Un gând de 4 iulie: Dacă America este atât de rea, de ce vor atât de mulți să vină aici?

Timp de citire: 3 minute

Nu știu dacă elitele de extremă stânga urăsc cu adevărat această țară, așa cum cred tot mai mulți conservatori, dar știu un lucru cert: Nu iubesc deloc America actuală, țara în care trăim, comentează jurnalistul Bernard Goldberg pentru The Hill.

Elitele de extremă stânga nu apreciază, nu admiră și nu respectă America de astăzi, un loc pe care îl consideră profund vicios, rasist, sexist, homofob și ostil oricui nu este la fel de decent pe cât consideră ei. Pentru ei, steagul american nu este un simbol al nimic demn admirația lor, darămite ceva pentru care merită să lupți; pentru mulți dintre ei, steagul este doar un simbol al supremației și opresiunii albe.

Este posibil s-o știți pe Gwen Berry, atleta afro-americană și activista Black Lives Matter, care va merge la jocurile olimpice din Japonia în această vară pentru a participa în competiția de aruncare a ciocanului. Berry s-a calificat pe poziția a treia în probele naționale și în timp ce atletele clasate pe prime două poziții au luat o poziție de respect, cu mâna pe inimă și cu fața spre steag, în timp ce se intona imnul național, Berry a întors spatele steagului și și-a acoperit capul cu un tricou pe care scria „Atlet Activist”. Ulterior, a adăugat: „Imnul nu mi se adresează. Nu a făcut-o niciodată”.

Nu este singura dintre progresiști. Ben Rhodes, un oficial de rang înalt și bine educat din administrația Obama, scrie în noua sa carte, After the Fall: Being American in the World We’ve Made, că s-ar „uita la steagul ce odată a stârnit multe emoții în mine și să nu simt absolut nimic”.

Este un refren familiar pe care îl auzim la elitele progresiste americane. Dar, hei, este o țară liberă, așa că la fel ca oricine altcineva, și ei pot crede orice își doresc. Cu toate acestea, realitatea contează, indiferent de modul în care gândești față de țara care îți dă dreptul – dreptul constituțional – de a o ponegri.

Astfel, să analizăm câteva realități.

Oamenii din Mexic și America Centrală își părăsesc casele și își croiesc drum pe un teren periculos pentru a începe o viață nouă în America. De ce ar vrea atâtea persoane latino să vină într-o țară care se presupune a arăta atât de puțin respect pentru minorități?

Kevin Hart, comedianul, este un tip amuzant, dar nu glumea când a spus pentru New York Times că „Asistăm la puterea albă și pa privilegiul alb la un nivel istoric”. Serios? Dacă ar fi adevărat, de ce ar veni atâtea persoane de culoare din Africa și Caraibe în America? Ei nu știu tot ce spune Hart, elitele progresiste albe, că America suferă de rasism sistemic și supremație albă?

Credeți că oamenii săraci și oprimați care trăiesc în Asia și care doresc o viață mai bună salivează la ideea de a se muta în China sau ar prefera să vină în Statele Unite? E posibil ca până și progresiștii să știe răspunsul la această întrebare.

Da, America are o problemă cu imigrația. Dar problema este că foarte mulți oameni vor să vină aici. Într-o țară ca a noastră, oamenii sunt liberi să plece de aici când vor. Dar nu o fac. Asta ar trebui să le spună ceva detractorilor americani.

Aș putea înțelege de ce progresiștii detestau atât de mult America atunci când Donald Trump era președinte; detestau tot ce însemna el, disprețuirea pentru țara pe care o conducea avea o logică, oricât de perversă era.

Dar acum echipa lor este la conducere. La Casa Albă se află un democrat, unul care vorbește mult despre rasă și fanatism și despre catastrofa climatică, presupusă, care vine – și totuși, ei nu își pot suporta propria țară. Oare ce i-ar face fericiți? Ce țară cred ei că este mai în ton cu sensibilităților lor „trezite”?

Dacă nu ar exista niciun bigot în America, dacă sexismul și homofobia ar înceta să mai existe, dacă nu ar mai exista nicio iotă de poluare în aer și apă, i-ar face asta să-și iubească țara? Poate, dar mă îndoiesc.

Cred că mulți dintre ei consideră că a-ți iubi țara – chiar și cu defectele ei – este ceea ce fac conservatorii, cei care apreciază sărbătorile naționale, mănâncă în lanțurile de restaurante și arborează steagul american pe 4 iulie.

A iubi America nu mai este la modă, și progresiștii ar prefera mai degrabă să meargă desculți pe sticlă spartă decât să fie percepuți ca neadaptați – sau mai rău, ca tradiționaliști și conservatori.

Dar cât de rea poate fi o țară cu adevărat, ar putea să se întrebe singuri, dacă le permite cetățenilor ei să o denunțe public, fără teama de a fi trimiși într-un gulag american? Încercați asta în multe alte țări și, dacă aveți șansa să nu muriți sau să ajungeți după gratii, veți ajunge într-un lagăr de reeducare.

Cât de rea poate fi America dacă nu există decât de 245 de ani, dar care a încercat să se reabiliteze de păcatele sale istorice? De ce ar vrea atât de mulți din afara ei să vină aici și să se declare americani mândri?

Ar fi de dorit ca acest lucru să le dea de gândit detractorilor americani pe 4 iulie.

Traducere și adaptare
Tribuna.US