Opinie | De ce Ucraina merită susținerea Occidentului

Conservatori respectați, precum Tucker Carlson și Pat Buchanan, ridică obiecții față de implicarea noastră în războiul din Ucraina și merită să fie ascultați. Dar, cu tot respectul, cred că se înșală. Ei ratează aproape în totalitate aspectul geopolitic, ceea ce este dezamăgitor, analizează James Lewis pentru American Thinker.

Nu am nicio atracție pentru politica ucraineană, care este aproape la fel de murdară ca cea a lui Joe Biden. La fel ca majoritatea dintre noi, am multă admirație și simpatie pentru rezistența eroică a Ucrainei la un atac aproape genocidar, lansat asupra lor de Rusia putinistă, un asalt care aproape că îi face de rușine pe Hitler, Stalin și Mao Zedong.

Războiul lui Putin a readus Europa în perioada oribilă a anilor 1914-1930, în ceea ce privește cruzimea nemiloasă față de civilii nevinovați, femei și copii mai ales. Există două aspecte ale atacului rusesc pe care Tucker și Patrick Buchanan nu le iau în calcul.

Unul este moral. Celălalt este geostrategic.

Pe plan moral, lucrurile sunt destul de evidente, având în vedere că Putin a bombardat zone cu civili pentru a le înfrânge rezistența – ucigând, mutilând, răpind și violând. Toate acestea sunt acte intenționate, fac parte din doctrina strategică rusească standard.

Occidentul a închis ochii la atacurile sale cu bombe asupra orașelor din Cecenia, Georgia, Crimeea și Donbas. În Cecenia a fost cel mai rău, pentru că Putin nu a vrut să cruțe nici măcar infrastructura de care ar fi avut nevoie pentru a-și impune propria dominație asupra locuitorilor.

În Ucraina, Putin a încercat să lovească civilii, dar nu și centrul Kievului, de exemplu, pentru că se aștepta să aibă el însuși nevoie de acea infrastructură. Dar acum că tentativa i-a eșuat, el distruge alimentarea cu energie electrică și apă pentru a le oferi ucrainenilor un gust al iernii slave fără căldură, fără apă, fără hrană.

Stalin a ucis prin înfometarea în masă, iar Putin încearcă să facă același lucru.

Occidentul a permis practic acțiunile criminale ale lui Putin în Cecenia și în alte părți, pentru că, s-o spunem pe cea dreaptă, nu am vrut să ne implicăm personal în războiul jihadist din Cecenia.

Aceasta a fost o decizie strategică inteligentă a Occidentului, dar lipsită de moralitate: Să-l lăsăm pe Putin să-și exercite mânia asupra forțelor jihadiste.

Un studiu realizat de US Marine Corps a subliniat recent faptul că atacul lui Putin asupra Ucrainei nu este nimic nou – este modul în care el s-a comportat din 1990, de la destrămarea Imperiului Sovietic.

Dar presa occidentală a închis ochii la această realitate brutală, pentru că ne-am simțit protejați de ferocitatea lui Putin atunci când a fost îndreptată asupra unor forțe care reprezintă o amenințare și pentru noi.

Acesta este aspectul geopolitic și, cu siguranță, putem să nu fim de acord cu acest mod lipsit de moralitate de a vedea lucrurile, dar nu putem spune că este irațional. Națiunile și popoarele au luat întotdeauna în calcul șansele strategice, pe lângă ceea ce însemna ororile unui război deschis.

Când e cazul să închidem ochii, alegem să fim practici, chiar dacă acest lucru permite comiterea unor acte destul de oribile. Cât de mult își fac oamenii obișnuiți griji în legătură cu războiul constant dintre bandele de negri și hispanici ce vând droguri în Chicago?

Suntem șocați de atacurile armate îngrozitoare din școli, care sunt lucruri destul de grave, dar războiul din orașele noastre face parte din zgomotul de fond al vieții de zi cu zi.

Citește și Lecțiile războiului rusesc în Ucraina

Dar situația cu Ucraina este diferită, deoarece atacul Rusiei distruge întregul status quo din Europa după al doilea război mondial – 75 de ani de pace și stabilitate. În prezent, Vladimir Putin a schimbat pentru totdeauna conceptul unei Europei postbelice, fie că ne place sau nu.

Iar Ucraina este o adevărată piesă de domino, care, dacă va cădea, pune în pericol întreaga parte est-europeană a fostului Imperiu Sovietic: Polonia, România, Republica Cehă, Ungaria, chiar și Germania.

Această teorie a dominoului nu e deplasată, întrucât Putin a proclamat în mod deschis o Doctrină a Dominoului: el vrea să refacă tot Imperiul Sovietic, și chiar mai mult. Aceasta este o doctrină strategică agresivă clar exprimată, chiar de către Kremlin.

Și ghiciți cine analizează invazia din Ucraina ca pe un test pentru propriile sale pofte imperiale? Da, China modernă, acum mult mai bogată și mai puternică decât a fost vreodată Imperiul Sovietic.

Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat în Ucraina nu este doar o chestiune locală sau regională. Este un război prin intermediari între Occident și puterile totalitare în ascensiune, în strânsă alianță una cu cealaltă.

Vechea alianță a Axei dintre Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia șintoistă a revenit într-o formă extrem de diferită, dar la fel de periculoasă. Actuala alianță anti-occidentală combină mullahii iranieni criminali și gărzile lor naționale iraniene, Rusia lui Putin și China lui Xi; iar președintele Xi tocmai a fost proclamat conducător pe viață.

Vor exista analize postbelice după încheierea conflictului, dar iată ce văd eu deja:

Războiul din Ucraina a schimbat pentru totdeauna natura războiului modern, întrucât tancurile, artileria, navele militare și poate chiar și forțele aeriene rusești au întâlnit o generație complet nouă de arme, drone inteligente și mortale de toate tipurile.

Aceste sisteme de arme inteligente au scufundat mândra Moskva, nava amiral a marinei rusești din Marea Neagră, chiar la începutul războiului. Iar recent, Ucraina a reușit să scufunde singurul portavion rusesc, tot în Marea Neagră, folosind în principal rachete inteligente lansate de pe uscat și bombe inteligente și clasice lansate din aer.

Din punct de vedere militar, asta înseamnă că buncărele portabile greoaie numite „tancuri“, care reprezentau o putere înfricoșătoare în Primul Război Mondial, și-au găsit în sfârșit un adversar pe măsură.

Un singur soldat echipat cu arme antitanc, antiaeriene și antipersonal purtate pe umăr poate face acum treaba pe care o făcea înainte doar artileria grea. Războiul a demonstrat că inteligența mașinilor poate învinge cele mai bune blindaje din oțel și reactive și (deocamdată) chiar și cele mai bune arme defensive montate pe Moskva și pe alte nave militare importante din Marea Neagră.

Asistăm, prin urmare, la o revoluție majoră în armamentul de război convențional, care ar putea deveni la fel de importantă ca inventarea carului cu roți în epoca bronzului sau ca desfășurarea legiunilor romane bine instruite.

Trebuie precizat că sistemul anti-artilerie HIMARS reprezintă o altă metodă complet nouă de contracarare a atacurilor, un mod în care artileria inteligentă și armamentul defensiv inteligent ar putea fi în măsură să concureze. Nimeni nu știe care va fi rezultatul, pentru că în prezent asistăm la o altă cursă a înarmării, o luptă cu arme inteligente.

Un semn al noii ere este faptul că forțele aeriene rusești moderne nu au jucat aproape niciun rol în acest război. Există o singură explicație plauzibilă, și anume că spațiul aerian al Ucrainei a devenit prea periculos pentru a risca avioane de război rusești cu tehnologie avansată.

Aceasta este o presupunere plauzibilă cu privire la lipsa de control rusesc asupra spațiului aerian deasupra Ucrainei.

Așadar, acesta este un război prin intermediari care tocmai a demonstrat că toate calculele militare făcute după vechile norme sunt acum depășite. Cele mai bune previziuni de anul trecut tocmai s-au dovedit inutile. Faptul că Rusia folosește acum drone de război iraniene cu un oarecare succes, arată că personajele negative posedă în prezent arme inteligente competitive.

De ce sunt toate acestea atât de importante din punct de vedere militar și geopolitic? Pentru că războaiele prin intermediari sunt, de obicei, terenuri de testare pentru marile puteri militare concurente.

Citește și OPINIE | Pentru a-l ține sub control pe Xi, Putin trebuie învins în Ucraina

Războiul din Vietnam a fost unul de test între Occident și China lui Mao, deși Pentagonul nu a spus niciodată explicit acest lucru. Invazia nazistă a Poloniei a fost o încercare de a testa rezistența Rusiei, Marii Britanii, Franței și SUA împotriva revenirii Imperiului Germanic.

Este cunoscut faptul că prăbușirea Poloniei nu a reușit să-l oprească pe Hitler, iar acest lucru a avut consecințe brutale pentru valorile politice occidentale din întreaga lume.

Pearl Harbor a fost un alt test al determinării americane.

Iar ceea ce se petrece azi în Ucraina este tot un test, de data aceasta punând în balanță o Germanie firavă și o Franță căreia nu-i place să-și asume riscuri cu un imperiu rusesc în ascensiune.

Înainte de declanșarea acestui război, Germania a cedat controlul aprovizionării sale cu energie Rusiei lui Putin. Franța renunțase la mare parte din centralele sale nucleare. America lui Biden tocmai desființase independența energetică americană obținută de politicile economice și externe de succes ale lui Donald Trump, printre care cel mai mare progres din multe decenii privind pacea din Orientul Mijlociu – Acordurile Abraham.

Toate aceste progrese în materie de pace și libertate au fost anulate intenționat de către Biden și acoliții săi, în doar câțiva ani. Cei mai mulți dintre noi știu că suntem asaltați de inamici, atât străini, cât și din plan intern, deși identitatea lor exactă este încă necunoscută, la fel cum infiltrarea profundă a lui Stalin în SUA, Marea Britanie și națiunile europene a rămas o realitate obscură până când prima bombă nucleară sovietică din 1949 a adus o claritate orbitoare.

Ucraina este, prin urmare, un teren de testare îngrozitor, dar extrem de real, care pune față în față națiunile mai democratice cu dictaturi indiscutabil tiranice. Până în prezent, atacurile directe împotriva SUA au fost un război psihologic, un război biologic covid, probabil și, în curând, poate, un război economic.

Suntem supuși unui asalt constant și îl simțim, dar nu suntem siguri ce nume să dăm amenințării. Putem însă să facem o presupunere destul de corectă.

În orice caz, războiul din Ucraina, pe cât de sângeros și costisitor este, fără îndoială, pe cât de dăunător din punct de vedere politic în țară și în străinătate, nu este un război opțional pentru Occident.

Ca toate războaiele, acesta a adus mult mai multă claritate, astfel că până și Germania verde-pacifistă a fost scoasă din letargia ei dogmatică, în timp ce fostele colonii sovietice din Europa, împreună cu Suedia și Finlanda, sunt profund alarmate și implicate acum în luptă.

Nimic din toate acestea nu este un lucru bun, dar toate sunt extrem de necesare astăzi pentru supraviețuirea de mâine.

Așadar, Tucker și Buchanan se înșală de data aceasta.

Traducere și adaptare
Tribuna.US