Pronumele non-binare cuceresc Occidentul

De multă vreme, Suedia a fost mereu înaintea restului Occidentului într-o serie de domenii: concilierea cu naziștii, neutralitatea în timpul Războiului Rece, exportul de pornografie, legalizarea eutanasiei, oferirea de chifteluțe în magazinele de mobilă, capitularea în fața Islamului, plasarea refugiatelor ucrainene în centre de azil unde falși refugiați musulmani comit violuri etc.

Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că Suedia a fost deschizător de drumuri și în ceea ce privește utilizarea de noi pronume, analizează Bruce Bawer pentru American Thinker.

Pronumele suedez pentru persoanele care pretind că sunt non-binare, hen, are și alte utilizări (de exemplu, pentru a evita construcțiile de tip „el sau ea“). Propus inițial în 1966, a fost adoptat din limba finlandeză, în care pronumele nu diferă în funcție de gen, iar cuvântul hän înseamnă atât „el“, cât și „ea“. 

Dezbaterea a luat cu adevărat amploare în 2011, când o grădiniță la modă din Stockholm a eliminat pronumele de gen din vocabularul personalului său. Termenul a fost înscris în cele din urmă în dicționarul oficial al Academiei Suedeze în urmă cu șapte ani.

Alte țări europene sunt mult în urmă. Abia în luna ianuarie a acestui an, Consiliul lingvistic al Norvegiei (Språkrådet) s-a alăturat brigăzii „hen“. Întâmplarea face ca respectivul cuvânt să existe deja în limba norvegiană – este un adverb care înseamnă „departe, în afara, peste“. Dar acum, la fel ca în suedeză, este și un pronume utilizat pentru persoanele non-binare. La fel høn în daneză și hán în islandeză.

De altfel, ideea de a inventa noi pronume în islandeză pare extrem de ciudată, având în vedere că gardienii acestei limbi refuză de secole să o modifice în vreun fel. (Cetățenii nu pot purta nume care nu sunt islandeze, de exemplu, iar cuvintele islandeze pentru noile concepte sau invenții trebuie să aibă o etimologie islandeză – de aici și denumirea islandeză pentru „computer“, tölva, care combină cuvântul islandez pentru „număr“ și un vechi termen nordic pentru „ghicitoare“).

Dar, după câte se pare, puritanii islandezi și-au încălcat regulile nu doar pentru a permite un nou pronume, ci și, odată cu adoptarea Gender Autonomy Act în 2019, pentru a excepta persoanele non-binare de la regula străveche conform căreia toate numele de persoane trebuie să se termine fie cu -son (pentru bărbați), fie cu -dóttir (pentru femei).

La fel ca islandezii, și francezii, desigur, sunt cunoscuți drept foarte protectivi cu propria limbă. Cu toate acestea, pronumele non-binar iel, o încrucișare între il și elle, a fost admis în octombrie anul trecut în dicționarul online Le Robert. 

A urmat o reacție de indignare la scară generalizată. Menționând că pronumele franceze nu s-au schimbat din secolul al IV-lea, lexicograful Bernard Cerquiglini din cadrul Larousse a calificat acceptarea lui iel drept un „act militant“.

Dezbaterea a ajuns până în Quebec, unde Marilou J.-Marsan, o profesoară de literatură, a declarat că adăugarea unui pronume non-binar în limba franceză afectează gramatica acesteia, deoarece limba franceza e foarte centrată pe gen, la urma urmei.

Încercarea de a forța oamenii din întreaga lume occidentală să folosească noi pronume este, practic, o încercare de a-i forța să îmbrățișeze o nouă ordine mondială.

În ceea ce privește limba germană, aceasta nu a ajuns încă nici pe departe la același nivel, deși unii vorbitori nativi folosesc noile pronume xier și sier. 

În mod similar, unii vorbitori de spaniolă, pentru a evita él și ella, optează pentru elle (a nu se confunda cu francezul elle), deși Association of Academies of the Spanish Language nu a aprobat încă acest neologism. Catalana are termenul elli; galiciana, eli; portugheza, elu.

Un argument în favoarea acestei revoluții lexicologice este faptul că limbile sunt în continuă schimbare. Este adevărat: la fiecare trei luni, Oxford English Dictionary adaugă zeci de cuvinte, cea mai recentă listă incluzând o mulțime de termeni legați de Islam, cum ar fi hijabi, jummah, kufr, tawhid. 

Dar introducerea forțată a unui cuvânt nou-nouț între pronumele de sex masculin și feminin, la persoana a treia singular, este o chestiune majoră. În cazurile descrise mai sus, de fapt, este clar o tentativă de inginerie socială.

În noiembrie 2017, The Atlantic a publicat un articol al lui Annabelle Timsit despre eforturile ample de a elimina genul din limba franceză. Dar demersurile nu aveau nimic de-a face cu persoanele non-binare: Cu patru ani și jumătate în urmă, această problemă încă nu apăruse. 

Scopul, mai degrabă, era de a promova egalitatea femeilor prin abordarea situațiilor în care, de exemplu, „dacă ai o cameră în care se află zece femei și un singur bărbat, trebuie să descrii întregul grup la masculin“. 

Susținătorii acestei mișcări, scria Timsit, consideră limbajul ca fiind „un vector al progresului social“; ea a citat descrierea făcută limbajului de către lingvistul Raphaël Haddad, drept „dimensiune în care trebuie evidențiate transformările societale“.

Citește și Membrii Stângii iau romanul lui Orwell, 1984, drept model pentru progres

Nici George Orwell nu ar fi putut să o spună mai bine. De fapt, a spus-o mai bine în „Principiile Newspeak“, anexa la romanul „1984“. Referindu-se, bineînțeles, la limba oficială a națiunii distopice Oceania, el scria:

„Scopul Newspeak nu a fost doar de a oferi un mediu de exprimare pentru viziunea asupra lumii și obiceiurile mentale adecvate adepților Ingsoc [socialismul englez, ideologia dominantă în Oceania], ci și de a face imposibile toate celelalte moduri de gândire. 

Se intenționa ca, atunci când Newspeak ar fi fost adoptat definitiv și Oldspeak [limba engleză clasică] dispărea, o idee eretică – adică una care se abate de la principiile Ingsoc – să fie literalmente de neconceput, cel puțin în măsura în care gândul depinde de cuvinte“.

La fel ca limbajul Newspeak, încercarea din întreaga lume occidentală de a forța oamenii să folosească noi pronume este, în fond, o încercare de a-i forța să îmbrățișeze o nouă ordine mondială în care ideile ce sfidează realitatea despre identitatea de gen sunt acceptate fără crâcnire.

Prin urmare, Orwell nu ar fi deloc surprins de ceea ce i s-a întâmplat unui profesor suedez care a refuzat recent să se refere la un anumit elev cu pronumele hen. 

Puștiul a sesizat Equality Ombudsman („o agenție guvernamentală din Suedia însărcinată cu monitorizarea respectării legilor privind discriminarea pe baza sexului, identității transsexuale, etniei, religiei sau a altor convingeri, handicapului, orientării sexuale sau vârstei“), care l-a obligat pe profesor să îi plătească copilului 15.000 de dolari. 

În Suedia, salariul mediu anual al unui profesor este de 57.000 de dolari. Dacă profesorul refuză să plătească, cazul va ajunge la Curtea Supremă a țării.

Reamintim că Jordan Peterson a devenit celebru după ce s-a plâns că proiectul de lege canadian C-16 ar obliga cetățenii să utilizeze pronume alternative. Acuzația a fost negată cu înverșunare de susținătorii propunerii legislative, care l-au ironizat pe Peterson, declarându-l isteric. 

De atunci s-a dovedit că Peterson avea perfectă dreptate să fie îngrijorat că guvernul națiunii sale căuta să obțină dreptul de a-l forța pe el și pe alți cetățeni – cu riscul de amendă, pedeapsă cu închisoarea și/sau oprobriu profesional și social – să accepte idei pe care nicio persoană sănătoasă la cap nu le poate crede cu adevărat.

Peterson înțelege – la fel ca Orwell – că astfel de conflicte nu sunt niciodată de fapt despre afirmațiile iraționale privind realitatea care se presupune a fi prezentată, ci despre determinarea celor ce dețin autoritatea de a folosi aceste afirmații pentru a-și demonstra puterea. 

Așadar, pe măsură ce presiunile de a accepta această nouă eră a iraționalității se intensifică în întreaga lume occidentală, să ținem minte că lupta nu se dă de fapt pentru niște pronume. Este vorba despre control și supunere. Și dacă astăzi cedăm în privința pronumelor, Dumnezeu știe ce ni se va cere mâine.

Traducere și adaptare
Tribuna.US