28 martie 2026 – Prima expoziție la Chicago a fotografului demnităţii, Emanuel Tânjală

Duminică 28 martie 2026
are loc Gala „OriginiRomânești”
la Crystal Palace Banquets

Privirea de la sat, drumul spre libertate

„Emanuel Tânjală și-a început cariera ca fotograf la un ziar comunist, „Satul socialist”, dar și-a dobândit gloria, reușind să fotografieze, în anii de aur fals ai ceaușismului, adevăratul sat românesc. După ce a primit o bursă de studii la Perugia din partea statului Italian, scârbit de sistem, a plecat în 1981 în Italia și a ajuns apoi în primăvara anului 1982 în Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit mai târziu, împreună cu soția și cei doi copii. Dar sufletul lui Manu Tânjală n-a plecat niciodată din România, unde revine pentru a-și lua puteri, ca Anteu, și a-și lansa volumele de eseuri și fotografii.” – Cristian Curte, Formula AS nr. 1402 – 12 feb. 2020

Într-o lume în care imaginea este astăzi atât de rapidă și efemeră, munca lui Emanuel Tânjală apare ca o oprire, o respiraţie lungă, un timp luat pentru a privi omul, clipa, lumea cu atenţie şi respect. Prin lentila sa, ţăranii români devin icoane ale demnităţii, exilul devine o morală a plecării şi întoarcerii, iar fotografia — nu simplă întâmplare, ci act de iubire. Acest portret‑articol este o pledoarie pentru oglindirea timpului, a locului şi a celor pe care i‑am uitat. Este – în acelaşi timp – o celebrare a unui artist care a ales pentru viaţă să fie martor, iar nu doar observator: să fotografieze nu doar ce se vede, ci ce rămâne.

Rădăcini şi începuturi

Născut la data de 9 octombrie 1944, la București, Emanuel Tânjală a crescut mai mult în lumea satului românesc – un univers simplu, dar plin de adâncime şi poveşti nevăzute. Fascinat de oameni, de paşi şi de umbre, a descoperit în fotografie nu doar o meserie, ci o chemare. Emanuel Tânjală din anul 1970 a lucrat pentru ziarul Satul Socialist și două reviste importante ale timpului; Flacăra, Cinema și după 1999 colaborator la Formula AS,România Liberă și Vacanțe la Țară. În perioada comunistă,într‑o perioadă dominată de cenzură şi propaganda oficială, el a găsit libertatea în compoziţie, în lumină, în chipurile oamenilor de la periferie și de la sate. Fotografiile sale — ale copiilor, bătrânilor, muncitorilor, ţăranilor – devin mărturii: priviri care spun mai mult decât cuvintele. Este aici că se formează stilul: alb‑negru, contrast puternic, economie de mijloace, dar forţă de expresie maximă.

La începutul anilor ’80, când libertatea era doar visul unui confort, Emanuel Tânjală ia decizia să fugă în lumea liberă și drumul său îl aduce în Statele Unite, dar în fotografiile sale continuă să pulseze ecourile satului românesc, ale ţăranului român, ale lumii care îl formase. În America începe un nou capitol — colaborări în presă internaţională — dar sufletul său rămâne legat de România.

• CITEȘTE ȘI: Țara mea nu e România, e satul românesc – Emanuel Tânjală, fotograf

Între două lumi

Stabilit în Los Angeles California, Tânjală devine nelipsit de la evenimentele româneşti din diaspora. În mijlocul comunităţii româneşti, fotografia devine punte între „acasă” şi „afară”. În această perioadă, împreună cu jurnalistul Dan Turturică, redactează şi publică volumul „România de la New York la Los Angeles” – o lucrare remarcabilă: fără fotografii, dar cu portrete scrise ale românilor emigranţi în SUA, vieţi diverse, destine felurite – o frescă emoţionantă a exilului românesc.

În America, Emanuel Tânjală a avut privilegiul de a-i întâlni pe marii intelectuali români care reușiseră să scape din ghearele cortinei de fier, printre care se numărau și Mircea Ionnițiu – coleg al Principelui Mihai I în Clasa Palatină și ulterior secretar personal al Majestății Sale, alături de care a și fost exilat de comuniști în ianuarie 1948 – precum și neuitatul cronicar și om de televiziune Aristide Buhoiu – realizatorul „Drumurilor Europene”. Aceste întâlniri au îmbogățit perspectivele artistice și culturale ale lui Tânjală, reflectându-se în imaginile sale ce păstrează vie memoria diasporei românești.

De-a lungul ultimilor patru decenii, Emanuel Tânjală a construit o adevărată arhivă vizuală a culturii românești, imortalizând momente de sărbătoare, reuniuni și evenimente artistice cu o sensibilitate rară. Prin lentila sa au prins viață nu doar scene și gesturi, ci și chipurile memorabile ale celor care au marcat exilul românesc, personalități regretate care continuă să trăiască în amintirea și în imaginile sale.Reântoarcerea acasă – colaborări și implicare

După 1990, Tânjală revine în România, readucând aparatul cu privirea de „afară”. Colaborează cu revista Formula AS, una dintre cele mai respectate publicaţii culturale româneşti, prin articole şi reportaje fotografice care redescoperă România profundă. Tot în această perioadă, se implică în iniţiativa „Vacanţe la Țară” a organizaţiei ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural), promovând turismul rural autentic. Fotografiile sale devin identitate vizuală pentru această mişcare de redescoperire.

Arta lui Tânjală este arhitectură a luminii şi a întunericului, este emoţie în alb‑negru, este prietenie cu subiectul, respect faţă de clipa imortalizată. În centrul operei nu se află decorul, ci privirea omului. Fără artificii, fără spectacol sau căutare de senzațional. El spune: „Fotografia mea este o formă de iubire. Nu poţi fotografia oamenii dacă nu îi iubeşti.” Acesta este codul său moral şi estetic.

Lucrările lui Emanuel Tânjală se află în colecţii publice şi private, iar numele său e asociat cu recuperarea vizuală a României de‑altădată şi cu onestitatea fotografică. El devine „păstrător de memorie”. „Eu nu am fotografiat pentru glorie. Am fotografiat pentru a nu uita.”

Emanuel Tânjală este mai mult decât un fotograf român. El este cronicarul vizual al două lumi — satul românesc care se schimbă, exilul românesc care îşi păstrează identitatea, lumea filmului românesc şi lumea emigrantului care nu‑şi uită rădăcinile. Prin fiecare imagine, prin fiecare carte, prin fiecare expoziţie, el spune: „Aceasta sunt eu. Aceasta sunt voi. Aceasta este România”.

„Prin lumea asta întunecată, ghidul meu este Dumnezeu”

Tot în interviul acordat jurnalistului Cristian Curte pentru revista Formula AS (nr. 1402 – 12 feb. 2020), cu care am deschis aces reportaj, Emanuel Tânjală relatează următoarele:

„Fotografia este o expresie a frumosului. Eu cred că fotografia a fost inventată pentru a prinde în obiectiv frumusețea. De aceea am căutat mereu să surprind pe chipul omului bucuria, lumina. Îmi place lumina. 

Cât am lucrat ca fotoreporter în Ro­mâ­nia, vedeam în București doar oameni posaci, mereu cu capul în pământ. La sat era altfel. Țăranii, când te vedeau, îți dădeau întotdeauna binețe, spu­neau „Doamne ajută!” și o făceau mereu cu capul sus, luminați.

Am în album fotografia unei țărănci – mătușa Paraschiva, stătea peste drum de casa ru­delor mele din Vrancea. Era o femeie simplă, săra­că, dar avea un chip de ziceai că vine din psalmii lui David. Pe femeia asta eu nu am văzut-o în viața mea cu o cămașă murdară. Închipuie-ți că muncea toată ziua, dar sâmbăta își spăla cămeșa în râu și strălucea de curată. Se îmbrăca la fel ca ceilalți țărani, numai în alb! I-am făcut niște fotografii, fără nicio pregătire, nici nu cred că m-a văzut când i le făceam, dar apare în ia ei albă, mereu curată, de o frumusețe fără seamăn, cu un fir de zâmbet lumi­nos pe obraz. Eu cred că se ruga când zâmbea. Pare dusă cu gândul în altă parte. Într-un astfel de om îl poți întrezări pe Dumnezeu.

Să nu crezi că îi fac acum propa­gan­dă Domnului, că nu are nevoie El de asta. Dar sunt și eu printre cei care îl poartă în suflet. În fie­care zi îl rog să mă ocro­tească. Nu o dată, ci de zeci de ori. Îl rog să îmi poarte de grijă pe unde merg, să mă ajute, să mă întărească, și-L mai rog să-i ajute pe cei care nu-L cunosc să Îl cunoască, pentru că, sărmanii, nu știu în ce întuneric trăiesc.

Ca să crezi în Dumnezeu nu e treabă simplă, că nimeni nu L-a văzut cu ochii trupului. Eu am sen­zația că Domnul este cu mine tot mereu. Nu pot să concep că m-aș putea mișca fără Dumnezeu. Crezi că am făcut ceva fără El? El m-a purtat prin toată lumea asta. El este ghidul meu. Și asta nu de ieri sau de astăzi, ci dintotdeauna.

Tot ceea ce a am făcut am făcut cu ajutorul Lui, El a avut controlul a tot ceea ce am făcut. Și tot El m-a ajutat să rămân smerit, pentru că această meserie te și înfumurează, iar asta te distruge ca fotograf.

Fără să trec prin nicio școală de fotografie, am învățat, făcându-mi minuțios meseria, că noi, fotografii, nu trebuie să fim văzuți atunci când folosim aparatele. Eu m-am ascuns mereu de oameni, dar am încercat să le fo­tografiez sufletul, lăuntricul. Pentru că, până la ur­mă, fotografia nu o face aparatul, cu toate lentilele lui performante, ci cel care stă în spatele lui.

Ăsta a fost norocul meu. Să știți că nu numai adevărul te duce la libertate, ci și smerenia.

Acum, la cei 75 de ani (nota redacției: acum în prag de a împlini 82 de ani), cred că am ajuns să Îl percep mai bine pe Domnul. Am fost educat în credința creștină și am crezut mereu în Dumnezeu, însă, recunosc, am fă­cut și multe păcate. M-am schimbat însă și încerc să nu mai trăiesc ca în lume, ci după Dumnezeu.”

Cronologie biografică – Emanuel Tânjală

• 1944 – Născut la București
• 1970-1981 – Fotograf la ziarul „Satul Socialist”, revistele „Flacăra” și „Cinema”
• 1981 – Emigrează în Italia
• Din anul  1982 – Activ în comunitatea românească din California; coautor al volumului „România de la New York la Los Angeles”
• După 1990-2008 – Colaborator permanent al revistei „Formula AS”
• 1995–2000 – Implicat în proiectul ANTREC „Vacanțe la Țară”
• 2000-2006 predă fotografia de presă la Centrul de Jurnalism Independent de la București
• 2013 – Publică volumul „Jurnalul unui fotograf” (Editura Humanitas)
• 2014 – Expoziţia „Viaţa la ţară” – Sibiu, Festivalul Astra
• 2019 – Publică „Amintiri despre Ţara Pierdută” şi albumul „Lumea filmului românesc fotografiată de Emanuel Tânjală” ”Adevărul Luminilor Stinse”
• 2020–2025 – Continuă proiectele fotografice dedicate satului românesc şi diasporei româneşti
• 2025 publică ultima carte la editura Vremea, „Ce bine era în comunism”!

Cărți scrise sau co-scrise de Emanuel Tânjală

Fotograful român Emanuel Tânjală (fotoreporter activ în anii ’70, apoi stabilit în SUA) a publicat mai ales cărți de fotografie și memorialistică, în care combină imagini cu texte autobiografice sau comentarii despre România comunistă și experiența exilului.

1. Jurnalul unui fotograf (2013) – Editura: Humanitas. Tip: memorialistică și fotografie. Conține povești din viața autorului și fotografii realizate în România și în exil. Autorul spune că volumul este „povestea vieții mele cu aparatul de fotografiat mereu la mine”.

2. România de la New York la Los Angeles (1997) – coautor – Coautor: Dan Turturică. Tip: album/reportaj fotografic despre românii din diaspora și experiențele autorului în SUA.

3. Lumea filmului românesc fotografiată – Album de fotografii realizate pe platourile de filmare și în lumea cinematografiei românești. Include portrete de actori și imagini din perioada în care Tânjală lucra pentru revista Cinema.

4. Amintiri despre Țara Pierdută (2019) – Editura Școala Ardeleană. O revenire în permanența satului românesc tradițional. 

5.  Adevărul Luminilor Stinse (2019) – o carte scrisă de jurnalistul și scriitorul Traian Ungureanu, în colaborare cu fotograful Emanuel Tânjală, publicată de Baroque Books & Arts

6. Ce bine era în comunism! (2025) – Editura: Vremea. Carte de fotografie și comentariu despre realitatea comunismului în România, bazată pe imagini și experiențe personale ale autorului.

Alte contribuții editoriale

Pe lângă propriile volume, Emanuel Tânjală a: ilustrat sau contribuit fotografic la mai multe cărți (ex.: Piața Universității, 1997; Tezaurul toponomic al Vrancei, 2002; Muntele iubirii, 2008 etc.).

Steven Bonica
TRIBUNA.US