Un bărbat se preface că e lup pentru a evada din realitate

E timpul pentru mărturisiri: toată lumea are plăcerile sale vinovate. A mea se întâmplă să fie creaturile misterioase. Bigfoot, Champ, monstrul din Loch Ness, Yeti, Mothman – îi iubesc pe toți. Să citesc despre ele sau să urmăresc reluări ale emisiunii MonsterQuest (în care fiecare este investigată amănunțit, dar niciodată nu este prinsă) sunt unele dintre modalitățile prin care mă relaxez, explică Lincoln Brown într-un articol PJ Media.

Mama mea numea astfel de lucruri „junk food mental“. Aș putea recomanda un podcast excelent despre Sasquatch, dar atunci bieții oameni care îl realizează ar trebui să mă denunțe pentru a nu fi anulat. Aș prefera să-i scutesc de necazuri. Nu sunt un „credincios adevărat“, dar îmi place enorm de mult genul. Este o evadare plăcută din realitate, lucru de care cineva din domeniul meu de activitate are nevoie din când în când.

Și cine știe? S-ar putea să chiar existe un Sasquatch care se plimbă prin munții din fața ferestrei mele. Dar sunt prea bătrân pentru a dormi trei zile pe jos cu un binoclu cu vedere nocturnă în speranța că un Sasquatch s-ar putea furișa în zona unde am instalat cortul, în căutarea unei beri reci și a unei pungi de Doritos.

Felicitări celor care pot face asta, dar eu sunt mai degrabă un pasionat de fotoliu. În plus, sunt cam mic de înălțime. Dacă m-aș chiar întâlni vreodată cu un Sasquatch, m-ar termina destul de repede.

Pentru cei care nu sunt la curent cu știrile din domeniu, una dintre creaturile la modă în ultimii ani este omul-câine. Se zice că omul-câine este o creatură masivă, foarte inteligentă, foarte agresivă și foarte periculoasă, un fel de super-lup. Poate merge în patru sau două picioare, în funcție de nevoi, și se spune că este foarte rău.

Repet, nu spun că există o asemenea creatură, dar sunt o mulțime de martori oculari care declară că au întâlnit așa ceva. Și că tot vorbim de evadarea din realitate, în Japonia trăiește un om care nu este un om-câine, dar care trăiește ca unul. El își petrece timpul liber nu ca o creatură misterioasă, ci ca un lup. Și nu mă refer că aleargă prin pădure urlând la lună și mâncând căprioare proaspăt ucise. Bărbatul se deghizează complet în lup.

Toru Ueda este un inginer japonez. Îi place să se relaxeze îmbrăcându-se într-un costum de lup. Și nu mă refer la genul costumelor de Halloween. New York Post relatează că Ueda a dat 23.000 de dolari pe un costum de lup care arată ca unul real. Și se pare că și-a meritat banii. Costumul este aproape imposibil de distins de un lup adevărat.

Acesta a fost realizat de Zeppet, o companie care creează nu numai costume pentru filme, ci și orice altceva, de la creaturi SF la personaje pentru copii. Ueda a vrut un costum cât mai realist posibil și care să-i permită să meargă normal. Îi place să îi distreze și pe alții în timp ce poartă costumul de lup, iar în The Post apare o fotografie cu el într-un parc din Japonia, apropiindu-se de familiile cu copii mici.

Se pare că în Japonia oamenii par să accepte mai ușor ideile trăznite. Dacă ar încerca să facă asta aici, s-ar putea să fie bătut sau chiar mai rău.

Desigur, întrebarea este de ce ar vrea cineva să investească atâția bani într-un costum de lup. Chiar și unul atât de realist încât probabil că ar putea obține o slujbă part-time la Animal Planet. Udea a declarat pentru UK Times:

„Când port acest costum simt că nu mai sunt om. Mă simt eliberat de constrângerile relațiilor umane. Tot felul de probleme, legate de muncă și de alte lucruri – pot uita de ele….Când mă uit în oglindă, văd un lup, iar asta este foarte emoționant. Nu sunt un vârcolac – vârcolacul este un fel de monstru, iar eu nu sunt un monstru“.

Ar putea fi tentant să îl etichetăm pe Ueda drept Ciudatul săptămânii. Dar în SUA, avem bărbați care se cred femei, femei care se cred bărbați și oameni care se cred pisici, câini, dragoni sau un fel de chestie asexuată din altă dimensiune. Și se cere de la noi să onorăm acest lucru și să găsim modalități de a-i accepta pe acești oameni.

Ueda, în schimb, își face treaba, își îndeplinește obligațiile, apoi se duce acasă și petrece câteva ore ca un lup, fără să se aștepte ca restul lumii să se joace cu el sau chiar să i se alăture. El vrea doar să facă ceea ce îi place, lucru pe care conservatorii îl susțin de ani de zile.

Oricum, mi se pare regretabil că Ueda este atât de afectat de relațiile inter-umane încât simte nevoia să fugă de ele. Dar îl poți învinovăți? Deschideți orice pagină de știri de pe orice site și spuneți-mi că titlurile zilei nu vă deprimă la culme. Eroii noștri ne dezamăgesc, guvernele noastre sunt corupte, iar cei mai buni și mai străluciți par să fi dispărut din scenă.

În locul lor, avem căutători de atenție, escroci și mincinoși. Și chiar și cei care au reușit cumva să își păstreze virtutea și principiile cât de bine pot sunt supuși unui asalt nesfârșit cu jumătăți de adevăr, insinuări și caracterizări mincinoase. Nimic nu este sigur, nimic nu este sacrosanct. Pericolul pândește constant la ușă și sfârșitul este mereu aproape.

Așa cum spunea Shirley Jackson în The Haunting of Hill House, „Nicio ființă vie nu-și poate păstra mult timp mintea întreagă în condiții de realitate absolută“.

La urma urmei, este obiceiul lui Ueda atât de diferit de cel al unui LARPer obișnuit? Sau al persoanei care își asumă o nouă identitate într-un joc video pentru a se lupta cu orci, troli și dragoni? Sau al celor care se vopsesc în negru și galben și merg pe Heinz Stadium (aparent cunoscut acum sub numele de Acrisure Stadium) pentru a-i încuraja pe cei de la Steelers?

Nu chiar. La urma urmei, realitatea este cea care îi datorează o explicație lui Ueda, nu invers. Toată lumea are nevoie de o modalitate de a se elibera de stres. Este ceea ce ne menține sănătoși mental într-o lume care a luat-o razna.

Traducere și adaptare
Tribuna.US