La început a fost oarecum amuzant cum nici mass-media corporatistă, nici prietenii lor democrați nu puteau fi de acord cu nimic din tot ce spunea preș
La început a fost oarecum amuzant cum nici mass-media corporatistă, nici prietenii lor democrați nu puteau fi de acord cu nimic din tot ce spunea președintele Donald Trump, oricât de plauzibil – sau chiar evident – ar fi fost. El a realizat acest lucru și l-a folosit cu mare succes, analizează Cristopher Bedford într-un articol The Federalist.
Când Trump a spus că America trebuie să fie grozavă, presa corporatistă a declarat că nu a fost niciodată grozavă. New York Times a lansat chiar și un proiect de proporții pentru a demonstra acest lucru. Deși mai târziu au trebuit să retragă teza inițială a proiectului – coloniștii s-au răsculat pentru a menține sclavia – prietenii lor le-au dat oricum un premiu Pulitzer.
Când Trump a insultat gruparea malefică de violatori și ucigași de copii MS-13, numindu-i „animale“, presa corporatistă i-a apărat. Acest atac la adresa bandelor internaționale este extrem de rasistă, au spus ei. „Fanatismul“, a intonat în revista Rolling Stone jurnalistul Jamil Smith, premiat cu un Emmy, „impune ca inamicul să fie înfățișat cu un statut sub nivelul rasei umane, iar Trump a folosit de multă vreme expresii confuze pentru a incrimina grupuri întregi de oameni“.
Când Trump a cerut ca aliații noștri europeni să contribuie la propriul sistem de apărare și să își plătească facturile, presa corporatistă a afirmat că nu e necesar și că acest lucru este nedrept. Ei au insistat că președintele amenință securitatea globală cerând Europei să-și asigure propria securitate. NATO se va prăbuși dacă trebuie să plătească fiecare, au avertizat ei.
Când Trump l-a ucis pe spionul iranian responsabil pentru mai multe decese ale militarilor americani decât orice alt adversar curent, mass-media corporatistă a deplâns moartea sa. „Era un erou de război“, a intonat Holly Williams, de la CBS, cu accentul său autoritar australian. Fareed Zakaria, de la CNN, a declarat că era dcunoscut ca „incredibil de curajos, el însuși“, iar Anderson Cooper a afirmat că teroristul mort îi aducea aminte de liderul francez din cel de-al Doilea Război Mondial, Charles de Gaulle.
În ochii reporterilor noștri, fiecare lucru pe care președintele Trump l-a spus – s-au l-a făcut – cu siguranță era greșit. A început distractiv și previzibil, dar ar putea fi, de asemenea, îngrijorător, deprimant și exasperant, ca atunci când reporterii s-au făcut că nu observă revoltele rasiale ucigașe, susținând că sunt în întregime pașnice, sau când au refuzat să admită că la graniță are loc un trafic de carne vie operat în întregime de carteluri externe. Acest tip de presă face mult rău oamenilor și nu ajută cu nimic cauzele pe care acești reporteri speră să le promoveze.
Dar când COVID-19 a ajuns pe tărâmul nostru, obsesia lor de a fi împotriva președintelui Donald Trump a devenit foarte periculoasă pentru întreaga noastră țară – și este ultima fisură în rolul lor de verificare a existenței bunei guvernări, care de multă vreme s-a fracturat și acum s-a prăbușit cu totul.
Se așteaptă ca presa din America să ofere informații de încredere, pe care publicul le poate folosi pentru a lua decizii și pentru a-și forma opinii în cunoștință de cauză privind viața de zi cu zi și la nivel mai extins. Unele dintre aceste decizii ar putea fi banale, altele – cum ar fi votarea și împlinirea nevoilor familiei – vor fi foarte importante. Nu numai atât, dar se așteaptă ca presa din America să expună minciuni, infracțiuni, corupție și alte fapte rele – și să tragă la răspundere oficialități puternice, private și guvernamentale.
În ambele atribuții, presa din America ne-a înșelat clar – și aparent intenționat – așteptările.
Când COVID a lovit pentru prima dată țara noastră, l-au acuzat pe Trump că e rasist pentru că a impus o interdicție de călătorie către sursa virusului. Când președintele a afirmat că virusul ar fi putut proveni dintr-un laborator, presa a spus că minte și că nu de acolo provine. Când a spus că vom crea vaccinuri în decurs de un an, l-au „verificat“ și etichetat drept „fals.“ Când a spus că ne revenim ca țară, ei au afirmat contrariul. Când a susținut redeschiderea statelor, au declarat că vom muri. Niciuna dintre reacțiile lor nu avea de fapt vreo bază – izvorau doar dintr-o ură fierbinte față de președinte.
„87% dintre articolele mass-mediei SUA au un ton negativ“, au descoperit Bruce Sacerdote, profesor de economie la Dartmouth și alți doi cercetători, „comparativ cu 50% în cazul principalelor canale din afara SUA și 64% în ceea ce privește publicațiile științifice“. Ceea ce înseamnă că presa americană este o excepție – unică între toate celelalte aparate media slăbuțe din celelalte țări libere.
Dar departe de a fi terminat cu distrugerile pe care le provoacă, mass-media corporatistă americană a mers mai departe, înălțând falși campioni pentru a lupta cu cel mai detestat președinte al lor. Bărbați precum guvernatorul Andrew Cuomo, care este direct responsabil de decesele din casele de bătrâni și de mușamalizarea de după, au reușit totuși să facă bani în baza presupusei capacități de lider și celebrității proaspăt obținute în presă. Vă amintiți când era „iubitul Americii“?
Însă cu mult mai rău stau lucrurile în ceea ce-l privește pe Dr. Anthony Fauci. Din perspectiva mass-mediei, tot ce atingea Fauci se transforma în aur, iar dragostea era reciprocă: pentru Fauci, nu exista audiență prea restrânsă, publicație prea irelevantă sau cameră prea urâtă pentru ca el să stea în fața ei; schimbând tot timpul datele și povestea, îndepărtându-se și revenind la minciunile sale prin declarațiile demontat de atunci, pe care fanii săi din mass-media le declarau drept adevăruri absolute.
În fața camerelor, reporterii erau extaziați. În culise, îi scriau genul de e-mailuri pe care un soț ar putea fi gelos citindu-le. În tot acest timp, Fauci a subminat ultimele vestigii ale unei mass-medii cinstite. Ce poveste de dragoste înflăcărată.
Când Bret Baier de la Fox News a enunțat că virusul COVID ar putea să fi scăpat dintr-un laborator – ceea ce Fauci știa la vremea respectivă că era posibil – un schimb de emailuri în care e inclus și medicul se referă la observația lui Baier ca fiind o „teorie a conspirației.“ Știm că Fauci și aliații săi și-au petrecut anul următor atacând și respingând părerea tuturor cel care împărtășeau această teorie, dar ce a scris el ca răspuns la acea vreme? Nu știm, deoarece e-mailul este cenzurat complet – publicul american nu are acces la el. Este confidențial, nu vă apropiați: oameni sus-puși iau decizii importante care ne afectează viața. Toate în mare secret.
Bineînțeles, Fauci nu a trebuit să ceară prietenilor din mass-media să treacă toate aceste dezvăluiri sub tăcere. Știau ce să facă. A doua zi după ce aceste e-mailuri au fost obținute de BuzzFeed și Washington Post în baza Freedom of Information Act, corpul de presă de la Casa Albă nu a pus o singură întrebare despre ele.
Într-un interviu cu Nicole Wallace, ea a declarat că e-mail-urile publicate îl fac să pară și mai grozav și a ales să-l întrebe pe Fauci dacă „recâștigă terenul pierdut“, referindu-se aparent la administrația Trump, care, ca să fie clar, a reușit ceea ce media susținea că este imposibil, supervizând dezvoltarea și distribuirea unui vaccin în timp record.
Dar cum rămâne cu reporterii BuzzFeed și Washington Post care au dat la iveală această comoară? Din păcate și precum era de așteptat, tonul articolelor lor era practic unul romantic. „E-mailurile lui Anthony Fauci dezvăluie presiunea pusă pe umerii unui singur om,“ scrie Jason Leopold, de la BuzzFeed, începând prin a informa că omul a cărui politică de lockdown a paralizat țara (deși nu a oprit virusul) este o prezență liniștitoare pentru cei din jur.
E-mailurile, scrie Leopold fără să clipească, „dovedesc ambivalența lui Fauci față de noul său statut de celebritate.“
Cei de la The Post, la rândul lor, încep pe un ton lipsit de critică, prezentând comunicările lui Fauci cu oamenii de știință chinezi (care au mințit de la bun început). Medicul de la TV, spun ei, este „o vedetă media… uneori reticentă“.
Dar de ce au fost Fauci și Cuomo considerați eroi în primul rând? De ce au fost relatate cuvintele lor într-o manieră atât de lipsită de critică? De ce întrebările dure și dovezile clare ale problemelor expuse de The Federalist, The Daily Caller, Fox News și altele au fost ignorate de membrii de stânga ai mass-mediei?
De ce massmedia corporatistă a tipărit în schimb articole a căror veridicitate era imposibil de dovedit? De ce au celebrat cenzura aplicată de Silicon Valley scenariilor COVID care au ajuns să se confirme de nenumărate ori, începând cu modificările privind purtatul măștii până la lockdown-uri care nu au efect, la decesele din casele de bătrâni, la faptul că virusul nu se transmite în aer liber și până la acuzațiile de a fi scăpat din laborator?
Știm răspunsurile la toate aceste întrebări: pentru că l-au urât pe Donald Trump, i-au urât pe susținătorii săi și au vrut să le facă rău.
Dar toată această documentare a eșecurilor lor nu are un scop frivol: acest lucru contează cu adevărat. Într-o republică liberă, rolul ce-i revine unei prese libere este de a informa alegătorii. Când mass-media devine atât de dementă încât eșuează în mod deliberat să facă acest lucru, ei, la fel ca multe alte aspecte putrede și corupte ale societății noastre, eșuează în scopul lor – și țara suferă din cauza asta.
Nu merită nici măcar un slogan gen „Democrația moare în întuneric“; acelea sunt la fel de expirate ca tot acest joc. Dar ce se întâmplă când apare următoarea boală gravă? Și ce se întâmplă dacă chiar este una atât de letală pe cât au crezut oamenii că va fi COVID? În cine pot avea încredere oamenii? În oamenii de știință? În jurnaliști? Nici gând: și-au sacrificat credibilitatea pentru a-i face rău lui Donald Trump.
Au reușit să o facă. Sper că a meritat.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS