În fiecare an, pe 24 ianuarie, România celebrează de unul dintre cele mai importante momente din istoria sa: Unirea Principatelor Române. Nu este doar
În fiecare an, pe 24 ianuarie, România celebrează de unul dintre cele mai importante momente din istoria sa: Unirea Principatelor Române. Nu este doar o dată din manualele de istorie, ci o zi care a schimbat definitiv cursul acestui spațiu, punând bazele statului român modern.
În dimineața zilei de 24 ianuarie 1859, la București, Alexandru Ioan Cuza era ales domn al Țării Românești, după ce, cu câteva săptămâni înainte, fusese ales domn al Moldovei, la Iași. Același domnitor în fruntea ambelor principate a fost soluția ingenioasă prin care elitele politice ale vremii au reușit să ocolească marile puteri ale Europei și să împlinească dorința de unitate a românilor.
Unirea nu a fost rezultatul unui entuziasm de moment, ci al unei munci politice intense, al negocierilor discrete și al presiunii venite din partea populației. Intelectuali, boieri, negustori și oameni simpli au susținut ideea unirii, conștienți că doar împreună cele două principate puteau deveni mai puternice și mai respectate pe plan internațional.
Mica Unire și cei șapte ani de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza au pus bazele României moderne.
• s-a creat primul guvern, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu,
• s-a promulgat Legea învățământului obligatoriu,
• s-au înființat primele universități, la Iași și la București,
• s-au legiferat Codul Civil și Codul Penal, după modelul francez,
• s-au inițiat o serie de reforme (agrară, electorală, în justiție),
• a avut loc secularizarea averilor mănăstirești.
• în timpul lui Cuza s-a construit prima linie de cale ferată, pe ruta Bucureşti – Filaret – Giurgiu. Linia avea 70 de kilometri, construită de com-pania engleză Barkley-Stanisforth, fiind inaugurată la 19/31 octombrie 1869 de către regele Carol I.
• în anul 1870 calea de acces către Dunăre a fost prelungită cu alți 2,6 kilometri.
• în 1864, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă Constituție și organizează armata națională.
• prin reforma fiscală, s-au instituit impozitul personal și contribuția pentru drumuri.
• prin legea rurală, peste 40 de mii de familii țărănești au fost împroprietărite cu loturi de teren arabil și alți 60 de mii de țărani au primit loc de casă și grădină, toți devenind și contribuabili la stat.
• în 1862, au început lucrările la spitalul „Noul Pantelimon”, domnitorul însuși contribuind cu o donație de 2 000 de galbeni.
• în 1866, „Monstruoasa Coaliție” (alianţa dintre liberalii şi conservatorii radicali, numită aşa de presa vremii favorabilă lui Cuza) l-au obligat pe domnitor, figură emblematică pentru Mica Unire, să abdice.
Astăzi, la peste un secol și jumătate distanță, Ziua Principatelor Române este marcată prin ceremonii oficiale, depuneri de coroane și tradiționala Horă a Unirii, dansată în piețe publice din toată țara. Este un moment de reflecție asupra curajului și viziunii celor care au crezut într-un viitor comun, într-o Românie unită.
Dincolo de festivități, 24 ianuarie rămâne o lecție de solidaritate și voință politică. Unirea din 1859 arată că schimbările majore nu se produc peste noapte, ci prin perseverență, compromis și încredere într-un ideal comun. O lecție care, poate, este la fel de actuală și astăzi.
Steven Bonica
TRIBUNA.US
COMMENTS