Retrospectiv privind, referendumul pentru familie a fost oportun și util.

Retrospectiv privind, referendumul pentru familie a fost oportun și util.

Retrospectiv privind, referendumul pentru familie a fost oportun și util. Și asta nu pentru că a fost cam ultimul moment când încă mai avea vreo șansă revizuirea constituțională a definiției căsătoriei (de asta au și amânat forțele politice care i s-au opus, președintele și parte din opoziție, cât s-a putut, referendumul) – cel puțin așa cum se anunță semnele viitorului, adică apropierea unei schimbări culturale semnificative a noilor generații, conforme cu noul val cultural, ceea ce urma a se reflecta inclusiv în schimbări ulterioare a politicilor în plan parlamentar. Vom vedea dacă contrareacția „populistă” la nivel internațional va devia tendințele – sunt semne că această contrareacție a fost vaccinată prin reîncălzirea isteriei eco.

Referendumul a fost binevenit chiar dacă nu și-a atins scopul principal; ba chiar, dintr-un anumit punct de vedere, e posibil să fi fost mai util tocmai din acest motiv.

A fost binevenit pentru că am putut realiza că suntem infiltrați de marxismul cultural încă înainte ca acestea să controleze total terenul de joc; Noua Revoluție Culturală începuse deja să lucreze și în România, începuse să se organizeze, dar schimbările operau încet și în liniște, neobservate. Schimbările marilor narative publice începuseră deja, dar într-o manieră încă nu foarte manifestă. Stăteam ca broscuța într-o apă călduță și nu știam că sub noi crește temperatura.

Referendumul, însă, i-a obligat pe noii marxiști și structurile și politicienii care lucrează pentru ei să iasă la lumină. Am devenit conștienți că războiul cultural nu ne va ocoli, și am realizat asta într-un moment când suntem încă suficient de mulți care ne opunem trendului neo-nihilist și suficient de mulți am devenit atenți la pericol. Suficienți cât inițiativele până acum discrete ale promotorilor revoluției culturale să iasă la vedere și să devină teme de dezbateri – și să putem pune (dacă nu tăcem) presiune pe politicieni. Suficienți cât să putem, încă, amâna momentul instaurării noului comunism, dacă intrăm pe teren.

Dacă înainte de permiteam luxul de a ne vedea „liniștiți” de clasicele noastre dezbateri interne referitoare la coșul zilnic, economie și corupție, realizăm acum că se apropie ceva cu potențial mult mai distructiv. Ca să citez o cunoștință apropiată, economia condusă prost își mai revine, cu corupția o ducem cum o ducem de zeci de ani, om vedea ce o ieși până la urmă, dar dacă ne trezim cu 200.000 de “refugiați” economici afro-arabi și cu generația viitoare de copii spălată pe creier cu ideologii de gen și homosexualiste, consecințele devastatoare vor fi ireparabile.

Fără referendum am fi fiert în continuare liniștiți, încet încet, în apă. Ne-am fi obișnuit, fără să sesizăm, cu duhoarea de pucioasă ce începea să iasă, încetul cu încetul, din canal. Iar dacă ar fi fost validat poate că ne relaxam în continuare ca la spa sau la aer curat. Referendumul i-a provocat pe adversari să o dea iute în clocot. E cazul să pricepem că trebuie să sărim de acolo. Cel mai bine, colectiv – exprimându-ne și organizându-ne, dacă putem – iar dacă nu, măcar să găsim strategii individuale de traversare a deșertului.

Gabriel Popa

COMMENTS

WORDPRESS: 0