Veterani din trupele speciale salvează o familie abandonată de Biden în Afganistan și o reunește cu tatăl american

Veterani din trupele speciale salvează o familie abandonată de Biden în Afganistan și o reunește cu tatăl american

În timp ce mii de imigranți ilegali traversează zilnic granița de sud-vest a SUA, refugiații afgani abandonați de administrația Biden în timpul retragerii din Afganistan încă se zbat să obțină documente de intrare legală în Statele Unite, analizează Jordan Boyd într-un articol The Federalist.

Trecuse mai mult de un an de când Hashmatullah Niazy, un cetățean american care a emigrat din Afganistan, își văzuse ultima dată soția, Freshta, și cei patru copii mici, când s-au reunit în sfârșit în Austin, Texas, luna trecută.

Niazy a devenit cetățean american în 2020, prin programul Special Immigrant Visa, după ce a lucrat ca translator pentru armata americană în Afganistan. El a început să traducă și să antreneze recruți la centrul de pregătire militară din Kabul în 2007, după ce fratele său mai mare și-a pierdut viața în misiune, în timp ce lucra pentru forțele speciale. Când Niazy a obținut viza americană, în 2014, a demisionat de la locul său de muncă și a plecat în SUA.

Niazy mi-a spus că a vrut să-și aducă familia cu el, dar de fiecare dată când a încercat să demareze procesul de imigrare, soția lui era însărcinată și a dorit să evite călătoriile obositoare. Freshta și copiii au fost în cele din urmă incluși în procesul de imigrare SIV înainte ca talibanii să preia țara, însă cererea lor de rezidență permanentă în SUA a fost obstrucționată când președintele Joe Biden a inițiat retragerea dezastruoasă din Afganistan, toamna trecută.

Am scris pentru prima dată despre situația familiei lui Niazy în septembrie 2021, când fratele său, soția și copiii lui au rămas blocați într-un Kabul invadat de talibani. La vremea respectivă, Niazy se afla deja în Statele Unite, muncind nopțile și construind plin de râvnă o viață pentru familia sa în Texas.

Însă entuziasmul lui privind noua viață a familiei sale în America s-a stins când și-a dat seama că s-ar putea ca ei să nu reușească să treacă de mulțimea de oameni de pe Aeroportul Internațional Hamid Karzai din Kabul pentru a se urca într-unul din avioanele ce efectuau zboruri de evacuare.

„Dintr-o dată, talibanii au preluat controlul asupra țării și ne-am simțit pierduți“, mi-a mărturisit Niazy.

Atunci au intervenit „îngerii din cer“.

Evadarea

După săptămâni de haos pe Aeroportul Internațional Hamid Karzai, unde unii traducători și familiile lor s-au numărat printre cele peste 200 de persoane ucise de atentatul sinucigaș din 26 august, Freshta și copiii, cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani, au scăpat în cele din urmă din Kabul la sfârșitul lunii septembrie, cu ajutorul unui grup numeros de foști militari americani, unii antrenați pentru operațiuni speciale.

Jim Young, Dan Fickel, Keye Perry, Joe Penkala și un alt bărbat pe nume „Tom“, care încă este cadru militar activ și a refuzat să-și dea numele de familie, toți au absolvit West Point în 1994. Când au realizat criza din Afganistan, și-au unit forțele pentru a face tot ce le stătea în putință pentru a salva americanii și aliații afgani abandonați de administrația Biden.

Ei au cerut ajutorul altor foste cadre militare, printre care Ryan Timoney, Dave Abrahams – absolvent West Point din promoția 1993, Matt Coburn – fost ofițer în cadrul Forțelor Speciale, Christopher Miller – fost ministru interimar al Apărării și Helen Jbeily de la biroul reprezentantului republican David Valadao, pentru a o conduce pe Freshta, pe cumnatul ei și copiii către aeroportul supraaglomerat și periculos spre a fi evacuați, evitând în același timp talibanii, pe cât posibil.

Am stat de vorbă cu Penkala, fost ofițer în cadru Armatei americane, despre acțiunile de salvare după prima încercare a familiei Niazy de a ajunge la aeroport.

„A fost o situație cu suișuri și coborâșuri, chiar și după ce am preluat cazul lui și am reușit să aducem familia înapoi la aeroport. A fost nevoie de eforturi destul de mari din partea unor persoane din comunitatea de operațiuni speciale, în special cineva care nu mai era membru activ“, mi-a spus Penkala la telefon.

„Am reușit să-i ducem până la Poarta de Nord [a aeroportului], era a doua oară când ajungeau la aeroport. Și deși exista o modalitate evidentă ca ei să ajungă la adăpost, au rămas totuși blocați în exterior. Nimeni nu a vrut să le deschidă poarta, chiar dacă la un moment dat erau doar vreo 25 de oameni în fața Porții de Nord“.

Penkala mi-a spus că, „talibanii au început să-i bată pe unii dintre afganii locali“, obligând salvatorii să se adapteze situației în timp ce familia lui Niazy s-a retras în apartamentul lor.

Niazy a precizat că soția sa „nu și-a pierdut deloc curajul“ în acele clipe.

„A fost o vreme când eu mi-am pierdut speranța. Atunci soția mea a spus ‘Nu-i nimic. Am să fac orice e nevoie ca să-mi duc copiii la tatăl lor’“, a povestit Niazy. „A fost un moment în care ea mi-a dat curaj, mi-a dat speranță și aveam nevoie de așa ceva“.

Eforturile de a orchestra evacuarea familiei Niazy și a altor sute de persoane din ghearele talibanilor au fost finanțate în mare parte de unul dintre partenerii de afaceri ai lui Young, Zekelman Industries din Texas, care a donat 1 milion de dolari din cei 1,1 milioane de dolari necesari pentru reunirea familiei Niazy și alți refugiați, după ce un alt sponsor s-a retras.

După zile de haos, familia Niazy și alți 528 de cetățeni americani, rezidenți permanenți cu acte în regulă, soțiile și copiii lor, au reușit în sfârșit să părăsească nevătămați Afganistanul.

„Suntem atât de recunoscători pentru toți acești oameni minunați. Eu și soția mea Îi mulțumim lui Dumnezeu în primul rând, și tuturor acestor oameni care ne-au ajutat și au intervenit în viața noastră“, a spus Niazy.

Citește și „Îngerii din cer” – Cum salvează americanii oamenii abandonați de Biden în Afganistan

Evacuarea a fost doar începutul

Chiar dacă familia Niazy făcuse cerere pentru rezidență permanentă în Statele Unite alături de capul familiei lor, a fost un proces lung și dificil ce a durat din septembrie anul trecut și până la începutul lunii aprilie a acestui an, când în sfârșit li s-a permis să pună piciorul pe pământ american.

„Vorbim de o familie care era deja în proces de imigrație și avea documentele pregătite. Iar femeia era căsătorită cu un cetățean american. Era membru direct de familie al unui cetățean al Statelor Unite și totuși a fost nevoie de o intervenție privată“, a spus Penkala. „Și odată ce i-am scos din zona de pericol, a fost nevoie de încă cinci luni pentru a putea intra în țară“.

Pe perioada respectivă, Freshta și copiii ei au stat într-o tabără de refugiați din Emiratele Arabe Unite. Deși familia era la adăpost de pericolul pe care talibanii îl reprezentau pentru ei, au rămas blocați, la cheremul birocrației americane.

Penkala a precizat că „au existat câteva persoane suficient de amabile care au făcut apel la conexiunile lor pentru a le asigura mâncare și provizii suplimentare“, dar asta nu a ajutat la reunirea familiei.

Niazy a recunoscut că experiența i-a provocat multe „nopți nedormite“ în timp ce aștepta cu nerăbdare unda verde. În total, lui Niazy, cetățean american care a colaborat cu forțele americane în misiuni, i-a luat mai mult de cinci luni de zile pentru a-și aduce în mod legal soția și copiii în Texas.

Citește și Majoritatea translatorilor și alți solicitanți de viză SUA au fost lăsați în urmă în Afganistan

Visul american

E adevărat că familia Niazy a trebuit să treacă prin mai multe lucruri cu care imigranții ilegali de la granița de sud nu au de-a face, dar lipsa de ajutor din partea guvernului SUA nu le-a diminuat entuziasmul pentru Visul American.

În timp ce Niazy lucrează ca inginer tehnician, Freshta și copiii se acomodează cu noua lor viață, împreună cu părinții lui Niazy, care au emigrat și ei în Statele Unite. Odată ce familia se va muta într-un nou apartament, trei dintre cei patru copii vor merge la școală.

Se preconizează că Freshta și copiii lui Niazy vor primi în câteva săptămâni numerele de securitate socială. Deocamdată, el este recunoscător că familia lui a ajuns într-o țară liberă, unde fiicele sale pot studia.

„Părinții noștri ne-au învățat ca, oriunde am locui, să tratăm locul acela ca fiind casa noastră, să îl ținem curat, să protejăm mediul și, de asemenea, să ne purtăm bine cu vecinii“, a explicat Niazy. „Nimeni nu este fericit de revenirea la putere a Talibanilor și toată lumea și-a pierdut speranța că Afganistanul va ajunge vreodată o țară liberă“.

Când am stat recent de vorbă cu familia, într-un apel video, Niazy tocmai se trezise după ce lucrase în tura de noapte, iar Freshta pregătea mâncare în bucătăria apartamentului familiei. Copiii sporovăiau fericiți între ei, jucându-se. Cea mai mică mi-a făcut timid cu mâna.

„Sunt fericit cu noua noastră viață“, a spus Niazy legănându-și fiica pe genunchi. „Sunt foarte entuziasmat și foarte fericit. Și mă rog pentru cei care m-au ajutat, acești oameni minunați din viața mea“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0