept. Acum nu este momentul ca Instanța Supremă să se implice în manevre politice. Ceea ce așteaptă publicul de la ea este justiție, nu instituționalism egoist.
Ce ar trebui să facă oficialii dacă Curtea Supremă nu-și face treaba? Legislativul statului trebuie să elaboreze și să adopte legi care vor primi sprijin popular, indiferent ce soartă va avea legea din Mississippi în instanță. În ceea ce privește anumite chestiuni de etică care sunt pe placul alegătorilor, cum ar fi interzicerea avortului în caz de sindrom Down, guvernanții curajoși de genul lui Abraham Lincoln ar trebui să fie dispuși să sfideze instanțele.
Dacă democrații încep proceduri de destituire împotriva unor judecători, republicanii nu ar trebui să le ia apărarea. Dacă șase judecători numiți de republicani la Curtea Supremă – inclusiv cei trei numiți de Trump – nu sunt dispuși să scoată Instanța din groapa pe care a început să și-o sape singură cu jumătate de secol în urmă, atunci Curtea merită să fie discreditată și mai mult, și chiar va fi.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS