Vasile Stroescu, primul președinte al Parlamentului României Mari

Istoria României păstrează numeroase personalități care au contribuit decisiv la înfăptuirea idealului național, dar al căror nume este astăzi prea puțin cunoscut publicului larg. Unul dintre aceștia este Vasile Stroescu – marele filantrop al românilor, patriot basarabean și primul președinte al Parlamentului României Mari. Deși averea sa s-a ridicat la milioane de ruble, iar donațiile sale au schimbat destinul a mii de români, el a ales să trăiască modest, considerând că adevărata bogăție a unui popor nu se măsoară în aur, ci în școli, biserici și oameni educați.

Politician, proprietar funciar, boier și filantrop basarabean, Vasile Stroescu (1845 – 1926), la 1 decembrie 1919, a deschis și a prezidat lucrările primului Parlament al României Reîntregite, în calitate de președinte al forului legislativ. El a rămas cunoscut și pentru mesajul său moral edificator adresat generațiilor viitoare, mesaj rostit în rul discursul său prezentat în cadrul solemnităţii respective: „În viața noastră, în lucrările noastre, trebuie să avem inimă, gânduri și mâini curate. În incinta acestui lăcaş (parlament) trebuie să intrăm ca în biserică în faţa sfintei cuminecături. Toate patimile, gândurile egoiste, urile să le lăsăm la pragul intrării şi să intrăm cu gândul numai la binele şi propăşirea neamului românesc şi ţării noastre.Să zicem cu toţii: Aşa o voim, aşa Dumnezeu să ne ajute!”.

Fiu al Basarabiei și „mare român de bine”, așa cum l-a numit Nicolae Iorga, Vasile Stroescu a fost liantul spiritual care a susținut identitatea românească în provinciile istorice prin finanțarea a sute de școli și biserici, investindu-și întreaga avere în viitorul națiunii.

Membru de Onoare al Academiei Române din 1910, Vasile Stroescu este considerat una dintre figurile marcante ale luptei pentru unitatea națională. De-a lungul vieții, acesta a sprijinit financiar construirea unei catedrale în București, peste 216 biserici, 96 de școli și spitale din spațiul românesc, precum și activitatea ASTRA și a presei românești.

S-a născut la 11 noiembrie 1845, în satul Trinca, judeţul Hotin (în prezent raionul Edineţ) în familia lui Vasile Ion Stroescu şi Porfira Guţu. Era cel mai mic dintr-un şir de 15 copii, din care nu au supravieţuit decât opt (patru fete şi patru băieţi). A învăţat, pe rând, la liceul din Chişinău, la cel din Kameneţ-Podolsk şi la liceul Richelieu din Odesa. Ulterior, a studiat Dreptul la universităţile din Moscova, Petersburg şi Berlin, mergând, practic, pe urmele fratelui mai mare, Mihail. Apoi, a călătorit prin Europa.

Se știe că instituția din Berlin i-a acordat titlul de doctor în drept, însă a rămas rezervat în privința detaliilor legate de tinerețea și studiile sale. Într-o rară mărturie, menționa că locuise la Berlin în 1866. Era poliglot, cunoscând limbile slave. germana, franceza și italianal, pe lângă limba română. După absolvire, a călătorit în Europa, inclusiv în Regatul României, și a vizitat colonii occidentale din Africa. Pe lângă susținerea cauzei românești, manifesta interes pentru America de Sud, ajungând până în Chile și intenționând să traverseze Pacificul spre Australia, fără a reuși însă să ajungă acolo. Această pasiune pentru călătorii era împărtășită și de fratele său mai mare, Mihail, coleg de școală cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și veteran al Războiului Crimeii care a naufragiat în Pacific și și-a consemnat experiențele în memorii.

Reîntors acasă, a fost judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni, judeţul Bălţi (acum raionul Edineţ), unde avea o moşie. Transformat de sovietici în spital de psihiatrie, conacul boieresc poate fi vizitat şi astăzi.

După renunțarea la cariera juridică, a devenit agricultor, educator al țăranilor și agronom amator, păstrând totodată interesul pentru cercetarea istorică. După moștenire, deținea aproximativ 9.000 de hectare, la care a adăugat ulterior încă circa 16.000 de hectare, cu mai multe conace, ferme și herghelii, devenind unul dintre cei mai bogați oameni din regiune. Se ocupa personal de creșterea vitelor, pe care le transporta în mai multe țări, vânzându-le la Viena considerabil profit. O mare parte din proprietăți a fost vândută pentru a finanța activități filantropice sau împărțită comunităților țărănești, Stroescu fiind un promotor al agriculturii și silviculturii cooperatiste. Verifica personal modul de lucru al țăranilor și corecta greșelile acestora. Era descris ca modest și echilibrat, dar sever față de risipirea averii.

Singur sau împreună cu fraţii şi surorile sale, a ctitorit mai multe biserici şi spitale. De exemplu, spitalul din Trinca, Edineţ, construit în 1910, a fost amenajat şi dotat după modelul occidental, fiind invitat şi un medic din Elveţia. Prin 1899, le-a propus autorităţilor ruse din Basarabia bani pentru crearea unor şcoli cu predare în limba română, dar oferta nici nu a fost discutată. După acest refuz, îşi îndreaptă atenţia spre românii din Vechiul Regat şi din Ardeal. În Moldova de peste Prut a contribuit cu peste 200.000 de lei la fondarea a 30 de şcoli primare. În 1906, când Vechiul Regat sărbătorea 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, Vasile Stroescu vizitează marea expoziţie retrospectivă de la Bucureşti şi donează 200.000 de lei pentru construirea Catedralei Întregirii Neamului.

Totuşi, cele mai multe donaţii au fost făcute pentru românii din Transilvania, în special pentru înfiinţarea unor şcoli săteşti în limba română. „Carte şi iar carte, şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe, bogăţii ce nu se pot fura şi nu se pot gâtui“, spunea Vasile Stroescu.

La Marea Unire, Vasile Stroescu, având calitatea de deputat al judeţelor Tighina, Orhei, Lăpuşna şi Bălţi din Basarabia, a fost ales să prezideze Primul Parlament al Tuturor Românilor, fiind considerat un mare înţelept român, care a luptat pentru realizarea idealului naţional, fiind în acelaşi timp şi cel mai în vârstă dintre reprezentanţii Sfatului Ţării.

La data de 20 dec. 1919, Adunarea Constituantă a României a ratificat Unirea Necondiţionată a Basarabiei cu Ţara Mamă, iar raportul a fost conceput de Vasile Stroescu. În anul 1923 împreună cu C.G. Costa Foru, pictorul Camil Ressu, sculptorul Cornel Medrea, scriitorul Victor Eftimiu, filosoful C. Rădulescu-Motru şi ziariştii C. Mille şi N.D. Cocea au pus bazele Ligii Drepturilor Omului iar Vasile Stroescu a fost ales ca preşedinte.

Alegerea lui Vasile Stroescu în fruntea primului Parlament al României Întregite nu a fost întâmplătoare. Ea a reprezentat un gest simbolic prin care noul stat român și-a exprimat recunoștința față de Basarabia, prima provincie care hotărâse unirea cu România, la 27 martie 1918. În același timp, Stroescu era respectat de reprezentanții tuturor provinciilor istorice pentru autoritatea sa morală, pentru generozitatea sa fără egal și pentru faptul că nu fusese implicat în conflictele politice ale vremii.

Nicolae Iorga îl considera unul dintre cei mai mari binefăcători ai neamului românesc, numindu-l „mare român de bine”. Istoricul aprecia nu doar generozitatea lui Stroescu, ci și faptul că acesta și-a pus întreaga avere în slujba culturii și a educației naționale, într-o perioadă în care românii din provinciile aflate sub dominație străină aveau nevoie de sprijin pentru a-și păstra identitatea.

A murit la 15 aprilie 1926, la vârsta de 81 de ani. Guvernul român i-a organizat funeralii naţionale, fiind înmormântat la Cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti, pe Aleea Teilor, unde ulterior a fost instalat un bust. O stradă din Bucureşti îi poartă numele încă din perioada interbelică. La 27 martie 2013, cu prilejul aniversării a 95-a de la Unirea Basarabiei cu România, şi o sală din Parlamentul României a primit numele marelui înaintaş.

În epocă, Vasile Stroescu era adesea comparat cu marii filantropi ai Europei. Spre deosebire de mulți oameni bogați ai vremii, el nu urmărea să ridice palate sau să-și sporească prestigiul personal, ci considera că averea este o responsabilitate față de Dumnezeu și față de semeni. A donat aproape întreaga sa avere pentru școli, biserici, burse, tipărirea de cărți și ziare românești, ajungând ca spre sfârșitul vieții să trăiască mult mai modest decât ar fi permis averea pe care o moștenise.

Un loc aparte în activitatea sa filantropică l-a ocupat sprijinirea Asociațiunii ASTRA, instituția care a contribuit decisiv la răspândirea culturii românești în Transilvania. Donațiile lui Stroescu au permis înființarea de biblioteci sătești, tipărirea de manuale și organizarea de conferințe culturale într-o perioadă în care românii ardeleni aveau acces limitat la educație în limba maternă.

Deși era unul dintre cei mai bogați proprietari funciari din Basarabia, Vasile Stroescu a rămas un om de o modestie rar întâlnită. Evita luxul, refuza onorurile și prefera să fie cunoscut prin faptele sale, nu prin averea pe care o deținea. Contemporanii povesteau că primea cu aceeași căldură atât țăranii veniți să-i ceară ajutor, cât și personalitățile politice sau culturale ale vremii.

Vasile Stroescu a fost unul dintre cei mai mari proprietari funciari din Basarabia la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. El deținea domenii întinse în mai multe județe basarabene, moștenite în parte de la familie și extinse ulterior prin cumpărări.
Printre cele mai cunoscute proprietăți ale sale se numărau:

* Brânzeni (județul Bălți, astăzi raionul Edineț, Republica Moldova) – reședința sa principală, unde se afla conacul familiei Stroescu și unul dintre cele mai importante domenii agricole.
* Trinca (județul Hotin, astăzi raionul Edineț) – satul natal al familiei, unde a construit, între altele, un spital modern și a sprijinit biserica și școala locală.
* Alte moșii în județele Bălți, Hotin, Soroca și Orhei, astfel încât proprietățile sale însumau aproximativ 25.000 de hectare, ceea ce îl plasa printre cei mai mari latifundiari ai Basarabiei.

Interesant este că Stroescu nu privea aceste domenii doar ca pe o sursă de venit. El le considera un mijloc prin care putea îmbunătăți viața țăranilor. A introdus metode moderne de agricultură, a încurajat asocierea în cooperative, a investit în silvicultură și zootehnie și a împărțit o parte din pământuri comunităților rurale. Profiturile obținute din exploatarea moșiilor au fost folosite, în mare măsură, pentru finanțarea școlilor, bisericilor, spitalelor și a numeroaselor sale acte filantropice.

Pentru Vasile Stroescu, credința creștină nu reprezenta doar o convingere personală, ci fundamentul întregii sale vieți publice. El considera că adevărata slujire a lui Dumnezeu se împlinește prin ajutorarea semenilor, motiv pentru care aproape toate acțiunile sale filantropice au avut un profund caracter creștin. Nu întâmplător, în discursul rostit la deschiderea Parlamentului României Mari, el compara Parlamentul cu o biserică, cerând aleșilor să lase la intrare ura, interesele personale și patimile politice.

Cu aproximativ 25.000 de hectare de teren, herghelii, ferme și păduri, Stroescu se număra printre cei mai bogați proprietari funciari ai Imperiului Rus din Basarabia. Spre deosebire însă de mulți latifundiari ai vremii, el și-a transformat averea într-un instrument de slujire a neamului românesc, folosind veniturile obținute pentru a finanța școli, biserici, spitale, publicații și burse pentru tinerii români.

*

La mai bine de un secol de la acel discurs istoric, cuvintele lui Vasile Stroescu își păstrează o remarcabilă actualitate. Chemarea sa la moralitate, responsabilitate și slujirea interesului național rămâne una dintre cele mai frumoase definiții ale rolului pe care ar trebui să îl aibă Parlamentul într-un stat democratic.

Pentru românii basarabeni, Vasile Stroescu a devenit încă din timpul vieții un simbol al rezistenței prin cultură și educație. În perioada țaristă, când limba română era marginalizată în școli și administrație, el a înțeles că identitatea unui popor poate fi apărată nu doar prin acțiune politică, ci și prin investiția în școală, carte și biserică.

Pe lângă strada din București, mai multe orașe au numit străzi în onoarea lui Vasile Stroescu, precum Chișinău, Iași, Oradea, Soroca, Cahul și Edineț, precum și numeroase sate.

În 21 aprilie 2026 a fost inaugurat la Arad, în fața clădirii Inspectoratului Școlar Județean Arad (ISJ Arad), un bust de bronz realizat de Veaceslav Jiglițchi în onoarea lui Vasile Stroescu, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la moartea acestuia.

În fine, mai merită semnalat că un bust al lui Vasile Stroescu, primul președinte al Parlamentului României Reîntregite, a fost inaugurat pe 8 iunie 2026 la Palatul Parlamentului din București, în cadrul unui eveniment dedicat sărbătoririi a 100 de ani de la moartea marelui filantrop și patriot basarabean. Ceremonia a fost urmată de un simpozion internațional omagial consacrat memoriei sale.

Astăzi, când numele său începe să revină în memoria publică prin monumente, busturi, săli și instituții care îi poartă numele, Vasile Stroescu continuă să reprezinte unul dintre cele mai luminoase exemple de patriotism românesc. A demonstrat că dragostea de țară nu se exprimă doar prin discursuri și funcții publice, ci mai ales prin sacrificiu, generozitate și responsabilitate față de generațiile viitoare. Dacă Alexandru Ioan Cuza a pus bazele statului român modern, iar Regele Ferdinand a desăvârșit unitatea națională, Vasile Stroescu rămâne omul care și-a pus întreaga avere și întreaga viață în slujba acestui ideal. Nu întâmplător, istoria îl păstrează ca pe primul președinte al Parlamentului României Mari, dar și ca pe unul dintre cei mai mari filantropi pe care i-a avut vreodată neamul românesc.

Știați că…?

* Vasile Stroescu nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut urmași.
* A fost unul dintre cei mai bogați români ai epocii, dar a murit după ce donase cea mai mare parte a averii sale.
* Nicolae Iorga l-a numit „mare român de bine”.
* A fost primul președinte al Parlamentului României Întregite, ales la deschiderea legislaturii din 1919.
* A fost membru de onoare al Academiei Române încă din 1910.
* A prezidat Liga Drepturilor Omului din România.
* A sprijinit financiar sute de biserici, școli, spitale, publicații și burse pentru tinerii români.

Dorin Nădrău
Tribuna.US

Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ