HomeActualități Americane

Stânga: Adoptați o viață mai proastă în numele „egalității”

Stânga: Adoptați o viață mai proastă în numele „egalității”

Săptămâna trecută, The New York Times a publicat un articol amplu pe tema deficiențelor Serviciului Național de Sănătate din Regatul Unit, analizează

Săptămâna trecută, The New York Times a publicat un articol amplu pe tema deficiențelor Serviciului Național de Sănătate din Regatul Unit, analizează Ben Shapiro pentru Daily Signal.

Multă vreme considerat o bijuterie a politicii guvernamentale de stânga, acesta a înregistrat crize masive de resurse, ceea ce a necesitat raționalizarea infrastructurii vitale și a serviciilor. În prezent, cetățenii așteaptă până la 12 ore sosirea ambulanței.

„Este o situație aproape de criză care, potrivit experților, dezvăluie o ruptură a încrederii britanicilor în serviciul național de sănătate cu care se mândreau“, a relatat Times, „că guvernul va furniza servicii de sănătate responsabile și eficiente, în mare parte gratuite, indiferent de nivelul de venit“.

Nu poate exista decât un singur motiv la baza unui asemenea eșec de a susține prosperitatea propriilor cetățeni: himera egalității. Acesta este, de fapt, apelul propagat de Stânga: ca ființele umane să sacrifice bunăstarea și prosperitatea în numele cultului distribuției egale a resurselor.

Klaus Schwab, șeful Forumului Economic Mondial, o spune în cartea sa „Măreața narațiune“: Ar trebui să renunțăm la măsurile economice, precum produsul intern brut, în favoarea „a ceea ce contează cel mai mult: acțiunea climatică, sustenabilitatea, incluziunea, cooperarea globală, sănătatea și bunăstarea“.

De fapt, spune Schwab, „s-ar putea să descoperim chiar că putem trăi destul de fericiți cu un astfel de scenariu!“

Scopul final ar fi de a pune capăt „inegalității și nedreptății care stă la baza acesteia“ prin consacrarea „furnizării asistenței sociale la nivel universal“, ceea ce va necesita ca guvernele „să rescrie unele dintre regulile jocului și să își amplifice permanent rolul“.

Mai aproape de casă, editorialistul Jamelle Bouie de la New York Times afirmă același lucru pledând în favoarea naționalizării de către guvern a tuturor averilor și apoi a redistribuirii acestei averi pe cap de locuitor… la fiecare generație.

Aceasta ar echivala cu o distrugere completă a drepturilor de proprietate – și acest lucru ar însemna, la rândul său, sfârșitul inovației, deoarece societățile care renunță la drepturile de proprietate și la marjele de profit regresează în stagnare și apoi în colaps economic.

Dar, cel puțin, vom fi atins obiectivul lui Bouie: echitatea!

Citește și Egalitate versus „Echitate“

Practic, membrii Stângii politice le cer în mod constant cetățenilor să își reformuleze pur și simplu perspectivele asupra prosperității. Jerusalem Demsas, scriind pentru The Atlantic, le cere americanilor să se gândească mai bine dacă merită să dețină propria locuință, explicând:

„A insista ca tot mai mulți oameni să devină proprietari de locuințe ne subminează de fapt capacitatea de a îmbunătăți rezultatele în materie de locuințe pentru toți“.

Prin urmare, în loc ca fiecare să aspire să-și achiziționeze o locuință și doar unii să reușească, Demsas propune „investiții publice în calitatea locuințelor de închiriat“, precum și „politici guvernamentale de stabilizare a prețului chiriei“.

Niciuna dintre acestea nu va ajuta ca oamenii să devină mai ușor proprietari de locuințe, dar îi va aduce pe toți la un nivel egal în ceea ce privește chiria finanțată de guvern.

Întreaga agendă economică a președintelui Joe Biden este construită în jurul noțiunii de mediocritate economică având la bază un grad mai înalt de justiție autoproclamată.

Paul Waldman de la The Washington Post a afirmat recent că Biden a demarat o „revoluție în politica economică“ care își are rădăcina în combaterea „inegalității“.

Acest lucru ar necesita „o intervenție guvernamentală mai activă în economie“.

Și vom învăța cu toții să iubim o astfel de intervenție, pentru că va fi făcută în numele unei valori superioare: echitatea. Nu egalitatea de drepturi, ci egalitatea de rezultate; nu egalitatea de valori, ci egalitatea de resurse.

Problema cu această filozofie este că elimină stimulentul pentru tot ceea ce generează prosperitate: muncă, creativitate, economisire, responsabilitate. Iar eliminarea acestui stimulent înseamnă mai multă sărăcie pentru toată lumea.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0