Stânga americană știe acum că amenințările cu anarhia funcționează perfect

Pe 21 aprilie, America și-a ținut respirația în mod colectiv. Când a apărut știrea că juriul din procesul de crimă al lui Derek Chauvin a ajuns la un verdict, soarta orașelor națiunii atârna în balanță.

După cum arătau vitrinele baricadate din zonele urbane și din suburbiile de pe tot cuprinsul țării, nu există nicio îndoială că, dacă juriul din Minneapolis nu ar fi pronunțat verdictele pe care mulți oameni și le doreau, ar fi avut loc revolte, analizează TheFederalist.

Când judecătorul Peter Cahill a citit verdictele, națiunea a răsuflat ușurată. Condamnarea pentru toate cele trei capete de acuzare împotriva fostului ofițer de poliție din Minneapolis – omor prin imprudență de gradul II, crimă de gradul III și crimă de gradul II – privind moartea lui George Floyd, înseamnă că pe Chauvin îl așteaptă acum până la 40 de ani de închisoare. Dar în proces erau în joc mai mult decât viitorul său.

Furia la scară largă generată de cumplitul videoclip de nouă minute care îl arăta pe Chauvin îngenuncheat pe gâtul lui Floyd a declanșat pentru o vară întreagă proteste „în mare parte pașnice“, orchestrate de mișcarea Black Lives Matter.

Mișcarea BLM și susținătorii teoriei critice rasiale privind „privilegiul albilor“ au folosit moartea lui Floyd provocată de un polițist alb pentru a-și justifica afirmațiile că nu numai că există o epidemie de atacuri armate ale poliției împotriva bărbaților de culoare, ci și că America e vinovată de rasism instituțional.

Demonstrațiile pe care le-au organizat ca reacție la caz l-au transformat pe Floyd într-un martir al drepturilor civile. Milioane de oameni au participat la demonstrații în săptămânile și lunile ce au urmat. Sute din aceste proteste „în mare parte pașnice“ din întreaga țară s-au transformat în revolte în care cartierele au fost incendiate. Magazinele au fost jefuite, rezultând victime și decese din rândul forțelor de ordine și civililor.

Citește și Mişcarea anarhistă Black Lives Matter, propusă la Premiul Nobel pentru Pace

Democrații mențin furia în clocot

Îngrijorările că ar avea loc mai multe revolte în cazul în care Chauvin ar fi achitat nu erau teoretice. Amenințările activiștilor și politicienilor care cer o condamnare au creat o atmosferă în care orice altceva decât un verdict de vinovăție ar fi fost folosit drept scuză pentru mai multe insurgențe.

Președintele Joe Biden a spus că se roagă pentru „verdictul corect“. Rep. Maxine Waters, D-California, le-a spus manifestanților să „devină mai agresivi“ cu poliția dacă jurații din cazul Chauvin nu le ofereau ceea ce cereau.

Nu după mult timp, unii protestatari au tras asupra membrilor gărzii naționale aflați în zonă pentru a proteja împotriva revoltelor. Într-adevăr, Waters a fost mustrată de judecătorul Cahill pentru că a oferit avocaților apărării lui Chauvin posibile motive de apel, deși a respins o cerere de rejudecare a cazului.

Dar, datorită juriului din cazul Chauvin, acel coșmar nu s-a repetat în seara zilei de 21 aprilie. Au existat unele temeri justificate că pot apărea revolte chiar dacă fostul polițist ar fi fost condamnat. Dar, după cum s-a dovedit, reacția la verdict a fost una de bucurie generală. Celebrări, mai degrabă decât demonstrații furioase, au avut loc în toată țara.

Biden a contribuit cu retorica că procesul este o „judecată“ și un „apel la trezire“ pentru națiune. Vicepreședintele Kamala Harris a susținut, de asemenea, că ceea ce a pățit Floyd, care a murit după ce a fost arestat pentru folosirea unei bancnote contrafăcute la un magazin, reprezenta adevărul privind nedreptatea rasială răspândită din Statele Unite.

În ciuda afirmațiilor necontenite că Statele Unite sunt o societate iremediabil rasistă, sentimentul că sistemul a funcționat pentru a pedepsi pe cineva care a comis un act incalificabil a produs fericire, nu mai multă agresiune.

Deși cei care intenționează să mențină furia în clocot, precum fostul președinte Barack Obama și diverși activiști BLM, au încercat să elimine orice idee că verdictul ar trebui să inspire încredere în justiția americană, mai degrabă decât să servească drept motiv pentru mai multe proteste, a fost greu chiar și pentru cei mai hotărâți susținători ai rasismului să spulbere sentimentele plăcute pe care le-a produs verdictul.

Pentru cei care locuiau în cartiere incendiate sau jefuite vara trecută – cum e cazul multora din Minneapolis – erau o expresie de ușurare că s-a evitat violența și tulburările. Dar faptul că nu a rezultat violență de această dată, nu ar trebui să inspire încredere că revoltele din vara trecută au fost ceva unic, care nu se va repeta.

Focurile de armă trase de poliție în Atlanta și Kenosha, Wisconsin, oricât de justificate ar fi fost, au provocat și ele revolte vara trecută. Și cu doar o săptămână înainte ca un juriu să-l condamne pe Chauvin în Minneapolis, împușcarea lui Duante Wright de către poliție a dus la violența aclamată de Waters.

Verdictul lui Chauvin nu era prima ocazie din ultimul an în care au fost împiedicate revolte, nu pentru că prevala judecata la rece, ci pentru că cei care s-ar fi putut revolta au obținut ceea ce doreau.

Acest lucru a fost adevărat în noiembrie anul trecut, când aceleași vitrine au fost baricadate în toată țara, anticipând-se violențe în cazul în care Donald Trump ar fi câștigat alegerile prezidențiale.

Citește și Verdict în cazul George Floyd: Derek Chauvin declarat vinovat de toate acuzațiile

Revoltele sunt noua normă

Acum știm că ori de câte ori mișcarea BLM poate evidenția un caz care consideră că le demonstrează punctul de vedere cu privire la rasism, fie că este veridic sau nu, vor urma revolte. După cum s-a dovedit în urma cursei pentru președinție, același lucru ar putea fi valabil și în ceea ce privește rezultatele alegerilor.

În Minneapolis, posibilitatea revoltelor plutea în aer încă de la începutul procesului. Într-adevăr, agitația pentru condamnarea lui Chauvin – oricât de sfâșietor era spectacolul trist din videoclipul morții lui Floyd – seamănă cu felul în care rasiștii Jim Crow au intimidat jurații pentru a-i achita pe cei acuzați de uciderea negrilor.

Evenimentele anului trecut au dovedit că în America post-George Floyd, violența politică pe orice motiv despre care se poate pretinde că dovedește rasismul este ceva de așteptat, mai degrabă decât un eveniment șocant. Într-adevăr, acele situații în care nu urmează revolte, ca de exemplu rezultatul procesului lui Chauvin, sunt excepțiile.

Democrații sunt bucuroși să scuze sau să raționalizeze revoltele atunci când apar, așa cum s-a întâmplat pe tot parcursul verii trecute, când mass-media mainstream a încercat să susțină că sunt „în mare parte pașnice“.

Ei se opun activ demersurilor precum legea adoptată de Florida, care mărește sancțiunile pentru revolte, păstrând în același timp dreptul de a protesta pașnic.

Protestele sunt o reacție justificată la felul în care majoritatea celor care au fost implicați în violența BLM fie nu au fost acuzați, fie au scăpat ușor după ce au ieșit pe cauțiune cu ajutorul fondurilor sprijinite de Biden și Harris.

Faptul că aceiași oameni, care raționalizează revoltele BLM învinuind în continuare gloata pro-Trump pentru asaltul asupra Capitoliului și cerând ca aceștia să fie condamnați pentru infracțiuni grave, consideră că insurgenții de stânga ar trebui scutiți de orice consecințe, ilustrează ipocrizia și lipsa lor de principialitate.

Cu toate că americanii au fost încântați să evite o altă rundă de revolte din cauza morții lui Floyd, este evident că revoltele sau amenințarea că vor avea loc sunt în prezent o caracteristică permanentă a vieții americane. De azi înainte, de câte ori un incident poate fi încadrat, pe drept sau pe nedrept, ca rasist, sau un proces ajunge la un verdict nepopular, sau stânga pierde puterea, e probabil să aibă loc revolte.

Chiar dacă Chauvin merita să fie condamnat, nimeni nu ar trebui să fie bucuros că procesul a confirmat din nou faptul că trăim acum într-o țară în care violența politică nu mai este considerată dincolo de limite.

Tribuna.US