Ștefan Odobleja - precursor al ciberneticii generalizate

Medic militar, filosof și scriitor, Ștefan Odobleja (1902 – 1978) s-a născut în zorii zilei de 13 octombrie 1902, în casa unor agricultori fără multă

Medic militar, filosof și scriitor, Ștefan Odobleja (1902 – 1978) s-a născut în zorii zilei de 13 octombrie 1902, în casa unor agricultori fără multă carte, din comuna Izvorul Aneștilor, satul Valea Hoțului (aflat la 7 km de Dunăre, pe o vale, la oarecare înălțime, înconjurat de dealuri și păduri), din județul Mehedinți, localitate care din anul 2004 îi poartă numele. Părinții (Maria și Ștefan Odobleja) au fost clăcași până în anul 1908, când au cumpărat de la niște moșieri 10 pogoane de pământ, pe care le muncesc cu multă sârguință, având un ajutor de la Dumitru, născut în 1880, fratele mai mare al lui Ștefan. Au fost 3 frați la părinți, Dumitru, Ștefan și o soră mai mică, agricultoare, căsătorită în sat. Tatăl său era o fire veselă, deschisă, un om foarte vrednic, Se pare că de la el a moștenit viitorul om de știință talentul literar, fiind unul dintre cei mai buni povestitori de snoave, glume și întâmplări văzute sau auzite.

În 1909, Ștefan Odobleja începe școala primară în satul natal, terminând cele cinci clase ale ciclului primar din satul său de origine în fiecare an cu premiul I. A urmat liceul Traian din Turnu-Severin, unde a învățat foarte bine limba franceză, fapt care i-a permis mai târziu să-și scrie și să-și publice operele sale fundamentale la Paris, în limba franceză. După terminarea liceului, Ștefan Odobleja se înscrie la facultatea de medicină, secția militară. Devine medic militar și profesează in orașele București, Dej, Drobeta Turnu Severin, Lugoj, Targoviște și altele.

Punctul cel mai îaltn al carierei sale este atins in 1938, când stabilește temele de bază ale ciberneticii în lucrarea „Psihologia consonantistă”, publicată la Paris.

Aceasta lucrare a apărut cu zece ani înainte de tipărirea ideilor lui Norbert Wiener, cunoscut ca inițiator al ciberneticii. Lucrarea românului a fost ignorată, în mare parte, din cauza izbucnirii războiului. Ideile lui Odobleja erau mai mult pentru lumea academică, în schimb, Norbert Wiener a venit 10 ani mai târziu cu aceleași concepte, însa le-a dat un scop practic. Cercetătorul american prezintă în cartea sa „Cybernetics: Or the Control and Communication in the Animal and the Machine”, publicată în 1948, tot la Paris, unele rezultate practice obținute în timpul războiului, când a fost însărcinat să creeze un sistem automat care să regleze tirul artileriei pe avioane. Odobleja nu a dat o aplicație practică ideilor sale. El a dorit doar să arate cum funcționeaza psihicul uman. Știința născută în mintea savantului român, cibernetica, se ocupă cu studiul feedback-ului, adică efectelor care apar în cadrul unor mașini, organisme vii sau organizații. Ea analizează principiile și legile comune ale funcționării sistemelor de legături, comandă și control la respectivele sisteme.

În „Psihologia consonantistă”, savantul spunea: „Afectivitatea este un cerc vicios subordonat direct marelui cerc vicios: viața. Cunoașterea este un mic cerc vicios subordonat nemijlocit afectivității și, prin intermediul acesteia, vieții”. În aceeași lucrare, Odobleja se arată preocupat de problema creației: „Marile invenții au fost făcute de savanți care erau în același timp erudiți. Cu simple incursiuni nu se poate reuși mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai într-o asemenea manieră se va putea produce o străpungere mai importantă în frontul inamic al necunoscutului… Nu pierde timpul pentru a descoperi praful de pușcă sau ceea ce este cunoscut”. El dă și sfaturi de viață cititorului său: „Să speri întotdeauna. Să nu descurajezi niciodată. Dacă prezentul nu oferă recompense, renunță să te mai gândești la aceasta: trăiește în viitor… Răspunde durerilor, suferințelor, persecuțiilor (…) dublând elanul creator… Criticilor, nedreptăților, atacurilor, răspunde prin intelect”.
Constantin Bălăceanu-Stolnici, unul dintre pionierii români ai neurociberneticii, care l-a întâlnit pe Ștefan Odobleja prin anii ’70, se referă la însemnătatea „Psihologiei consonantiste” în următorii termeni: „Odobleja, în lucrarea lui, a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai importantă a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de către neurofiziologi, chiar și Danielopol la noi a intuit foarte bine încă din anii ’20 în sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare și de a fi creat o teorie, teoria consonantistă a psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat și că vrea să scrie un tratat în mai multe volume. «Psihologia consonantistă» este și rămâne un lucru extrem de interesant, care însa nu a găsit ecou foarte mare în literatura straină”.

În ciuda unei vieți dificile, Odobleja a rămas productiv, lăsând în urmă peste 50 000 de pagini complete. „Psihologia consonantistă” este un volum de 900 de pagini, pe care autorul îl descria ca fiind doar un sumar, un index pentru un Tratat de psihologie care, în viziunea autorului, urma să cuprindă 20-30 de volume. Dincolo de cariera sa în medicina militară și de lucrările sale care au anticipat nașterea ciberneticii, Ștefan Odobleja avea și preocupari artistice. Îi placea literatura rusă, cânta adesea la vioară și scria poezii. Acestea, însă, aveau legătură cu știința.

Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii și-a atras ostilitatea regimului comunist, iar spre sfârșitul vieții s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa.

Abia în anul 1990, datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. În onoarea sa a fost înființată „Academia de Cibernetică din Elveția”, un forum finanțat de Iosif Constantin Drăgan. De Ștefan Odobleja amintesc, prin numele ce îl poartă, trei licee – unul în Turnu-Severin, unul in Craiova, altul în București, o stradă – cea pe care a locuit savantul, Spitalul Militar de Urgență din Craiova. Satul în care s-a născut, în 1902, numit până în 1968 „Valea Izvorului”, și devenit prin lege adoptată de Parlament în 2004 „Ștefan Odobleja”.