Varșovia – 19 iunie 2026

Președintele Poloniei a anunțat că a decis retragerea Ordinului Vulturului Alb, cea mai înaltă distincție a statului polonez, acordată președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, invocând decizia autorităților de la Kiev de a glorifica Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) prin atribuirea numelui „Eroii UPA” unei unități militare ucrainene.

Într-un discurs amplu, liderul polonez a afirmat că memoria victimelor poloneze ale masacrelor din Volânia și Galiția de Est nu poate face obiectul compromisurilor politice și că adevărul istoric trebuie apărat indiferent de circumstanțele geopolitice.

UPA, în centrul disputei istorice

Potrivit discursului, pentru majoritatea societății poloneze, UPA rămâne responsabilă pentru crimele comise împotriva populației civile poloneze în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Autoritățile poloneze consideră aceste evenimente drept genocid, iar Parlamentul polonez a consacrat oficial această interpretare în 2016.

Președintele a susținut că cel puțin 100.000 de cetățeni polonezi au fost uciși în Volânia, Galiția de Est, regiunea Lublin și Subcarpația, subliniind că victimele au fost în principal civili – femei, copii și persoane în vârstă.

Relația cu Ucraina, între sprijin și tensiuni

În pofida criticilor severe adresate Kievului, discursul reafirmă sprijinul Poloniei pentru independența și integritatea teritorială a Ucrainei.

Liderul polonez a amintit că, după invazia rusă din 2022, Polonia a oferit un sprijin umanitar, militar și financiar considerabil Ucrainei, primind milioane de refugiați și instruind mii de soldați ucraineni.

„Rusia este agresorul, iar Putin poartă responsabilitatea pentru declanșarea războiului”, se arată în mesaj, care insistă că poziția strategică a Poloniei față de războiul din Ucraina nu se modifică.

O decizie cu impact simbolic

Ordinul Vulturului Alb reprezintă cea mai înaltă distincție a Republicii Polone și este acordat pentru merite excepționale față de statul polonez.

Președintele a argumentat că această decorație simbolizează încrederea și recunoștința națiunii poloneze și că persoanele decorate trebuie să respecte valorile fundamentale ale statului.

În acest context, liderul polonez a anunțat că, după consultarea Capitlului Ordinului, a decis retragerea distincției acordate președintelui Volodimir Zelenski.

Avertisment privind relațiile polono-ucrainene

Discursul avertizează că există „limite care nu trebuie depășite” în relațiile dintre Polonia și Ucraina și afirmă că drumul Ucrainei către structurile europene presupune și asumarea capitolelor dificile ale propriei istorii.

Totodată, autorul subliniază că disputele istorice dintre cele două națiuni servesc intereselor Kremlinului și pot slăbi cooperarea dintre Varșovia și Kiev.

„Polonia rămâne pregătită pentru dialog și cooperare, însă nu va accepta glorificarea celor responsabili de uciderea civililor polonezi”, se arată în concluzia mesajului.

*

* Notă editorială: Articolul de mai sus rezumă conținutul documentului furnizat și nu reprezintă o verificare independentă a faptelor. Discursul integral a fost publicat pe site-ul Președinției Poloniei în limba engleză, iar noi îl redăm tot integral aici:

Comunicatul Președintelui Karol Nawrocki:

Am decis să retrag Ordinul Vulturului Alb

președintelui Ucrainei.

Doamnelor și domnilor,

Nu trebuie să trădăm prin tăcere sacrificiile strămoșilor noștri. Acestea sunt morminte care nu trebuie uitate. Acestea sunt răni ale istoriei care cer adevăr, memorie și respect.

Noi, poporul polonez, ne amintim de ai noștri. Nu îi abandonăm și vorbim întotdeauna în numele lor. Respectul față de strămoși și onestitatea față de istorie reprezintă datoria noastră comună. O națiune care își pierde memoria își pierde o parte din suflet. Un stat care încetează să apere adevărul despre propria istorie încetează să mai fie garantul respectului național.

Adevărul istoric nu este și nu poate fi niciodată o monedă de schimb. Comemorarea victimelor este o obligație morală a statului polonez.

Pentru marea majoritate a societății poloneze, Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) rămâne, înainte de toate, o formațiune responsabilă pentru crimele brutale comise împotriva cetățenilor Republicii Polone în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Poziția statului polonez în această chestiune este cunoscută de ani de zile. În 2016, Seimul Republicii Polone a recunoscut crimele comise de OUN și UPA drept genocid. În conformitate cu această decizie, data de 11 iulie a fost stabilită drept Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Genocidului Comis de Naționaliștii Ucraineni. În 2025, acest lucru a fost confirmat și printr-o lege specială.

Faptele nu sunt supuse negocierii; ele nu se schimbă în funcție de circumstanțe sau necesități politice.

Faptele arată că cel puțin 100.000 de cetățeni polonezi au fost uciși de UPA în Volânia, Galiția de Est, regiunea Lublin și Subcarpația, doar pentru că erau polonezi, evrei sau membri ai altor minorități.

Este un fapt că victimele au fost locuitori ai satelor și orașelor mici – familii întregi, femei, copii și persoane în vârstă.

Ei nu au fost soldați pe câmpul de luptă. Au fost civili lipsiți de apărare. Au fost uciși cu brutalitate și cruzime. De asemenea, este un fapt că, până în prezent, victimele nu au beneficiat de o înmormântare demnă.

De aceea, denumirea uneia dintre unitățile militare ale Ucrainei după criminali ai UPA are o semnificație care depășește cu mult o simplă chestiune internă a Ucrainei. Polonia a semnalat în repetate rânduri părții ucrainene importanța deosebită a acestei probleme. Ne-am exprimat poziția și așteptarea ca implicațiile acestei decizii asupra relațiilor dintre țările noastre să fie reconsiderate. În cele din urmă, poziția părții ucrainene nu s-a schimbat.

Istoria nu ar trebui să fie un obstacol pentru viitor. Totuși, un viitor bun poate fi construit doar pe adevăr. Polonia a demonstrat în repetate rânduri că este capabilă să construiască viitorul dincolo de povara trecutului, dar niciodată în detrimentul memoriei.

În ultimii ani, am construit în mod consecvent relațiile cu Ucraina pe baza parteneriatului și dialogului. După preluarea mandatului de președinte, am unit eforturile cu președintele Ucrainei pentru a reconstrui încrederea în domeniile care au rămas surse de tensiune. Am reușit să facem progrese în chestiuni care au rămas nerezolvate timp de decenii.

Restituirea Bisericii Sfântul Nicolae din Kiev, precum și permisiunea de a căuta și exhuma victimele poloneze în Ostrivki, Volia Ostrovețka, Huta Pieniacka, Holosk, Zboiska, Uhly și Pujniki au reprezentat semnale că, în ciuda istoriei noastre dificile, înțelegerea este posibilă.

Toate aceste acțiuni au oferit motive să credem că Polonia și Ucraina găsesc treptat o cale către o reconciliere durabilă.

De aceea, decizia autorităților ucrainene de a glorifica UPA nu este doar revoltătoare. Este, de asemenea, de neînțeles și profund dezamăgitoare.

Aceasta rănește nu doar memoria noastră istorică. Ea subminează și încrederea construită de-a lungul anilor și în ultimele luni. Lovește în însăși temelia reconcilierii. Subminează convingerea că adevărul poate servi drept limbaj comun pentru națiunile noastre.

Chiar înainte de atacul Rusiei, Polonia s-a numărat printre țările care au susținut activ aspirațiile europene ale Ucrainei. După invazia rusă din 2022, polonezii și-au deschis granițele, casele și inimile pentru milioane de ucraineni. Ne amintim cu toții acele imagini sfâșietoare – femei, copii, bolnavi și vârstnici. Chiar și animalele de companie salvate din infernul războiului au fost îngrijite în centre veterinare speciale. Nu au existat tabere de refugiați, ci doar case obișnuite și hoteluri. Am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a ne salva vecinii. În acel moment teribil, Polonia a oferit un ajutor umanitar, politic, economic și militar fără precedent. Am îndemnat și alte țări să ofere asistență rapidă.

Astăzi, peste 1,5 milioane de ucraineni trăiesc în Polonia. Valoarea ajutorului financiar oferit Ucrainei aflate în război se ridică la miliarde de zloți. În calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate, trebuie să reamintesc și faptul că armata poloneză a instruit mii de soldați ucraineni. Nu putem rămâne indiferenți față de faptul că unii dintre ei vor servi acum sub stindardul UPA. Acest lucru este inacceptabil pentru noi.

Nu invoc aceste cifre și fapte pentru a cere recunoștință, ci pentru ca toată lumea să înțeleagă de ce decizia președintelui Ucrainei provoacă o opoziție atât de puternică din partea noastră. Și noi, ca societate, suportăm costurile acestui război. Nu luptăm direct, însă angajamentul nostru este excepțional și puternic.

Ordinul Vulturului Alb nu este doar o simplă decorație. El reprezintă simbolul celei mai înalte încrederi a Republicii Polone. Semnifică o legătură specială cu statul polonez și profunda recunoștință a națiunii.

Un asemenea simbol presupune nu doar merite, ci și respect pentru valorile care constituie fundamentul comunității noastre.

Președintele Republicii Polone este Marele Maestru al Ordinului Vulturului Alb și are datoria de a apăra onoarea acestei celei mai înalte decorații de stat. Această obligație revine și Capitlului Ordinului Vulturului Alb.

De aceea, în lumina consimțământului acordat de președintele Volodimir Zelenski pentru denumirea uneia dintre unitățile Forțelor Armate ale Ucrainei drept „Eroii UPA” și după consultarea Capitlului Ordinului, am decis să retrag Ordinul Vulturului Alb președintelui Ucrainei.

În acest moment doresc să subliniez: această decizie nu este îndreptată împotriva poporului ucrainean. Ea nu reprezintă o schimbare a direcției strategice a politicii de securitate a Poloniei.

Am susținut și continuăm să susținem Ucraina deoarece știm că agresiunea rusă reprezintă o amenințare la adresa securității Poloniei și a întregii Europe. Nimic nu s-a schimbat în această evaluare.

Rusia este agresorul, iar Putin este un criminal responsabil pentru declanșarea unui război care a adus Europei cel mai mare conflict armat de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În spatele fiecărui cartier bombardat, în spatele fiecărui copil obligat să fugă din calea războiului și în spatele fiecărei familii destrămate de violență se află o decizie luată la Kremlin.

Aceasta nu este doar o coincidență istorică. Polonia cunoaște prețul imperialismului rus mai bine decât majoritatea națiunilor europene. Îl cunoaștem nu din manuale, ci dintr-o istorie scrisă cu sângele strămoșilor noștri. Îl cunoaștem din perioada împărțirilor Poloniei, din Siberia, din deportări, din Katyn și din deceniile petrecute în spatele Cortinei de Fier. Îl cunoaștem din experiența generațiilor cărora li s-a încercat răpirea libertății, demnității și dreptului la autodeterminare.

De aceea nu trebuie să fim naivi. Istoria ne-a învățat un adevăr brutal: libertatea nu este acordată o dată pentru totdeauna. Fiecare generație trebuie să fie pregătită să o apere. Și fiecare generație trebuie să aibă curajul de a-i sprijini pe cei care luptă pentru ea și astăzi.

Ucraina are dreptul de a-și apăra independența, iar Polonia rămâne un susținător al suveranității și integrității sale teritoriale.

Polonia rămâne pregătită să coopereze cu Ucraina. Polonia rămâne un susținător al dialogului. Însă Polonia va apăra în mod consecvent memoria cetățenilor săi și demnitatea propriilor simboluri naționale.

Polonia își va apăra interesele și valorile naționale. Polonia nu va accepta glorificarea celor care au ucis civili polonezi lipsiți de apărare.

Drumul Ucrainei către structurile europene presupune, de asemenea, disponibilitatea de a se confrunta în mod sincer cu capitolele dificile ale propriei istorii. O Europă unită a fost construită pe respingerea totalitarismului și a cultului violenței. Aceste principii trebuie să se aplice tuturor. Pentru cei care nu înțeleg acest lucru nu poate exista loc în Uniunea Europeană, iar Polonia cu siguranță nu va permite acest lucru.

De asemenea, Ucraina ar trebui să își amintească faptul că nimic nu servește mai mult intereselor Kremlinului decât un conflict între polonezi și ucraineni. Fiecare dispută privind memoria istorică slăbește națiunile noastre și îi întărește pe cei care doresc să dezbine și să domine Europa.

Istoria noastră comună este marcată și de simboluri ale unei cooperări autentice și neprețuite în lupta împotriva amenințării reprezentate de imperiile agresive. Hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacnîi în secolul al XVII-lea, hatmanul Pilip Orlik în secolul al XVIII-lea și atamanul Simon Petliura în secolul al XX-lea reprezintă figuri care oferă o bază solidă și înțeleaptă pentru construirea unei culturi a memoriei și armoniei între națiunile noastre. Acesta este tipul de cooperare de care avem nevoie. Din păcate, întărirea unei memorii otrăvite de crimă nu construiește relații, ci le subminează și le distruge.

De aceea, decizia de astăzi nu este doar una simbolică. Ea reprezintă și un semnal de avertizare. Există limite care nu trebuie depășite în relațiile polono-ucrainene. Este, de asemenea, un apel adresat vecinilor noștri: reveniți pe calea adevărului și a respectului reciproc.

Doamnelor și domnilor,

Aceasta este și o lecție pentru noi înșine. Nu trebuie să rămânem indiferenți față de afirmarea simbolurilor crimei. Nu trebuie să permitem răspândirea ideologiilor responsabile de genocid. Așa cum respingem simbolurile nazismului german și ale comunismului sovietic, trebuie să respingem și cultul autorilor masacrului din Volânia.

Nu există loc în viața publică poloneză pentru steagurile roșu-negru ale lui Bandera. A venit timpul ca acest lucru să fie consacrat prin lege. În același timp, nu poate exista toleranță față de echivalarea UPA cu Armata Krajowa (AK) sau cu Soldații Neînfricați. Spre deosebire de UPA, comandamentul Armatei Krajowa avertiza împotriva răzbunării oarbe și interzicea uciderea femeilor și a copiilor. Cei care răspândesc astfel de minciuni ar trebui excluși din discursul public. Ei fac rău Poloniei.

Doamnelor și domnilor,

Nu trebuie să ne uităm istoria. Nu trebuie să ne abandonăm memoria. Nu trebuie să renunțăm la demnitatea victimelor noastre. Așa înțelegem datoria noastră față de cei care nu mai pot vorbi pentru ei înșiși. Așa înțelegem semnificația Ordinului Vulturului Alb.

Polonia trăiește atâta timp cât Națiunea își amintește.

Trăiască Polonia!