Robin Schumacher: Depresia poate fi învinsă. Eu am reușit

Robin Schumacher: Depresia poate fi învinsă. Eu am reușit

La sfârșit de an, al unui an plin de evenimente neprevăzute și ieșite din comun, sezonul Sărbătorilor aduce cu sine și creșterea ratei depresiei. Însă Dumnezeu este credincios, și a pregătit calea de scăpare și în ceea ce privește o astfel de maladie, mărturisește Robin Schumacher într-un articol Christian Post.

Habar n-aveam ce se întâmplă cu mine.

A început cu crize teribile de insomnie. Eram într-o stare constantă de oboseală și mă dureau toate.

Gândirea mea a început să devină greoaie la serviciu și în timpul altor activități. Fiecare activitate care în mod normal mi-ar fi plăcut, avea gustul celei mai fade înghețate de vanilie pe care ați servit-o vreodată.

Emoțiile mele se aprindeau la cel mai mic lucru; Era destul să scap o furculiță și mă apucam de o întreagă tiradă despre asta. Lovitura de grație erau gândurile negre care apăreau în capul meu și îmi ieșeau apoi pe gură (de exemplu, „unde e accidentul fatal de mașină, atunci când am nevoie de unul?“)

La fel ca broasca proverbială care ajunge să fiarbă până la moarte crescând ușor temperatura, devenisem o victimă a depresiei într-un mod lent și insidios.

Se știe că ratele depresiei cresc în majoritatea sezoanelor de sărbători. Când adăugați toate loviturile primite pe parcursul lui 2020, nu este o surpriză că anul acesta lucrurile stau chiar mai rău.

Chiar și cu toată vizibilitatea, normalitatea și educația asupra acestui subiect, oamenilor le este greu să-și recunoască și să-și admită luptele cu depresia.

Creștinii, în special, se feresc să recunoască acest lucru pentru că ar trebui să avem Duhul Sfânt și să fim plini de putere și bucurie de a trăi și, prin urmare, se presupune că nu suntem niște pămpălăi vulnerabili la boală.

Ei bine, sunt creștin de zeci de ani. Sunt, de asemenea, un anti-pămpălău cu studii avansate, am ocupat poziții de conducere la nivel înalt în cariera mea seculară și în biserică, seamăn cu Spock când vine vorba de sistemul meu emoțional și sunt un ditamai exemplar de 200 lbs. care se antrenează șase zile pe săptămână la sală.

Și cu ani în urmă, am suferit de depresie.

Dacă citiți acest lucru, există mari șanse ca dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoașteți să sufere de această boală, așa că dați-mi voie să vă arăt cei trei pași pe care i-am parcurs pentru a o depăși și a trăi azi neafectat de acest stigmat.

Recunoașteți simptomele

Deși nu aveam nicio idee despre toate simptomele pe care le simțeam, un bun prieten de-al meu nu era la fel de în ceață. Mi-a trimis videoclipul unui pastor pe care îl respect – Tommy Nelson – care vorbea despre experiența sa cu depresia.

După videoclip, mi-am spus: „Da, mă recunosc aici“.

Primul pas în depășirea depresiei este recunoașterea/diagnosticarea corectă a acesteia. Cu toate că videoclipul m-a convins, am confirmat diagnosticul cu medicul meu de familie.

Partea bună este că în ziua de azi, verificarea și confirmarea simptomelor depresiei nu este dificil de realizat, având în vedere toate metodele performante și educația disponibile.

Acceptați diagnosticul

Chiar dacă există nenumărate mărturii din partea oamenilor pe această temă, sindromul „nu mi se poate întâmpla mie asta“ și sentimentul că admiterea depresiei echivalează cu slăbiciunea sunt încă prezente.

Da, ți se poate întâmpla și ție. Și nu, nu înseamnă că ești slab dacă ți se întâmplă.

Pentru mine, nu a fost greu să accept, deoarece povestea lui Tommy Nelson se potrivea exact cu a mea. La fel ca el, nici eu nu experimentasem o pierdere teribilă sau un eveniment similar care să provoace depresia.

Problema mea era că lucram pe un post dificil de director la o companie importantă de software. Și eram înscris la masterat cu ritm accelerat. Și am trecut direct la studiile de doctorat. Și scriam pentru trei site-uri web diferite. Și aveam propriul meu site de apologetică. Și predam. Și făceam sport constant. Și încercam să fiu tată și soț pentru familia mea.

Pe scurt, depresia mea era cauzată de o suprasolicitare ce mi se datora mie însumi.

Povara excesivă venea din faptul că făceam lucruri pe care voiam să le fac. Nu, de fapt lucruri pe care îmi plăcea să le fac! Dar era mult prea mult și le-am făcut pe toate, tot timpul, fără pauze.

Pentru alții, suprasolicitarea poate veni sub forma unor greutăți continue și evenimente care provoacă durere profundă. Dar indiferent dacă încărcătura este rea sau bună, efectul asupra corpului și minții sunt aceleași.

Mi se poate da o roabă plină de lucruri bune sau una cu lucruri rele, fiecare cântărind 300 de kilograme și amândouă mă vor distruge dacă trebuie să le împing în mod constant zi de zi.

Faceți ceva în privința asta

La început, m-am rugat constant ca Dumnezeu să ridice povara pe care o aveam. Dar nu am experimentat niciodată vreo schimbare magică, peste noapte. Cu toate acestea, Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune într-un mod diferit.

Nu era vorba de un grav păcat imoral în viața mea care trebuia scos afară și nici nu aveam nevoie de un eveniment supranatural pentru a mă readuce la normal. Unii creștini recurg la astfel de lucruri de fiecare dată când apare ceva negativ în viața unei persoane.

Cu toate acestea, de multe ori, soluția necesară este mult mai banală, dar nu mai puțin eficientă.

Medicul meu mi-a explicat că ceea ce se întâmpla era o problemă medicală. Deoarece m-am suprasolicitat, nivelurile invizibile de stres pe care nu am reușit să le detectez au drenat fiecare moleculă de serotonină din corpul meu.

Fără ea, funcționam defectuos ca o mașină care mergea pe fum, cu excepția faptului că, în cazul meu, nu aveam nici măcar fum.

Deci, în același mod în care Dumnezeu nu umple în mod miraculos rezervorul de benzină al mașinii când este gol, ci, în schimb, m-a înzestrat cu simț practic pentru a căuta cea mai apropiată benzinărie, trebuia să fac ceva pentru a-mi ajuta corpul cu lucrurile pe care El ni le-a pus deja la dispoziție.

Primul pas a fost să mă ocup de lucrurile care mă aduseseră în situația asta. În cazul meu, aceasta a însemnat reducerea sarcinilor de pe farfuria mea zilnică, ceea ce am și făcut.

Apoi, medicul meu mi-a dat un SSRI, care, în timp, mi-a redat serotonina lipsă. A fost primul și singurul medicament pe care l-am luat vreodată în viața mea și nu am fost încântat de asta.

Nu suportam deloc gândul de „a lua medicamente“ până când mi-am dat seama că ceea ce făceam era să restitui corpului meu substanțele de care l-am jefuit.

Îmi amintesc clar când mi-am dat seama că depresia mea era pe sfârșite. Țineam o prezentare importantă în fața unei audiențe foarte sofisticate. În timpul depresiei mele, îmi era greu să vorbesc corect și pierdeam constant firul ideii.

Dar de data aceasta, am făcut prezentarea de la cap la coadă fără probleme. La sfârșit, mi-am luat rămas bun, am stat acolo și m-am gândit: „Mi-am revenit!“

Acesta este un punct important demn de subliniat: SSRI nu m-a transformat într-o altă persoană.

Mai degrabă, a restaurat substanțele chimice pe care corpul meu ar fi trebuit să le aibă în primul rând și mi-a permis să fiu din nou eu însumi.

Acum, am renunțat la SSRI și am grijă să nu mă suprasolicit ca înainte. În plus, ca măsură de precauție, iau în fiecare zi suplimente care îmi completează nivelul de serotonină într-un mod natural.

Experimentarea depresiei a fost un proces mizerabil. Dacă vă confruntați cu așa ceva acum, îmi pare rău și înțeleg prin ce treceți.

Vreau să vă încurajez, să vă reamintesc că există mult ajutor în jur și să vă spun că nu e deloc rușine să îl cereți. Da, este posibil să fiți creștin, dar chiar și înarmați cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, nu sunteți imuni la efectele pe care depresia le poate avea asupra corpului și minții.

Depresia este o experiență întunecată și lipsită de bucurie, dar există mai multe căi spre victorie și Scriptura ne spune că Dumnezeu va folosi în cele din urmă experiențe ca aceasta pentru binele nostru (Rom. 8:28) chiar dacă, pentru moment, nu putem înțelege cum o va face.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0