Foto: Jessica Lewis/Unsplash Educația la domiciliu a atins rata de 1 din 10 copii americani în 2021, datorită lockdown-urilor, iar cifra a rămas r
Foto: Jessica Lewis/Unsplash
Educația la domiciliu a atins rata de 1 din 10 copii americani în 2021, datorită lockdown-urilor, iar cifra a rămas ridicată chiar și după anularea restricțiilor. Majoritatea familiilor care au recurs la homeschooling din acest motiv declară că nu intenționează să se întoarcă în sistem, analizează Joy Pullmann pentru The Federalist.
În ciuda evoluției ascendente constante a educației la domiciliu de la renașterea acesteia în anii 1980, familiile care aleg acest mod de a-și crește copiii se confruntă adesea cu reacții temătoare din partea familiei și a prietenilor. Principala îngrijorare exprimată de oameni este legată de așa-numita „socializare“.
Uneori, ce vor să spună de fapt este: „Copiii voștri vor avea prieteni?“. Alteori, se referă la: „Se vor adapta copiii voștri la normele sociale și vor fi capabili să relaționeze cu ceilalți, educați în sistem?“.
Da, veți vedea copii educați acasă care se îmbracă ciudat și nu știu cum să poarte o conversație obișnuită. Dar poți găsi astfel de oameni pretutindeni. După cum poate confirma oricine a frecventat o școală publică, persoane incapabile să te privească în ochi sau având alte tendințe anti-sociale există și în mediul respectiv.
Din interacțiunea avută cu familii și copii educați acasă, în medii multiple, profesionale și personale, am observat bineînțeles diferențe. Per ansamblu, aceste diferențe tind să favorizeze pe cei școliți la domiciliu. Iată doar șapte dintre cele pe care le-am observat și care pot fi obținute adesea și în școlile cu efective reduse de elevi.
1. Gândire independentă
Este ceva obișnuit ca elevii „buni“ din școlile publice să se străduiască să înțeleagă ce vrea profesorul și să ofere acel lucru. Ei au tendința de a se conforma. „Spune-mi doar ce vrei și o voi face“.
Și cei ce învață acasă au tendința de a încerca să-i mulțumească pe părinți, dar capacitatea de a negocia cu un părinte în moduri în care e imposibil a o face cu un profesor încurajează adesea independența în gândire.
Ei au libertatea de a citi mult și timp liber suplimentar în care să își dezvolte și să își personalizeze conștiința de sine. De asemenea, tind să aibă parte de mai multe conversații lungi cu părinții lor, datorită faptului că nu există un număr mare de elevi care să limiteze timpul acestora.
Toate acestea cultivă obiceiuri de gândire independentă. Ele îi învață pe oameni să își dezvolte interesele și personalitatea și să urmeze argumentele până la concluzii. Aceste lucruri îi învață, de asemenea, pe elevi să petreacă timp comparând și punând cu adevărat în balanță idei, într-un mod care modelează sufletul pentru viață, nu ca o versiune umană a ChatGPT.
Cei care studiază acasă sunt, de asemenea, obișnuiți să fie diferiți de restul. Sunt obișnuiți să li se pună întrebări de genul: „Ai prieteni?“ și să fie ignorați de copiii din școlile publice la evenimente sportive și reuniunile de familie.
Uneori, acest lucru îl determină pe un copil educat acasă să fie mai dependent de prieteni, mai ales dacă este un copil sociabil și nu petrece suficient timp cu alții. Prin urmare, este disperat să aibă prieteni și se străduiește peste măsură să se conformeze presiunii negative din partea celorlalți.
Am observat acest lucru și în cazul copiilor conservatori. Aceștia acceptă batjocura și respingerea de către ceilalți sau de către cultură a ceea ce-i face diferiți pe plan social și, prin urmare, se pot transforma mai ușor în opozanți ai grupului din care fac parte.
De aceea există organizații precum Homeschoolers Anonymous, care susține că, deoarece unele familii care își educă acasă copiii sunt abuzive, problema este mai degrabă educația la domiciliu decât familia.
(Nu la fel se spune însă și despre educația publică, unde se înregistrează o rată mult mai ridicată de abuzuri asupra copiilor decât în cazul educației la domiciliu. Dar divaghez de la subiect).
Dacă părinții observă și abordează aceste dinamici sociale, mai ales ajutându-i pe copii să își găsească prieteni care să îi ajute în loc să distrugă valorile familiei lor, cei care studiază acasă tind într-adevăr să devină la vârsta adultă oameni cu o gândire independentă.
Ei tind să se simtă destul de confortabil cu poziția nonconformistă, aducând noi perspective în comunitățile din care fac parte. Acest lucru este benefic pentru societatea noastră, mai ales acum, când corectitudinea politică se transformă într-un sistem de credit social totalitar.
2. Mai multă interacțiune cu persoane de vârste diferite
Deoarece sunt atât de puternic orientați spre familie, cei care fac homeschooling se rup de modelul artificial al societății noastre, de școală-fabrică, unde sunt puși laolaltă toți cei care se întâmplă să fie născuți în același an calendaristic.
Copiii educați la domiciliu se simt mult mai confortabili în a se împrieteni cu oricine, nu doar cu cei care sunt exact de vârsta lor.
Ei merg la un ceai la bătrâna din cartier (poveste adevărată). Copiii mai mari se joacă fără probleme cu bebelușii și copiii mici. Știu cum să se poarte cu ei, pentru că au frați și verișori mai mici, pe care îi au în preajmă mai des, deoarece nu sunt plecați la școală toată ziua.
Acest lucru îi face pe mulți dintre cei educați acasă chiar mai capabili din punct de vedere social decât copiii din sistemul clasic de învățământ, care consideră în mod eronat că poți fi prieten doar cu o persoană care arată și se comportă exact ca tine. Acest lucru le extinde orizonturile și abilitățile de relaționare.
Faptul că nu sunt limitați de tovărășia exclusivă a copiilor de aceeași vârstă aduce și beneficii pe plan social, pe lângă cele pe plan academic. Toată lumea știe că nimeni nu este exact la același nivel din punct de vedere al inteligenței cu toți ceilalți de vârsta sa.
Un copil de 8 ani ar putea fi foarte bun la matematică, dar slab la ortografie, în comparație cu cei de vârsta lui. Educația la domiciliu permite flexibilitatea de a adresa nevoile copilului din punct de vedere academic fără a ține cont de nivelul „mediu“ al celorlalți.
A fi cu prea mult înaintea clasei din care fac parte îi plictisește pe copiii inteligenți, iar a fi prea mult în urmă față de restul produce deznădejde celor cu probleme. Predarea la nivelul real al unei persoane, în loc de nivelul impus în mod artificial, reprezintă cea mai eficientă formă de instruire posibilă.
Citește și Educație pentru binele comun
3. Mai mult interes pentru binele societății
Timp de zeci de ani, părinții al ales suburbiile ca loc unde să-și crească copiii pentru că nu doreau ca acestea să trăiască în medii afectate de sărăcie. Așa cum spunea Thomas Sowell și alții, săracii din mediul urban și rural din America au în comun multe comportamente antisociale care îi împiedică să se ridice și îi trag și pe alții după ei.
Printre acestea se numără rate mai mari de violență și sex extraconjugal și alte comportamente urâte și nocive, cum ar fi nesupunerea crasă față de autorități.
Școlarizarea la domiciliu duce un pas mai departe protecția oferită prin stabilirea locației în suburbii. Acesta este un pas tot mai înțelept, având în vedere că întreaga noastră cultură pare să fie într-un declin rapid.
Simpla permitere pe scară largă a utilizării smartphone-urilor de către copii degradează rapid întregi ecosisteme sociale, cum ar fi școlile, deoarece aceștia sunt prea imaturi pentru a face față notificărilor care le distrag constant atenția și accesului liber la internet.
Nu e cazul ca fetițe de zece ani să vadă imagini pornografice și să li se facă propuneri indecente deoarece colegii lor prost educați se uită pe YouTube la videoclipuri cu lesbiene (lucru care chiar se întâmplă, în suburbii).
Într-un astfel de mediu, uneori, singura modalitate posibilă de a vă asigura că oferiți copilului o copilărie este aceea de a-l educa acasă. Ar fi minunat dacă societatea noastră ar fi interesată să protejeze copiii de viața în astfel de haznale sociale, dar majoritatea părinților și instituțiilor noastre au refuzat până acum să o facă.
Astfel că părinții cu capul pe umeri și bisericile sunt nevoiți să ia atitudine. Educația la domiciliu este o modalitate de a le oferi copiilor o copilărie în care le este protejată inocența, urmând să cunoască violența din această lume și ceea ce ține de sexualitate doar atunci când sunt pregătiți.
4. Capacitate mai bună de a-și alege prietenii
Întotdeauna a fost înțelept să îți alegi cu atenție prietenii. Ei îți influențează puternic caracterul. Familiile care plătesc 50.000 de dolari pe an pentru așa-zisele școli private „de elită“ și apoi îi trimit la universități celebre, falimentare din punct de vedere moral, știu acest lucru.
Valorile lor sunt afectate, dar motivul pentru care o fac este corect: prietenii pe care-i alegi îți pot influența întreaga viață. Acest lucru este valabil pentru adulți și cu atât mai mult pentru copii.
Problema cu școala publică este că oricine se poate înscrie acolo și chiar o face. Nu mai trăim în anii 1950, când ne puteam baza că atât părinții, cât și majoritatea instituțiilor, sunt sănătoși la cap și responsabili.
Părintele din ziua de azi nu mai este implicat și își lasă copiii să fie îndrumați de ciudați de pe internet sau de alți copii îndrumați de necunoscuți de pe internet. Instituțiile din ziua de azi sunt conduse de oameni slabi, a căror lipsă de fibră morală tinde să permită persoanelor anti-sociale și woke să transforme totul într-un azil de nebuni.
Aceasta înseamnă că părinții nu mai pot conta în prezent pe faptul că majoritatea celorlalți își educă bine copiii. Înscrierea copiilor în școlile publice (și permiterea accesului nesupravegheat la internet) nu numai că îi împiedică pe părinți să selecteze cu atenție cine are influență majoră asupra copiilor lor, ci asigură, de asemenea, că acești copii ușor influențabili vor avea constant tangență cu perversiuni bolnave pe care sunt prea imaturi pentru a le gestiona.
Familiile care au ales varianta de homeschooling (sau școli private) au un control mult mai bun asupra tovarășilor pe care copiii lor și-i aleg decât au cei ce permit ca piața noastră publică degradată să se joace cu mințile progeniturilor lor și, drept urmare, pot gestiona mai bine acest factor cheie ce influențează caracterul.
5. Relații familiale mai bune
O frază pe care o aud adesea referitor la educația la domiciliu și care dezvăluie involuntar lipsa de caracter a celui ce o face este: „Pur și simplu nu aș rezista o zi întreagă cu copiii mei în preajmă!“.
Părinții nu ar trebui să caute să se sustragă de la a-și ajuta copiii să se maturizeze, punând treaba aceasta în cârca altora. Acei alții nu fac o treabă la fel de bună ca și părinții. Este, de asemenea, o abdicare de la responsabilitatea pe care o au, urmată de consecințe negative pentru ei, pentru copiii lor, pentru comunitatea lor și pentru întreaga societate.
Da, copiii pot fi enervanți. Orice persoană este enervantă uneori. Adulții maturi realizează că și noi suntem enervanți uneori și că o persoană care acum ne enervează se va schimba la un moment dat. Aceasta nu este o problemă a copiilor, este o problemă a oamenilor.
Da, copiii pot fi mai enervanți decât adulții, deoarece reacționează mai ușor conform cu ceea ce simt. Aceasta este una din principalele caracteristici ale imaturității. Cu toate acestea, imaturitatea naturală a copiilor nu este mai rea decât cea a majorității adulților doar pentru că este mai evidentă.
Când un adult caută să facă ce-i place, el ar putea recurge la vizionarea pornografiei pe internet, a asculta muzică la volum ridicat în spații publice sau a-și concentra toată atenția pe un joc video.
Un copil, pe de altă parte, se va plimba fluierând sau va alerga bezmetic prin bucătărie. S-ar putea să interpreteze același cântec la pian de 20 de ori pe zi sau să-și tachineze sora de 30 de ori doar pentru a obține o reacție (ghiciți de unde am scos aceste exemple).
Dar Jordan Peterson are dreptate: copiii vor fi doar atât de enervanți pe cât le permit părinții lor să fie. Unii părinți le permit copiilor lor să se plângă constant, să se vaite, să se certe cu adulții când li se interzice ceva, să-și tachineze frații sau să se bată. Alți părinți educă și impun reguli de comportament adecvate în viața de familie.
Punând membrii familiei în contact direct în mod mai constant, educația la domiciliu le oferă părinților oportunități sporite de construire a caracterului și de formare a obiceiurilor. Dacă părinții își fac treaba, cu siguranță vor culege roade. Aceste roade vor fi atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Copiii cărora părinții implicați le impun să practice zilnic autodisciplina tind să devină adulți mai bine pregătiți – concetățeni mai buni, părinți mai buni, vecini, mame și tați mai buni. Spre deosebire de copiii fără părinți, de obicei e o plăcere să fii în preajma lor – la fel ca în cazul adulților.
6. Hobby-uri mai creative și instincte antreprenoriale
Pentru că nu trebuie să piardă atât de mult timp sub monitorizare constantă, așa cum se întâmplă în școlile publice, cei care studiază acasă tind să aibă mult mai mult timp liber pe care nu îl petrec uitându-se la televizor.
Acest lucru îi face persoane extrem de creative și active, în general, ceea ce dezvoltă instincte antreprenoriale.
Cu timpul liber câștigat datorită faptului că nu trebuie să se miște în ritmul impus de alte 22 de persoane, cei care studiază acasă tind să aibă hobby-uri și abilități bine dezvoltate.
De obicei, un elev care face homeschooling este implicat în peste cinci activități în comunitate, cum ar fi lecții de pian, cercetași și karate, și este mai înclinat să facă voluntariat decât copiii școlarizați în sistemul public, potrivit studiilor.
Cultivarea intereselor personale nu numai că este un lucru bun în sine, ci are si alte efecte benefice, cum ar fi o înclinație spre antreprenoriat pe plan social și economic. Elevii educați acasă sunt obișnuiți să se auto-reglementeze și să își gestioneze propriul timp și interese.
Acest lucru crește șansele ca ei să își dezvolte abilitățile creative și cred că explică de ce atât de multe familii care fac homeschooling au canale cu trafic ridicat pe YouTube.
7. O personalitate mai bine conturată
O anumită combinație între gradul ridicat de personalizare și gestionarea propriului timp implicat de homeschooling, precum și lipsa aplatizării personalității rezultată din presiunea de grup, pare să facă adesea din cei ce studiază acasă indivizi cu o personalitate mult mai bine conturată.
Această realitate este un pic mai greu de transpus în cuvinte, în parte pentru că modalitățile de exprimare a ei sunt atât de variate.
În timp ce majoritatea oamenilor par să iasă din școlile publice încadrați într-o anumită categorie clară – derbedeu, șef de promoție, LGBT, SJW, sportiv, tocilar, sau orice alt rol definit și atribuit de conglomeratele corporatiste – cei care studiază acasă tind să nu poată fi încadrați ușor în aceste stereotipuri.
În parte, cred că se datorează faptului că sunt mai puțin conștienți că aceste stereotipuri există, datorită expunerii lor mai limitate la mass media, atât prin intermediul ecranelor, cât și al colegilor.
Pe de altă parte, cred că acest lucru se datorează anilor de libertate de a explora în profunzime aspecte ale existenței umane care nu fac parte din cultura de masă, cum ar fi hainele din era victoriană, reconstituirile istorice sau literatura scoțiană.
Uneori, această realitate se manifestă prin ușoare ciudățenii, cum ar fi purtarea de haine ieșite din comun, pauze mai lungi într-o conversație (sau o tendință mai pronunțată de a ajunge la monolog), cunoașterea pașilor de swing și de dansuri populare și faptul că nu înțeleg referințele din cultura pop.
Dar prefer aceste tipuri de ciudățenii decât să întâlnesc un bărbat cu barbă îmbrăcat în rochie sau să aud un cântec de doi bani care sună la fel ca orice alt cântec prost de după 1960.
Acest lucru face, de asemenea, ca cei educați acasă să fie oameni foarte interesanți într-o discuție. Ei au interese reale în viața lor și perspective neobișnuite asupra lucrurilor, deoarece multe dintre ideile pe care le au nu și le-au însușit prin acțiunea marketingului de masă clasic care, în societatea noastră, înlocuiește în mod greșit cultura legitimă.
Așa că, e adevărat, de multe ori, acești oameni educați acasă nu se comportă ca niște zombi cu creierul conectat la cloud-ul corporatist, iar acest lucru e unul bun.
Tribuna.US
COMMENTS