Richard Wurmbrand – un destin cutremurător

Personaj-erou și reper moral pentru unii, figură controversată pentru alții, pastorul protestant Richard Wurmbrand (1909 – 2001), cunoscut și sub numele de Nicolai Ionescu, este considerat unul dintre cei mai influenţi creştini din toate timpurile. Cărţile sale despre religie şi chinurile îndurate în închisorile comuniste din România, au fost publicate în peste 80 de limbi. În urma sa a rămas şi o operă caritabilă uriaşă, fiind fondatorul misiunii caritabile și de evanghelizare „Voice of the Martyrs” (Vocea Martirilor), din Statele Unite ale Americii.

O incursiune prin biografia acestui predicator creștin luteran relevă o viață care impresionează profund. Născut la București, într-o familie de evrei, Richard Wurmbrand a fost mezinul familiei. Din cauza dificultăților financiare, familia Wurmbrand se mută la Istambul, unde tatăl lui deschide un cabinet de stomatologie. Rămâne, însă, orfan de tată la vârsta de nouă ani, iar, la cincisprezece ani, familia lui se repatriază.

Adolescentul Richard Wurmbrand este atras de mișcarea comunistă și de promisiunile ei. După ce a urmat studiile unei școli politice la Moscova (1927-1928), pe lângă marxisim-leninism, urmează cursuri de sociologie, economie-politică, limba rusă etc. La sfârşitul anului 1928 i se comunică că trebuie să-şi întrerupă studiile pentru a se întoarce în România, ca să lucreze în UTC. La întoarcerea clandestină în țară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat și închis la Doftana.

Renunță la doctrina comunistă, întrucât vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate.

Se căsătorește în 1936 cu Sabina Oster, revenită în țară după studii de chimie la Universitatea Sorbona.

La numai doi ani ambii se convertesc la credința creștină, Richard diind marcat profund de citirea Bibliei pe care o primise de la un tâmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana, urmând ca, mai apoi, să devină pastor luteran.

Richard Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrățișează credința creștină sub influența lui.

În plin război mondial, în 1941, misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmând să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorități datorită originii evreiești. Rudele Sabinei sunt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard și Sabina Wurmbrand ajută mulți evrei să supraviețuiască în acele vremuri de grea restriște.

După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor (convocat în palatul Parlamentului și prezidat de prim-ministrul Dr. Petru Groza) în care liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, pastorul luteran Richard Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălând, în acest fel, „rușinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți.

Wurmbrand este urmărit de autoritățile comuniste atee instalate la putere, datorită activităților sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat, în București, în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineață. La scurtă vreme, în celula sa este închis și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu.

În 1956 a fost eliberat, dar a reluat imediat slujirea secretă, în ciuda avertismentelor.

În 1959, trădat de un asociat, a fost arestat din nou și condamnat la 25 de ani. A îndurat noi valuri de tortură – biciuire, bătăi, privare de somn – dar a rămas ferm în credință.

Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna etc. A îndurat torturi brutale, inclusiv bătăi atât de severe încât carnea i-a fost sfâșiată până la os, arsuri cu fierul încins, mutilări, închiderea într-o cutie înghețată și metode fizice menite să-l distrugă.

În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea, în total peste 350 de predici. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli. Îi cunoaște atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefa și Valeriu Gafencu.
Un gest emoționant al lui Valeriu Gafencu este consemnat în mai multe memorii, anume faptul că acesta a dăruit unui evreu, „fost cominternist și convertit la o confesiune prin care se dorea evanghelizarea evreilor”, medicamentele care l-ar fi salvat pe el însuși. În fapt, un coleg care se mai însănătoșise îi oferise streptomicina lui, iar Valeriu Gafencu i-a dat-o lui Richard Wurmbrand, care la acea vreme avea caverne în plămâni și era pe moarte. Gafencu a murit, iar Wurmbrand a supraviețuit, popularizând, alături de ceilalți supraviețuitori ai reeducării de la Tg. Ocna acest moment memorabil.

După paisprezece ani de detenție (executați între 1948-1956 și, respectiv, 1959-1964) este eliberat în urma amnestiei din iunie 1964.
În timpul primei sale încarcerări, susținătorii lui Wurmbrand nu au reușit să obțină informații despre el;. Mai târziu au aflat că în registrele închisorii fusese folosit un nume fals, astfel încât nimeni să nu poată afla unde se afla el.

În timpul celei de-a doua încarcerări, soția lui, Sabina, a primit vestea oficială a morții lui, pe care ea nu a crezut-o. Membrii poliției secrete au vizitat-o pe Sabina, pretinzând că sunt foști colegi de închisoare eliberați. Ei au susținut că au participat la înmormântarea soțului ei.

Sabina însăși fusese arestată în 1950 și petrecuse trei ani în muncă silnică la canalul Dunăre – Marea Neagră. Relatarea autobiografică a Sabinei despre această perioadă a fost publicată în cartea „The Pastor’s Wife” ( Soția pastorului). Singurul lor fiu, Mihai, pe atunci un tânăr adult, a fost exmatriculat din trei instituții de învățământ superior deoarece tatăl său era deținut politic.

Temându-se de noi represalii din partea comuniștilor înverșunați împotriva lui și activității sale, liderii clandestini l-au îndemnat să plece spre vest. Astfel în decembrie 1965, Misiunea Norvegiană și Alianța Creștină Ebraică au plătit 10.000 de dolari pentru răscumpărarea familiei sale, o sumă mult mai mare decât cei 1.900 de dolari obișnuiți pentru prizonierii politici.

În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină „Vocea Martirilor”, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.

Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde în luna mai 1966, face cunoscute atrocitățile la care sunt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, pastorul Richard Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, își îndepărtează cămașa lăsând să se vadă optsprezece răni produse de tortură șocându-i pe legislatorii americani.

În aprilie 1967, Richard și Sabina Wurmbrand au fondat organizația creștină interconfesională „Jesus to the Communist World” (Isus pentru lumea comunistă), care a evoluat în „The Voice of the Martyrs” (Vocea martirilor, VOM), astăzi o organizație globală care sprijină creștinii persecutați din toate ideologiile. În cadrul acestei organizații a realizat și o emisiune de radio care a devenit arhicunoscută în lumea protestantă.

Publicaţia „Times” l-a numit „un român gigantic”, iar prestigiosul cotidian britanic „The Guardian”, apreciază că, în anii ‚60, în plină teroare roşie în estul Europei, Richard Wurmbrand a reuşit să schimbe pentru totdeauna percepţia Occidentului asupra comunismului. Unul dintre cei mai apreciaţi istorici ai Creştinismului, britanicul Geoffrey Hanks, l-a inclus pe pastorul Richard Wurmbrand în lucrarea sa, „70 Great Christians”, în care a analizat influenţa a diverşi lideri religioşi în cele 20 de secole de Creştinism.

Pastorul Richard Wurmbrand a devenit cunoscut în întreaga lume ca „Vocea bisericii subterane”.

După Revoluția din 22 decembrie 1989, Richard Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi, un gest emoționant care a șocat lumea. Pastorul Wurmbrand susținea că credincioșii ar trebui să urască răul, să iubească păcătosul, chiar și persecutorii creștinilor.

În 1990, revenit în România în vizită, a pus bazele editurii „Stephanus” și a librăriei cu același nume din proximitatea Piaței Victoriei din București, după ce a achiziționat o tipografie din estul Germaniei care fuse-se a comuniștilor germani, ridiculizând în felul acesta puterea comuniștilor față în față cu puterea lui Dumnezeu.

A murit la vârsta de 91 de ani, pe 17 februarie 2001, în Torrance, California; după ce Sabina murise cu șase luni mai devreme.

În privința scrierilor sale, cu toate că Wurmbrand nu era un teolog de profesie, cărțile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităților comunismului, cât mai ales mărturii ale Bisericii Creștine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei.

În același timp, volumele lui constituie o literatură devoțională și sunt traduse în toate limbile de circulație internațională. „Cu Dumnezeu în subterană” este istoria anilor petrecuți în închisorile comuniste. Alături de „Noblețea suferinței”, scrisă de Sabina Wurmbrand, volumul este o veritabilă profesiune de credință a creștinului trecut prin încercarea închisorii.

Richard Wurmbrand a compus câteva serii de predici pe care le-a publicat în două volume, „Dacă zidurile ar putea vorbi” și „Predici din celula singuratică”, la care se adaugă volumul „100 de meditații din închisoare”.

Volumul „Hristos pe ulița evreiască” cuprinde mărturii de viață ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului până la anii de închisoare.

Ca răspuns pentru „Manualul ateului”, Wurmbrand redactează „Umpleți vidul!”, volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă.

În același ton este scris volumul „Dovezi ale existenței lui Dumnezeu”, pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu. Tot ca o teză de combatere a comunismului a publicat cartea „Marx și Satana” (Marx and Satan), explorând rădăcinile spirituale ale lui ideologului Marx.
Slujirea sa s-a extins la pastori și biserici din diferite denominațiuni; a ținut prelegeri la seminarii, a slujit în Consiliul Mondial al Bisericilor și a proclamat cu fermitate incompatibilitatea comunismului cu creștinismul.

În fine, se mai cuvine menționat că în 2018 a fost turnat filmul „Torturat pentru Hristos / Tortured for Christ”, regizat de John Grooters, marcând împlinirea a 50 de ani de la apariţia, în 1967, a cărţii omonime a pastorului luteran român de origine evreu Richard Wurmbrand. A fost turnat integral în România, fiind finanţat de organizația religioasă „The Voice of the Martyrs” (Vocea Martirilor), înființată de Wurmbrand după emigrarea sa în America. Distribuţia este alcătuită aproape exclusiv din actori români.

www.MariRomani.ro – o enciclopedie virtuală

În 2006, Societatea Română de Televiziune a realizat sondajul național „Mari Români” în finalul căruia cel mai mare român al tuturor timpurilor a fost desemnat Ștefan cel mare, iar pastorul Richard Wurmbrad a fost clasat pe locul 5.

Lansat în 27 mai 2006, proiectul Mari români s-a desfăşurat în două etape: nominalizările şi votul final. În 8 iulie 2006, în cadrul unei dezbateri cu public, a fost dezvăluită lista celor mai nominalizate 100 de personalităţi. Tot atunci au fost prezentaţi, în ordine aleatorie, primii 10 „finalişti” care au intrat în cursa pentru titlul de „cel mai mare român al tuturor timpurilor”: Ion Antonescu, Constantin Brâncuşi, Carol I, Nadia Comăneci, Alexandru Ioan Cuza, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi Richard Wurmbrand.

În lunile septembrie şi octombrie, TVR a difuzat 10 documentare în cadrul unor dezbateri „X vs. Y” transmise în direct. Cu această ocazie, 10 persoane publice – Vlad Craioveanu, Bogdan Naumovici, Adrian Cioroianu, Ioan T. Morar, Andrei Gheorghe, Mircea Diaconu, Dragoş Bucurenci, Dan C. Mihăilescu, Sandra Pralong şi Stejărel Olaru – au pledat în favoarea câte unuia dintre primii 10 Mari Români. În 21 octombrie, TVR a transmis show-ul final al proiectului în cadrul căruia a fost desemnat cel mai mare român: Ştefan cel Mare.

TVR a alocat un total de 107 ore de emisie (6.420 de minute) emisiunilor, dezbaterilor, show-urilor în direct, documentarelor, spoturilor de promovare. Din cele 107 ore, 85 de ore (5.100 de minute) au însemnat dezbateri, show-uri, documentare, 11 ore au însumat miniproducţiile până în spectacolul din 8 iulie (vox-pops, pilule despre personalităţi, eseuri cu vox-pops în diferite comunităţi de oameni, realizate cu echipele de la toate cele patru studiouri teritoriale, pe tot teritoriul ţării), iar alte 11 ore a adunat campania de promovare pe cele patru posturi ale TVR, 14 dezbateri Despre Mari Români . Peste 6.900 de spoturi au fost difuzate până înainte de finalul campaniei Mari Români.

Proiectul a implicat realizarea site-ului www.mariromani.ro, coordonat de o echipă de documentarişti, redactori, fotoreporteri, editori, din televiziune şi din afara ei.

Site-ul, care poate fi accesat în continuare, dispune de o arhivă impresionantă, vizitatorii având la dispoziţie fotografii şi date biografice despre mari personalităţi ale României, în ordine alfabetică. Pentru realizarea acestuia, s-au folosit peste 500 de imagini fotografice, multe dintre ele, obţinute în premieră din fondurile de arhivă ale instituţiilor partenere. Site-ul a fost accesat în număr record pe întreaga perioadă a derulării proiectului, TVR asigurând în tot acest timp o asistenţă permanentă (24 de ore din 24).

Mari români a reuşit să stârnească interesul românilor de pretutindeni, pe forumul site-ului www.mariromani.ro fiind postate peste 2.900 de subiecte de discuţie, acestea beneficiind de numeroase comentarii. Până în 20 octombrie, pe acelaşi site au fost trimise 2.052 de mesaje, care au beneficiat de răspunsuri din partea echipei Mari Români. Între 27 mai şi 1 iulie 2006 au fost exprimate 98.264 de nominalizări valide, rezultând o listă cu 6.065 de nume, la finalul campaniei înregistrându-se 363.846 de voturi. Numai la dezbaterea „X vs. Y” din 5 octombrie s-au înregistrat 19.000 de voturi pentru cei 10 finalişti ai campaniei.

La capitolul audienţe, TVR a fost lider cu show-ul de debut al programului Mari Români (din 27 mai), 1.511.000 de telespectatori la nivel naţional urmărind emisiunea. Ultima confruntare, pentru desemnarea celui mai mare român, din 21 octombrie, a fost de asemenea lider de audienţă la nivel naţional, aducând în faţa micilor ecrane, în medie, 1.468.000 de telespectatori (rating 7,5%, share 18,6%).

Citate memorabile ale pastorului Richard Wurmbrand:

„Urăsc sistemul comunist, dar îi iubesc pe oameni… Comuniștii pot ucide creștinii, dar nu pot ucide dragostea lor față de cei care i-au ucis.”
(WorldNetDaily)

„Nu ne dădeam seama că eram în închisoare. Eram înconjurați de îngeri… am trăit această experiență.”
https://onecanhappen.com/

Dorin Nădrău
Tribuna.US

 

 

 

Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ