Școlile publice „trezite“ vor avea în curând parte de repercusiuni

Relatările referitoare la sistemele școlare din Portland, Oregon, și suburbiile sale sunt pur și simplu terifiante. Copiii sunt învățați narațiunea că America este fundamental malefică, iar anarhiștii care continuă să facă ravagii în acel oraș odată frumos și liniștit, sunt prezentați drept eroi.

Așa cum a relatat Christopher Rufo, „Școlile au adoptat în mod conștient „pedagogia oprimaților“ ca orientare teoretică, activată printr-un curriculum al Teoriei Critice Rasiale și implementată prin numirea unor ofițeri politici de facto în cadrul fiecărei școli.“, analizează Michael Farris într-un articol National Review.     

Și funcționează. Școlile au devenit, menționează Rufo, „o cărare spre radicalism“.

Dar nu doar în radicalul Portland sau Seattle au influență aceste forțe. În districtul meu natal – Loudoun, Virginia, extremiștii au preluat controlul și s-au avântat cu toată puterea într-o direcție radicală, lăsând o mare parte a comunității mirată de tupeul tacticii lor și tremurând la gândul posibilelor implicații privind viitorul comunității noastre și al națiunii noastre, în caz că reușesc.

Loudoun este districtul școlar care a suspendat un profesor, pe Tanner Cross, pentru că a avut îndrăzneala de a vorbi un minut la o ședință recentă a consiliului școlar, opunându-se unei propuneri pe teme sexuale/politice. Gândiți-vă la asta. Înainte ca reglementarea să fie adoptată, un profesor foarte apreciat a fost suspendat pentru că pur și simplu nu era de acord cu politica propusă.

Organizația juridică pe care o conduc, Alliance Defending Freedom, îl reprezintă legal pe Tanner. Am fost uimit când, în mijlocul unei audieri prin care solicitam o decizie temporară de repunere în funcție, pe care instanța a și acordat-o, avocatul districtului școlar a specificat că era al optulea angajat suspendat în ultimii doi ani pentru ceea ce a rostit în afara școlii. Aparent, încălcarea consecventă a drepturilor conferite angajaților săi de Primul Amendament nu reprezintă o problemă pentru acest district școlar.

Citește și Opinie: Conflictul din Districtul Loudoun privind școlile publice și vechea tiranie

Părinții știu că programa a devenit recent una ce înclină tare spre stânga. Politica rasială și sexuală sunt principala directivă a sistemului școlar. Fiecare copil va fi implicat în asta. Și fiecare profesor va recita sloganul partidului. Nu este permisă disidența.

Districtul școlar nu pare să fie conștient de faptul că pierde nu doar părinții conservatori, ci și marea majoritate a familiilor clasei de mijloc, care doresc pur și simplu ca copiii lor să aibă parte de o educație academică de calitate.

Conducerea Loudoun County Public Schools poate că e trezită, dar e oarbă. Nu pare să observe semnele tot mai evidente ale unei revoluții educaționale care e pe punctul să izbucnească în comunitățile din întreaga națiune. Părinții s-au saturat pur și simplu de politizarea școlilor lor locale și de încercările de a le transforma copiii în activiști tineri, dar fervenți, ai mișcării progresiste.

Părinții nu vor ca copiii lor să fie învățați că sunt opresori dacă au culoarea pielii greșită. A-i învăța pe copiii albi că sunt răi din cauza rasei lor este un lucru dăunător, la fel cum a fost pe vremuri, când cele mai proaste școli îi învățau pe micii copii de culoare că erau inferiori din punct de vedere intelectual datorită rasei lor. Foarte puțini părinți își doresc să-și vadă copiii implicați într-o vendetă rasială unilaterală, care încearcă să dea vina pe copiii de șapte ani pentru faptele unor persoane cu aceeași culoare a pielii, din generațiile trecute.

Acest fenomen este folosirea unui țap ispășitor rasial și provine din aceeași ideologie depravată care, în vremuri trecute, a atribuit vinovăție unor grupuri întregi de oameni, bazat exclusiv pe rasă.

Părinții nu își doresc ca copiii lor să fie sexualizați printr-o discuție constantă despre fluiditate de gen și alte concepte, care în urmă cu doar câțiva ani erau considerate boli mintale și ale căror tratamente sunt încă dezbătute fervent de experții medicali din întreaga lume.

Iar părinții sportivelor sunt indignați de faptul că fiicele lor își pierd locurile în echipele universitare și pe podium datorită bărbaților biologici care s-au identificat în mod subiectiv ca femei.

Citește și Școlile publice nu mai educă, școlile publice îndoctrinează

Uniformizarea opiniei prin constrângere este tactica tiranilor. În dreptul internațional, Declarația Universală a Drepturilor Omului și tratatele conexe proclamă că părinții au dreptul să insiste ca copiii lor să primească o educație care să fie în concordanță cu valorile părinților. Iar convențiile de punere în practică arată clar că acest drept nu poate fi ignorat nici măcar în situațiile în care existența națiunii în sine e în joc.

Chiar și înainte de acestea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Curtea Supremă a emis o mustrare severă a eforturilor de omogenizare a copiilor prin intermediul școlilor publice:

Pe măsură ce presiunea guvernamentală pentru unitate se intensifică, și conflictul cu privire la a cui unitate va fi impusă devine mai înverșunat. Probabil că nicio provocare nu poate crea o divizare mai profundă a poporului nostru decât o face necesitatea de a a alege ce doctrină și al cui program îi vor obliga oficialitățile educaționale publice pe tineri să adopte pentru a fi unificați.

Curtea a explicat inutilitatea absolută a eforturilor de uniformizare prin constrângere, dovadă fiind eșecurile unor astfel de eforturi în Germania nazistă, Revoluția Rusă, Inchiziția și încercările romanilor de a elimina creștinismul.

Există doar două opțiuni. Cea mai înțeleaptă alegere, în ceea ce privește școlile publice, este să depolitizeze pur și simplu educația publică. Să revină la un accent pus pe standardul academic, cu instrucțiuni foarte generalizate privind valorile pe tema idealurilor care îi unesc pe americani, precum onestitatea, munca asiduă, egalitatea și dragostea de țară.

A doua opțiune este mai probabil să devină realitate. Tacticile școlilor publice unifică un număr suficient de mare de familii care doresc alternative la haosul ce domnește în școlile lor locale. Și se apropie rapid un moment de răscruce, pe plan politic și juridic, în care se va adopta, prin legislație sau în instanță, o modalitate prin care părinții să poată alege varianta educațională folosind fonduri publice. Această opțiune a primit recent sprijin puternic din partea fostului procuror general William Barr, la un eveniment pe care l-am organizat luna trecută.

Liderii școlii sunt extrem de serioși în ceea ce privește promovarea agendei lor extremiste. Dar părinții care tolerează multe lucruri nu vor sta fără să facă nimic în timp ce banii pe care i-au plătit în impozite sunt folosiți pentru a-i îndoctrina.

Părinții au o limită. Școlile publice au trecut peste ea.

Michael Farris este președinte și CEO al organizației Alliance Defending Freedom (ADF), avocat specializat pe drepturile constituționale și libertate religioasă, cunoscut pentru numeroase litigii de apărare a acestora inclusiv la Curtea Supremă a SUA.

Traducere și adaptare
Tribuna.US