HomeActualități Americane

Stânga are nevoie să fie salvată

Stânga are nevoie să fie salvată

Ce își doresc persoanele în doliu să știi de Crăciun
4 motive pentru a crede în miracolul de Crăciun
De ce este imposibil pentru Creștinism să susțină vreodată transsexualitatea

Dacă viitoarele alegeri se vor termina așa cum s-a prezis, cu un val roșu, istoria va da încă o dată o palmă Stângii. Vă amintiți reacția adepților ei când Donald Trump a câștigat președinția?

Nu a fost deloc plăcută. Proclamații ale apocalipsei. Strigăte către cer. Plânsete. Scrâșnirea dinților. A fost o fervoare religioasă scăpată de sub control, analizează Peter Burfeind pentru The Federalist.

Asta pentru că ideologia de stânga este o religie cu o escatologie la fel de reală ca și cea a lui John Hagee. Este o religie a salvării prin politică. După cum afirma filozoful politic Eric Voegelin, este un soi de creștinism gnostic, milenarist, care caută să instituie împărăția lui Dumnezeu prin acțiuni politice.

În primul rând, profeții săi iluminați, precum Georg Hegel și Karl Marx, dobândesc gnoza cu privire la semnificația profundă a istoriei și a progresului său. Apoi, acoliții lor unși din rândul clasei educate, aleșii woke, devin lideri ai unei mișcări politice care implementează aceste semnificații profunde într-o eră de pace, sănătate și abundență. Împărăția lui Dumnezeu este inaugurată.

Așa se explică discursul adresat de Barack Obama, pe atunci senator, evanghelicilor: „Sunt convins că putem crea împărăția chiar aici, pe Pământ“.

La cine se referea acest „noi“? „Noi“, în formularea lui Obama, este mișcarea sa politică mesianică. Este o demonstrație perfectă a tezei lui Voegelin.

Însă această teologie eșuează de nenumărate ori, cu efecte devastatoare asupra sănătății mentale a adepților Stângii. Atunci când Dumnezeul tău este un „noi“, o povară imensă este pusă pe umerii oamenilor, povara de a salva lumea. Aceasta este o cruce pe care niciun om nu o poate purta.

Stânga are nevoie de un Mântuitor

Ce înseamnă Isus pentru mintea umană?

Gândiți-vă ce înseamnă Isus pentru mintea umană. Isus este Mântuitorul divin al lumii, care poartă cu adevărat crucea pentru mântuirea lumii. Din punct de vedere psihologic, Isus este arhetipul universal, transcendent, al mântuirii de relele din lume: război, sărăcie, foamete și moarte.

Teologia creștină tradițională spune că acest Mântuitor a fost întruchipat de omul Isus, iar biserica reprezintă continuarea pe plan instituțional și fizic a ceea ce înseamnă El pentru noi.

Biserica devine o plasă de siguranță pentru mintea deznădăjduită prin învățăturile sale despre credință și speranță. Mântuirea lumii este amânată, urmând a fi dusă la îndeplinire în vremea sfârșitului, iar credința se agață de această speranță.

Nu așa gândește și Stânga. Ei îmbrățișează arhetipul lui Isus, dar pe dos. Aceasta înseamnă capacitatea umană de a schimba acum lumea. „Isus“ este o simplă mantie atribuită oricui se implică în politica activistă în încercarea de a pune capăt relelor din lume. Iar acest lucru se poate face, așa cum spune clasica pancartă de protest a Stângii, chiar acum!

Problema este că, atunci când lumea nu devine un loc mai bun, nici acum, nici mai târziu, „mântuitorul“ promovat de Stânga îi dezamăgește, ceea ce înseamnă că, practic, nu este deloc un mântuitor.

Asta îi pune într-o situație de criză epistemică, cu acele triste efecte secundare asupra sănătății mintale. Nu există o plasă de siguranță. Nu există nicio cale de ieșire de pe autostrada spre utopie atunci când se aprinde beculețul în bord. Există doar o lume care continuă în sărăcie, război, foamete și moarte.

Citește și Fii corect din punct de vedere biblic, nu din punct de vedere politic

De ce este benefică teologia tradițională pentru sănătatea mintală

Conservatorii sunt mult mai capabili să facă față înfrângerilor politice decât cei de stânga, deoarece își pun mult mai puține speranțe în ceea ce poate realiza politica.

Atunci când politica îi dezamăgește, conservatorii se întorc spre familie, biserică și propria slujbă pentru a da sens vieții. La nivel mai profund, majoritatea conservatorilor au o înțelegere mai sănătoasă a relației lui Dumnezeu cu lumea prin Isus.

Pentru că îl consideră pe Isus ca fiind Dumnezeul întrupat, ei văd mai clar unde se termină Dumnezeu și unde încep ei. Carnea și sângele lui Isus reprezintă o graniță care îl împiedică pe Dumnezeu să se infiltreze în propriile lor minți. Din punct de vedere filozofic, există o graniță clară între domeniul transcendenței – telosul istoriei și al mântuirii lumii – și domeniul capacității umane.

Acest lucru dă naștere unei smerenii sănătoase din punct de vedere mental în fața necunoscutului. Nu există orgoliul că „putem face lumea mai bună“. Nu se pune o astfel de povară asupra minții omului. Salvarea lumii este opera salvatorului, nu a noastră. Și Biserica joacă un rol aici. Ea este expresia, sub formă instituțională, a unei credințe bazate pe mântuirea completă a lumii prin Hristos.

Acest lucru are implicații benefice pentru psihicul uman. Biserica devine locul în care impulsul de a salva lumea este și stopat, și satisfăcut. Învățăturile bisericii dau în mine naștere unei credințe prin care primesc în dar o lume salvată și nu simt decât recunoștință față de un Dumnezeu care face ca până și răul să lucreze înspre bine.

Euharistia exprimă în mod formal această dinamică dar/recunoștință. Există un motiv pentru care femeile catolice care participă la slujbele bisericești mai mult de o dată pe săptămână nu se sinucid. Ceea ce aud acolo le îmbunătățește sănătatea mintală așa cum nimic altceva nu o face.

Desigur, fiind prin credință, există în continuare tensiunea „acum/nu încă“, dar baza este acolo. Există o plasă de siguranță pentru mintea umană atunci când lumea pare să se prăbușească.

Stânga are nevoie de un Isus real

Adepții Stângii au nevoie de așa ceva. Actualul lor Isus este un arhetip gnostic, imaterial, care îi copleșește cu poveri și care nu salvează niciodată pe nimeni.

Ei au nevoie de un loc unde sinele lor împovărat să se simtă în siguranță atunci când arcul istoriei nu se îndoaie în direcția dorită, un loc sigur care să nu ducă înapoi spre propria minte și să genereze dezorientare epistemică.

Ei au nevoie de un Isus , un Isus real – un Isus întrupat. Au nevoie de un loc sigur pentru impulsurile lor pasionale spre transcendență, un loc care să nu aibă nimic de-a face cu capriciile politicii.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0