Acordul Iran-Arabia Saudită semnalează începutul unei noi ere, în care China ocupă poziția de lider

Momentul în care Arabia Saudită și Iranul au îngropat recent, la Beijing, securea războiului, a fost unul care a schimbat situația atât pentru Orientul Mijlociu, caracterizat de rivalități de zeci de ani, cât și în ceea ce privește influența crescândă a Chinei în regiunea bogată în petrol, analizează Tamara Qiblawi, CNN.

Anunțul a fost surprinzător, dar anticipat totuși. Cele două puteri regionale poartă discuții pentru restabilirea relațiilor diplomatice de aproape doi ani. Uneori, negociatorii păreau să bată pasul pe loc, lipsa profundă de încredere dintre cele două națiuni părând imposibil de depășit.

Discuțiile dintre Iran și Arabia Saudită au debutat în aceeași perioadă în care negocierile dintre Iran și Statele Unite pentru resuscitarea acordului nuclear din 2016 eșuau. Rezultatele ambelor sesiuni de discuții cu Iranul păreau interconectate – Riyadhul și Washingtonul au avut mult timp o direcție comună în materie de politică externă.

Dar se prefigurează o schimbare în ceea ce privește alianțele regionale. Relația Arabiei Saudite cu SUA a devenit tensionată în ultimii ani, în timp ce poziția Chinei s-a îmbunătățit. Spre deosebire de Washington, Beijingul a demonstrat o mare abilitate de a transcende numeroasele rivalități specifice Orientului Mijlociu.

China a reușit să dezvolte relații diplomatice solide cu țări din întreaga regiune, motivate de consolidarea legăturilor economice, fără prelegerile occidentale privind drepturile omului.

Privind retrospectiv, Beijingul era pregătit de ani de zile să intermedieze cel mai recent succes diplomatic din Orientul Mijlociu marcat de conflicte, reliefând în același timp diminuarea influenței regionale a SUA.

„Deși mulți de la Washington vor considera rolul emergent al Chinei ca mediator în Orientul Mijlociu drept o amenințare, realitatea este că un Orient Mijlociu mai stabil, în care iranienii și saudiții nu sunt mereu în conflict, aduce beneficii și Statelor Unite“, a scris recent pe Twitter Trita Parsi, vicepreședintele Institutului Quincy, cu sediul la Washington.

Parsi susține că această veste ar trebui să determine un moment de introspecție în ceea ce privește politica Washingtonului în Orientul Mijlociu.

„Ceea ce ar trebui să îi îngrijoreze pe politicienii americani este dacă aceasta devine noua normalitate: SUA se implică atât de mult în conflictele partenerilor noștri regionali încât capacitatea noastră de manevră dispare cu totul, iar vechiul nostru rol de pacificator este cedat complet Chinei“, a adăugat el.

Citește și SUA nu trebuie să subestimeze amenințarea pe care o reprezintă China pentru lumea liberă

Sfârșitul unei ere întunecate

Recentul acord ar putea anunța sfârșitul unei ere însângerate în Orientul Mijlociu. Riyadhul și Teheranul sunt în conflict ideologic și militar de când Revoluția Islamică Iraniană a instaurat o teocrație șiită antioccidentală, în 1979.

Aceste tensiuni au început să escaladeze într-un război prin intermediari la nivelul întregii regiuni după ce invazia americană din 2003 în Irak a degenerat într-un conflict civil, atât Iranul, cât și Arabia Saudită luptând pentru a obține influență asupra acestei țări arabe bogate în petrol.

Conflictul armat care a pus față în față militanți susținuți de Arabia Saudită și grupări armate susținute de Iran a cuprins o mare parte din regiune în decursul celor zece ani și jumătate care au urmat.

În Yemen, o campanie militară a coaliției coordonată de Arabia Saudită pentru a anihila rebelii susținuți de Iran a declanșat una dintre cele mai grave crize umanitare din lume.

În Siria, Iranul l-a sprijinit pe președintele Bashar al-Assad când acesta și-a brutalizat propriul popor, pentru ca apoi trupele sale să se confrunte cu rebelii susținuți de Arabia Saudită și de alte țări din Golf.

Și în Liban, Iranul și Arabia Saudită au sprijinit facțiuni diferite, contribuind la o criză politică de două decenii care a avut repercusiuni economice și de securitate majore asupra micuței țări din estul Mediteranei.

Relațiile diplomatice au fost întrerupte oficial în 2016, când Arabia Saudită l-a executat pe proeminentul cleric șiit saudit Nimr al-Nimr, ceea ce a determinat manifestanții din Teheran să incendieze ambasada saudită.

Se pare însă că multitudinea de probleme economice generate de pandemie și de războaiele costisitoare au slăbit apetitul pentru conflict, iar oficialii saudiți și iranieni afirmă că sunt dornici să lase în urmă acest capitol întunecat.

Schimbarea pare să nu se limiteze doar la reluarea relațiilor diplomatice. Oficialii saudiți și iranieni susțin că vor depune eforturi pentru a reimplementa un acord de colaborare în materie de securitate încheiat cu zeci de ani în urmă și pentru a relua un acord și mai vechi în domeniul tehnologiei, precum și al comerțului.

Este o veste bună rar întâlnită într-o regiune încă afectată de rivalitatea dintre cele două țări. Rămâne de văzut cum se va concretiza acest lucru în practică și dacă va reuși să repare răul produs de rivalitate.

Analiștii consideră că influența crescândă a Chinei în regiune este de ajutor în direcția aceasta, modificând un principiu politic depășit acum, conform căruia capitalele occidentale reprezentau locul cel mai probabil pentru obținerea unor acorduri regionale cu impact major.

„China este acum nașul acestui acord și, având în vedere importanța strategică a Chinei pentru Iran, acest lucru este extrem de important“, a declarat pentru CNN Ali Shihabi, un analist saudit familiarizat cu gândirea liderilor saudiți.

„Dacă Iranul ar încălca acest acord, i-ar afecta legăturile cu China, care și-a pus la bătaie întreg prestigiul în respectivul acord ‘tripartit’“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US