Washington, D.C.: Recenta abrogare a mandatelor Covid arată cine decide regulile și cine nu

Recenta schimbare de atitudine a primarului din D.C., Muriel Bowser, cu privire la politicile Covid ale orașului a fost bruscă și neașteptată.

Rapiditatea cu care a apărut decretul – precum și pe cine ajută și pe cine nu – a demascat legătura murdară între politică, putere și normele Covid, analizează Christopher Bedford într-un articol The Federalist.

Anunțul a fost făcut în urma solicitărilor publice din partea proprietarilor de afaceri private, disperați la gândul unui al treilea an de ruină financiară, venindu-le în ajutor. A venit, de asemenea, în ajutorul unor figuri cheie din D.C., chiar înainte ca reglementările să aibă cel mai dur impact asupra lor.

Cel mai grăitor însă, este faptul că nu a schimbat nimic pentru elevii din oraș. Pentru ei nu face nimeni lobby; așa că ei nu pot răsufla ușurați.

Toate afacerile sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele

Decizia primarului de a pune capăt obligativității vaccinării și de a renunța la măști în anumite contexte a venit la o săptămână după ce influentul proprietar de restaurante din D.C., Dan Simons, s-a plâns public pe Twitter că orașul capitală a devenit un loc neprimitor, unde politica a eliminat toleranța față de acei americani care nu erau de acord cu mandatele de vaccinare. Un astfel de mediu, a spus el, îi împiedica pe elevi să învețe o lecție istorică importantă – și determină companiile să se mute în Maryland și Virginia.

Numărul de restaurante din district a scăzut cu aproximativ 59% față de ianuarie 2019, iar bărbați precum Simons s-au simțit obligați să ia atitudine pentru orașul lor. În acțiunea sa, el s-a alăturat (măcar pentru scurt timp) lui Noe Landini, director general și CEO al REX Management, care deține și el restaurante și baruri în D.C., Maryland și Virginia.

Landini – un critic vehement al restricțiilor Covid arbitrare, încă de la bun început – promisese public să nu discrimineze clienții din D.C. pe baza statutului lor de vaccinare, dar a fost forțat să se conformeze normelor datorită amenințărilor municipalității de a impune sancțiuni dure celor ce se opun.

Faptul că a cedat i-a scutit afacerile de urgia repercusiunilor guvernamentale. La fel a fost scutit și Simons, care deține în parteneriat patru restaurante în D.C., două în Virginia și câte unul în Maryland și Pennsylvania.

După o reacție negativă din partea utilizatorilor Twitter, Simons și-a șters postările. Dar, în timp ce el și Landini au fost cruțați într-o oarecare măsură, un restaurant din D.C. era pe cale de a da faliment.

Este vorba de localul Big Board, care devenise celebru după ce a refuzat să respecte mandatele de mască sau vaccinare. În două săptămâni de la momentul în care s-a opus, a fost închis forțat de autoritățile din D.C.

Anunțând „suspendarea pe termen nedeterminat“ a serviciilor restaurantului Big Board, oficialii au susținut că „a continua operațiunile în acest fel pune comunitatea în pericol și nu poate fi permis“ – o afirmație dificil de demonstrat. În mod ironic, decizia municipalității de a închide Big Board a fost anunțată în aceeași zi în care primarul vestea eliminarea reglementărilor aplicabile restaurantelor.

Conform anunțului, s-ar putea să aibă dreptul să se redeschidă peste încă două săptămâni, când vor fi eliminate reglementările Covid – o lună de șomaj în plus și una de venituri atât de necesare în minus.

Citește și Este oficial: Poți fi rasist dacă ești socialist și promovezi mandatele COVID-19

Toți cetățenii sunt egali, dar unii au fost mai egali decât alții

Mandatul de vaccinare a fost în vigoare o lună – și a fost instituit atunci când numărul de cazuri la nivel de oraș era deja în scădere. Deși sunt populare în rândul liberalilor albi, a căror voce se face adesea cel mai bine auzită în politica municipalității, interdicțiile pentru clienții nevaccinați îi afectează cel mai puternic pe alegătorii de culoare.

14 februarie – ziua în care ordinul a fost abrogat cu o notificare de o zi – este chiar înainte de ziua în care intra în vigoare cerința de a fi vaccinat cu două doze. Această modificare i-ar fi afectat mult mai mult pe locuitorii de culoare ai orașului decât pe locuitorii săi albi, interzicând pentru mai mult de 55% din ei accesul la servirea mesei în interior, la înot, la sport și divertisment.

Deși liberalii albi sunt cei ce țin megafonul în D.C., persoanele de culoare reprezintă mai mult de 45% din populație și sunt un segment important de alegători. Această discriminare împotriva afacerilor comunității de culoare, combinată cu intensificarea infracțiunilor violente, l-a determinat pe liderul minorității republicane Kevin McCarthy să se alăture unui grup tot mai numeros de parlamentari care amenință că vor înlocui autoritatea primarului de aici cu controlul Congresului, atunci când vor ajunge la putere (într-un an, probabil).

Dincolo de scopul de a-și salva propria piele, decizia bruscă a primarului s-a încadrat și în scena politică națională, venind la doar o săptămână după ce guvernatorii democrați din toată țara au început să dea înapoi după ani de restricții, lăudându-se că au „învins Covid-ul“ (deși statisticile arată că a fost o decizie motivată mai mult politic decât medical). Știința cu încărcătură politică este magnifică, dar când e de ales între cele două: politica e mai presus de toate.

Toată „știința“ este egală, dar a unora este mai egală decât a altora

În timp ce atât vocea alegătorilor, cât și a companiilor, a fost aparent auzită clar, o categorie rămâne vizibil lipsită de vreo măsură de sprijin: copiii.

„Din 1 martie“, se precizează în ordinul primarului, măștile vor fi în continuare obligatorii în… școli“.

Mesajul este clar: deși unul dintre primele lucruri pe care lumea le-a aflat despre Covid a fost că efectul său asupra copiilor este nesemnificativ – și în ciuda numeroaselor dovezi că utilizarea măștii este dăunătoare atât pentru procesul de educație, cât și pentru dezvoltarea lor socială – mandatele rămân valabile.

Citește și 70% dintre americani spun că este timpul să acceptăm Covidul și să revenim la o viață normală

Rețelele de socializare sunt pline de videoclipuri și imagini cu abuzuri, lacrimi și absurdități în încercarea de a respecta normele, și cu toate acestea – după doi ani întregi – sindicatele profesorilor încă o impun.

Deși în statul Virginia, din apropiere, părinții au format o coaliție politică pentru a învinge sindicatul profesorilor, iar în îndepărtatul San Francisco, părinții au determinat revocarea aliaților sindicali din consiliul școlar al orașului, în general, elevii nu au pe cineva anume care să-i reprezinte în politica americană.

Profesorii sunt cei care o fac, desigur: au autoritatea legitimă, sunt bine ancorați și dețin controlul, pretinzând că reprezintă interesele districtelor școlare, în timp ce, în realitate, se raliază împotriva părinților care li se opun – și împotriva copiilor care le sunt încredințați.

Este o realitate dură; una dintre numeroasele legături murdare între politică și putere pe care reglementările Covid le-a scos la iveală. Copiii nu sunt reprezentați în mod organizat în politica americană și, din această cauză, ei au suferit cel mai mult.

Mai există, însă, alte două realități.

În primul rând, părinții pot schimba acest lucru; iar când o vor face, nici măcar urletele sindicatelor și ale aliaților lor nu-i vor putea opri.

În al doilea rând: Nu au de ales; copiii noștri au nevoie ca ei să facă asta.

Traducere și adaptare
Tribuna.US