Opinie: Vizita lui Josep Borrell în Rusia și umilirea Uniunii Europene

Opinie: Vizita lui Josep Borrell în Rusia și umilirea Uniunii Europene

Umilința aplicată de ministrul rus de Externe Serghei Lavrov Înaltului Reprezentant al UE pentru Politică Externă arată încă o dată dacă mai era nevoie eșecul total al abordării business as usual al liderilor UE față de Moscova, comentează fostul deputat român Matei Dobrovie pentru publicația Podul.ro

După otrăvirea lui Alexei Navalnîi și mai apoi arestarea și condamnarea sa cu executare la 2 ani și 8 luni de închisoare, reacția Uniunii trebuie să fie fermă. Sancțiuni! Nu avem ce discuta cu un regim criminal autoritar, care calcă în picioare drepturile fundamentale ale omului și libertatea de exprimare, reprimând brutal orice opoziție. Peste 5.000 de oameni au fost arestați în toată Rusia doar pentru că au manifestat împotriva corupției și a violării drepturilor omului, ceea ce este inacceptabil. Acești oameni trebuie eliberați de urgență. Acesta ar fi trebuit să fie mesajul UE.

Nu mai este timp pentru declarații formale de îngrijorare și de condamnare a încălcărilor grave ale drepturilor omului. UE și SUA trebuie să impună noi sancțiuni individuale cercului de apropriați ai lui Putin. Este momentul pentru decizii curajoase. Germania trebuie să renunțe la poziția acomodantă față de Rusia și să oprească construcția conductei North Stream 2, care nu face decât să crească dependența Europei de gazul rusesc, făcând-o vulnerabilă la influența Kremlinului.

N-a fost să fie. Ce a făcut UE în schimb? Am auzit din nou condamnări formale, îngrijorări, vorbe neînsoțite de acțiuni concrete. Ba mai mult, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă, Josep Borrell, s-a găsit în cel mai prost moment posibil să se deplaseze la Moscova pentru a dialoga cu Lavrov. Acesta nu a ezitat să-l umilească în conferința de presă comună și să ridiculizeze astfel întreaga politică externă comună a UE.

Dialog de dragul dialogului

Fostul ministru de Externe spaniol și fost președinte al Parlamentului European se apără în fața criticilor că a acționat în virtutea vechiului principiu ”canalele de diplomație trebuie să rămână deschise”, cu alte cuvinte dialogul de dragul dialogului, fără rezultate, așa cum s-a întâmplat în privința altor dosare importante precum Siria sau Ucraina, unde Rusia a fost mereu parte a problemei, nu a soluției, dar europenii au refuzat să vadă asta.

Cert este că nu ai cum să cooperezi cu un interlocutor care te minte în față că nu are nimic de-a face cu otrăvirea lui Alexei Navalnîi. Pur și simplu nu ai ce să discuți cu Putin și ai lui decât pe limba pe care aceștia o înțeleg: sancțiuni și costuri pentru ei și apropiații lor.

Cu toată experiența sa diplomatică, șeful diplomației UE, un socialist care s-a opus introducerii oricărei referințe la fundamentul iudeo-creștin al proiectului european în momentul dezbaterii Tratatului Constituțional, s-a purtat ca un elev prins cu lecția neînvățată în conferința de presă cu Lavrov. A asistat pasiv la atacurile acestuia împotriva UE, la anunțul expulzării unor diplomați europeni și a recunoscut că a venit cu mâna goală, legitimând indirect regimul Putin: ”În ceea ce privește introducerea de sancțiuni suplimentare, nu există la acest moment nicio propunere făcută de niciun stat membru UE”.

Întrebarea este de ce s-a dus cu mâna goală la Moscova, știind că va fi umilit, dacă oricum liderii UE plănuiesc să discute abia în martie despre relația cu Rusia? Nu putea măcar să dea un semnal clar prin anularea vizitei?

O politică masochistă

Problema de fond este însă mai complexă. UE se vrea actor global, dar pentru orice decizie majoră de politică externă este nevoie de unanimitate, ceea ce duce la reacții greoaie și întârziate. Ar trebui să se treacă la majoritate calificată pentru a facilita procesul. Înaltul reprezentant pentru politică externă, deși vicepreședinte al Comisiei, nu este un veritabil ministru de Externe și depinde tot de statele naționale și mai ales de Germania și Franța, care sunt în formatul Normandia pe dosarul Ucraina, care au împins Acordul pentru investiții cu China și care par în general să decidă cam totul.

Nici după expulzarea unui diplomat al său, nici după arestarea și închiderea lui Navalnîi, cancelarul german Angela Merkel nu a vrut să-și schimbe abordarea față de Rusia și să anunțe suspendarea totală a proiectului Nord Stream 2, ci a insistat că cele două teme trebuie separate și nu au nicio legătură. De asemenea, și cancelarul austriac Sebastian Kurz s-a grăbit să declare că nu este cazul să se oprească lucrările de construcție la proiectul energetic care subminează independența energetică a UE pentru că și alte țări vor beneficia de acesta. A se citi Austria.

Recent, președintele Emmanuel Macron vorbea într-o dezbatere organizată de Atlantic Council despre necesitatea ”unui dialog cuprinzător” cu Rusia pentru a asigura pacea și securitatea continentului european. UE nu renunță la acest dialog de dragul dialogului cu Rusia, în ciuda evidenței că rezultatele lipsesc cu desăvârșire. Este o politică sinucigașă de autoamăgire, dar se pare că liderii europeni sunt un pic masochiști.

Josep Borrell a ținut să pună și bomboana pe colivă, lăudând Rusia pentru vaccinul Sputnik V și exprimându-și speranța că acesta va fi omologat și certificat de autoritățile europene. În opinia sa, este ”o veste bună pentru întreaga omenire”. ”Întâlnirea mea cu ministrul Lavrov și mesajele transmise de autoritățile ruse în cursul vizitei au confirmat că Europa și Rusia sunt în derivă una față de cealaltă. Se pare că Rusia se deconectează progresiv de Europa și consideră valorile democratice drept o amenințare existențială”, a fost revelația și concluzia Înaltului Reprezentant pentru politică externă în urma vizitei la Moscova.

Eu spun atât: Demisia lui Borrell este necesară, dar nu suficientă. UE trebuie să-și schimbe radical abordarea față de Rusia sau se va decredibiliza de tot.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0