O întrebare inclusă într-un recent sondaj Quinnipiac University a stârnit dezbateri în toată țara: „Dacă ați fi în aceeași situație pe care o experime
O întrebare inclusă într-un recent sondaj Quinnipiac University a stârnit dezbateri în toată țara: „Dacă ați fi în aceeași situație pe care o experimentează în prezent ucrainenii, credeți că ați rămâne să luptați sau ați părăsi țara?“
Unii comentatori s-au declarat alarmați că doar 53% dintre respondenți au declarat că ar „rămâne să lupte“, în timp ce 38% ar „părăsi țara“. De asemenea, a atras atenția și o segregare în funcție de înclinația politică, analizează Elaine Donnelly într-un articol The Federalist.
Dintre cei care au afirmat că ar rămâne să lupte, a fost mai mare numărul republicanilor și independenților (68% și, respectiv, 57%), comparativ cu cei 40% ai democraților. 25% dintre republicani și 36% dintre independenți ar părăsi țara, comparativ cu 52% dintre democrați.
Aceste răspunsuri îi pun într-o lumină proastă pe democrați, dar sondajul face constatări și mai semnificative – diferențe izbitoare în funcție de sex și grupuri de vârstă.
Diferențe în funcție de sex
Un procent semnificativ de 70% dintre respondenții de sex masculin au declarat că ar rămâne să lupte, doar 24% spunând că ar părăsi țara. Dintre femei, 40% ar rămâne, iar 52% ar pleca.
Aceste constatări nu discreditează femeile. Sunt semne ale unei culturi și valori ale lumii civilizate pe care le observăm în prezent în Ucraina. Pe fondul războiului, respectând ordinul oficial, mii de bărbați adevărați au pus mâna pe armă și, cu inimile zdrobite, și-au trimis departe soțiile și copiii, sperând să-i revadă după încheierea luptei.
Aceste despărțiri dureroase ale membrilor de familie nu stârnesc controverse publice. Când am văzut noi ultima dată o întreagă națiune de bărbați arătând asemenea respect pentru femei și copii?
Și femeile din Ucraina dau dovadă de un eroism remarcabil. Pornesc din orașele bombardate într-o călătorie disperată în căutarea refugiului, în cele mai proaste condiții imaginabile, asumându-și povara salvării copiilor și, uneori, a părinților.
Femeile pregătesc cocktailuri Molotov și vorbesc cu presa internațională din adăposturile anti-aeriene. Unele s-au alăturat armatei pentru a lupta sau pentru a avea grijă de soldații răniți și de victimele civile, făcând acest lucru cu un curaj ce rivalizează cu cel al bărbaților.
Chiar și persoanele în vârstă au ținut piept soldaților ruși și au găsit modalități de a încetini sau distruge tancurile lui Vladimir Putin. Femeile au luat întotdeauna parte la acțiune în vremuri de criză națională, dar nu neapărat în moduri identice cu bărbații.
Citește și SUA au nevoie de reinventarea bărbaților
Puncte forte complementare, dar diferite
Egalitariştii doctrinari nu înţeleg sau nu apreciază diferenţele complementare dintre bărbaţi şi femei. Ei continuă să solicite încadrarea unui anumit procent de femei în armată pentru a obține „diversitate“, incapabili să aprecieze rolul lor în îngrijirea copiilor.
Nu am deveni mai civilizați dacă ne-am aștepta ca femeile să lupte cot la cot cu bărbații, lăsând copiii vulnerabili să se descurce singuri. Asemenea copilei afgane apărute mai demult pe coperta revistei National Geographic, fotografia unei fete ucrainene realizată de Associated Press exprimă ceea ce simt toți copiii – sunt dezorientați, speriați și au nevoie de protecție în mijlocul haosului.
Merită analizat de asemenea decalajul ce apare în sondaj în funcție de generație. 66% dintre respondenții mai în vârstă (50-64 de ani) au declarat că ar „rămâne să lupte“, spre deosebire de cei mai tineri (18-34 de ani), dintre care doar 45% ar face-o. Tendința este îngrijorătoare ținând cont de implicațiile pe care le are în ceea ce privește securitatea națională.
Este ușor de înțeles de ce bărbații mai tineri (atât civili, cât și cadre militare) sunt mai puțin predispuși să apere America. Jurnalista Kathleen Parker a menționat o intoleranță tot mai mare față de „comportamentele bărbătești“, în general. Listele de lectură din școli au înlocuit cărțile despre cavaleri și eroi masculini cu titluri ce susțin agresiv „puterea fetelor“ și filme în care nu mai apar caractere masculine.
Neutralizarea masculinității
Într-un interviu, feminista Camille Paglia s-a plâns de ideologia de gen predată în universități. Într-o „manieră extrem de anti-masculină“, a precizat ea, „masculinitatea este neutralizată“. În 2019, Asociația Americană de Psihologie a definit „masculinitatea tradițională“, adică „stoicism, competitivitate, dominație și agresivitate“, drept „dăunătoare“ și înclinată spre „comportamente“ nesănătoase.
De ani de zile, imaginile omniprezente de tipul Pajama Boy au erodat conceptul de bărbăție. Chiar și în cadrul Academiei Militare SUA, o sesiune de discuții din 2020 pe tema „masculinității toxice“ a determinat un cadet să afirme: „Sunt învățat cum să nu mai fiu bărbat“.
În același timp, îngenunchierea lui Colin Kaepernick, combinată cu Teoria Critică Rasială (TCR) și instrucțiunile Proiectului 1619 care distorsionează istoria, au diminuat patriotismul. Ideologia TCR susține că toate instituțiile, inclusiv Constituția noastră, au la bază „supremația albilor“ și „rasismul sistemic“.
Nu e de mirare că unii tineri consideră că America nu merită să fie apărată. Sondajul arată că tot mai mulți preferă să plece decât să lupte.
Istoria noastră nu este perfectă; nici a Ucrainei. Însă eroismul și patriotismul pe care le observăm la ei le-au câștigat admirația întregii lumi.
Citește și Ce înseamnă să fii un bărbat adevărat?
Stilul masculin în care guvernează Zelensky
Ucrainenii sunt conduși de un bărbat adevărat, Volodymyr Zelensky, care ne-a trimis cu gândul la Winston Churchill cu ocazia discursului său adresat Parlamentului Britanic, discurs ce a stârnit un val de ovații. Este greu de imaginat pe oricine altcineva din lume sau din istorie care ar fi putut face asta denotând credibilitate.
Zelensky nu va obține tot ce își dorește, însă curajul pe care îl emană este contagios. Bărbații din Ucraina vor continua să lupte, iar femeile vor face tot ce este necesar pentru a asigura supraviețuirea familiilor lor.
În 1992, Presidential Commission on the Assignment of Women in the Armed Forces, din care am făcut și eu parte, a discutat despre valorile culturale în cadrul armatei. A trimite femeile la luptă (încadrându-le în unități de infanterie) ar însemna un progres pentru civilizație sau un regres?
Colega Kate O’Beirne a rezumat succint părerea majorității: „Bărbații adevărați protejează și apără femeile“. Acum avem șansa să vedem, în timp real, bărbați adevărați punându-și viața în pericol pentru a proteja și apăra femeile, copiii și națiunea pe care o iubesc.
Putin întruchipează o societate care nu protejează și nu apără femeile. Bombardamentele lui deliberate din Mariupol, asupra unei maternități, unui teatru și unei școli ce adăpostea civili lipsiți de apărare, au reprezentat atacuri pline de cruzime asupra femeilor, copiilor și asupra civilizației însăși.
E reconfortant să știm că 70% dintre bărbați ar rămâne și ar lupta dacă America ar fi atacată, dar faptul că cei tineri sunt mai puțin predispuși să facă acest lucru constituie un motiv de îngrijorare. De dragul securității naționale, societatea trebuie să reînvie respectul față de bărbații și femeile adevărate, de care depinde cultura noastră civilizată.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS