Părinții sunt responsabili de educația pe care o primesc copiii lor

Timp de citire: 5 minute

Pe măsură ce națiunea își revine din ansamblul crizelor politice, de sănătate și economice cu care s-a luptat în ultimul an și copiii se întorc la toamnă în școli, se anunță o bătălie: cea pentru școlile din America, analizează David Closson într-un articol Family Research Council.

Recunoscând luptele ce se dau în cadrul sistemului educațional, Associated Press a publicat recent un articol intitulat „Lacrimi, politică și bani: consiliile școlare devin câmpuri de bătălie“. Articolul subliniază dezbaterile din ședințele consiliilor școlare din întreaga țară cu privire la noua programă, cum se va preda despre rasism și istoria americană, purtarea obligatorie a măștii și ideologia transgender.

Modul în care se soluționează unele dintre aceste întrebări acerb dezbătute va afecta traiectoria școlilor noastre și, în cele din urmă, a națiunii per ansamblu.

Părinții creștini se confruntă cu întrebări chiar mai fundamentale decât oricare dintre acestea. Și anume, care este responsabilitatea lor atunci când vine vorba de educația propriilor copii? Și contează dacă educația respectivă reflectă o viziune biblică asupra lumii?

A dori o educație de calitate pentru copiii tăi este un lucru bun. Dorința de a oferi lucruri bune propriilor copii nu este o trăsătură caracteristică doar creștinilor; este una umană – o reflectare a Tatălui ceresc cu care părinții pământești trebuie să semene. Isus se adresa unei mari mulțimi când a spus:

„Cine este omul acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră? Sau care, atunci când acesta îi cere un peşte, să-i dea un şarpe? Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în ceruri, le va da lucruri bune celor ce I le cer! (Matei 7: 9-11)

A-ți dori o educație de calitate pentru copiii tăi nu este o trăsătură unic creștină, dar părinții creștini ar trebui să combine această dorință excelentă cu alta – aceea că odraslele lor să învețe să adopte o viziune biblică asupra lumii.

Citește și Nu permiteți Stângii să distrugă inocența copiilor noștri

Procesul de construire a unei viziuni biblice asupra lumii începe acasă. Cu toate acestea, acest proces este, de asemenea, ajutat sau afectat de ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Viziunea asupra lumii a unei persoane nu este modelată doar de modul în care își petrece duminica sau dacă învață obiceiuri bune și discipline spirituale. Se formează și atunci când li se predă istorie, știință, literatură și matematică.

Prin urmare, părinții creștini ar trebui să aibă mare grijă la ceea ce sunt învățați copiii lor și cine îi învață. Viziunea copiilor asupra lumii este în mod constant modelată și nu neapărat într-o direcție biblică.

Să analizăm pe scurt perspectiva din America. Potrivit America’s Worldview Inventory a lui George Barna, viziunea unui individ asupra lumii (obiectivul prin care privește și înțelege lumea) este solidificată până la vârsta de 13 ani. Cu toate că perspectiva unora suferă modificări sau se schimbă pe parcursul vieții, viziunea majorității oamenilor este formată înainte de a intra în liceu.

Studiile lui Barna arată că, în prezent, doar 6% dintre adulții americani au o viziune biblică asupra lumii. Și mai îngrijorătoare este constatarea că doar 21% dintre cei care frecventează în mod regulat bisericile evanghelice au o viziune biblică asupra lumii (în ciuda faptului că 81% cred că o au).

Părinții creștini trebuie să mediteze la aceste cifre. Pur și simplu, majoritatea americanilor – inclusiv cei care frecventează biserica – nu au o viziune biblică asupra lumii. Asta înseamnă că majoritatea cadrelor didactice nu predau copiilor noștri dintr-o perspectivă bazată pe adevărul biblic. Nici măcar cei bine intenționați nu vor putea să ne ajute copiii să afle cum răspunde Scriptura la cele mai fundamentale întrebări cu care ne confruntăm.

Dumnezeu a subliniat în mod clar responsabilitatea părinților pentru copiii lor. Când Moise a dat legea lui Dumnezeu poporului Israel la poalele Muntele Sinai, Dumnezeu le-a poruncit părinților:

„Iar cuvintele acestea, pe care ţi le poruncesc astăzi, să le păstrezi în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti despre ele când vei fi acasă sau în călătorie, când te vei culca sau când te vei trezi.“ (Deuteronom 6: 6-7)

Dând aceste porunci părinților, Dumnezeu i-a făcut pe ei principalii responsabili de educarea și insuflarea unei viziuni biblice asupra lumii în copiii lor. Din diverse motive, părinții pot alege să delege o parte din această responsabilitate. Dacă și când o fac, ar trebui să fie atenți să o facă cu înțelepciune.

Pentru unii părinți, a se asigura că urmașii lor primesc o viziune biblică asupra lumii ar putea însemna educarea lor acasă. Pentru alți părinți, ar putea însemna găsirea unei școli creștine care să îi educe pe elevii săi dintr-o perspectivă biblică asupra lumii și înscrierea lor acolo. Iar pentru alții, ar putea însemna să se implice în mod intenționat în sistemul școlii publice locale.

Această implicare se poate concretiza în discutarea și completarea programei școlii publice acasă, împreună cu copiii; participarea la ședințele consiliului școlar și exprimarea opoziției când este cazul; candidarea pentru a face parte din consiliul școlar sau chiar a lucra ca profesor sau director. Indiferent sub ce formă se exprimă, părinții creștini ar trebui să fie implicați în mod intenționat în educația copiilor lor.

Citește și Opinie: Protejați copiii de propaganda rasială, promovați dreptul de a alege școala

Implicarea activă a părinților în educația copiilor lor este o temă ce se regăsește în Scriptură. De exemplu, părinții sunt sfătuiți „Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea.“ (Proverbe 22: 6).

Apostolul Pavel a scris: „Părinţilor, nu vă provocaţi copiii la mânie, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului!“ (Efeseni 6: 4). Mai mult, apostolul Ioan a întruchipat atitudinea pe care ar trebui să o aibă toți părinții și învățătorii creștini atunci când a scris: „Nu am bucurie mai mare decât aceasta: să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.“ (3 Ioan 1:4).

Indiferent cum aleg părinții să-și pregătească copiii: la domiciliu, să-i înscrie la școala privată sau să-i trimită la școala publică, aceștia au responsabilitatea de a-și crește copiii în Domnul și vor fi trași la răspundere pentru modul în care administrează binecuvântarea pe care au primit-o prin acești copii (Isus dă un avertisment grăitor în Matei 18: 5-6).

Ce învață copiii noștri? Și chiar mai important, ce fel de oameni devin datorită educației pe care o primesc? Ce virtuți învață să prețuiască și să întruchipeze? Aceste considerații stau la baza educării copiilor noștri, deoarece ceea ce se întâmplă în clasă nu rămâne în clasă – modelează inimile și mințile.

Părinții creștini trebuie să participe activ la educația copiilor lor, ca dovadă a ascultării față de Dumnezeu și din dragoste atât pentru Dumnezeu, cât și pentru copiii lor.

Traducere și adaptare
Tribuna.US