Cazul familiei Samson. De la ce a pornit totul? Care este vina părinților?

Senatorul Titus Corlățean despre situaţia familiei de români Samson din Suedia la TVRi cu Mihaela Crăciun

Două fetițe românce, luate de lângă părinții lor și ținute de peste trei ani de autoritățile suedeze. O familie destrămată. O dramă care ridică întrebări tulburătoare despre drepturile părinților, libertatea religioasă și limitele intervenției statului în viața de familie. Cazul familiei Samson a stârnit reacții puternice atât în România, cât și în diaspora. Dar de la ce a pornit totul? Care este, de fapt, vina părinților?

CITEȘTE ȘI:
Românii din SUA se mobilizează:
Protest pentru susținerea Familiei Samson din Suedia,
la Washington D.C. – vineri 10 iulie 2026

Refuzul de a cumpăra un telefon și produse de machiaj unei fete de 10 ani? Dorința de a-și crește copiii în spirit creștin? Sau faptul că au încercat să-și protejeze fiicele de influențe pe care le considerau nocive? Despre cazul care a șocat mii de români și despre lupta unei familii pentru a-și recupera copiii aflăm în această emisiune de televiziune:

Articolul VII cu Titus Corlăţean: Situaţia familiei de români Samson din Suedia (@TVRi)

Potrivit relatării prezentate în interviu, cazul familiei Samson este un caz dramatic al unei familii de români stabilite în Suedia, Daniel și Bianca Samson, ai căror copii — Sara și Tiana — au fost luați de autoritățile sociale suedeze în urmă cu aproximativ trei ani și jumătate. La momentul separării, Sara avea aproape 11 ani, iar Tiana avea 10 ani.

Părinții erau oameni integrați social și profesional: tatăl lucra într-o companie și aducea venituri bune în familie, iar mama era asistent medical. Familia avea condiții materiale bune și valori morale creștine solide.

Conflictul a început când Sara a venit de la școală și le-a cerut părinților două lucruri: un telefon mobil de ultimă generație și produse de machiaj. Părinții au refuzat, explicând că este prea devreme pentru machiaj și că nu doresc să-i ofere un telefon care ar putea expune copilul la conținut nepotrivit, mai ales în contextul în care alți copii de la școală foloseau telefoanele pentru materiale explicite.

Sara s-a supărat și i-a amenințat pe părinți că va spune la școală că este tratată abuziv. Ea a făcut acest lucru, iar personalul școlii a anunțat imediat autoritățile sociale. În ziua următoare, cele două fete au fost luate direct de la școală de asistența socială, cu implicarea poliției.

Ulterior, Sara a recunoscut că a mințit pentru a pune presiune pe părinți și a declarat că părinții sunt buni, iubitori, că le tratează bine și că vrea să se întoarcă acasă. Tiana a susținut același lucru, spunând că sora ei mințise și că și ea dorește să revină la părinți.

Deși anchetatorii au realizat că acuzația inițială nu se susține, autoritățile sociale suedeze nu au returnat copiii, ci au schimbat încadrarea cazului. Părinții au fost prezentați ca „fanatici religioși”, deoarece frecventau o biserică creștină evanghelică/neoprotestantă, își duceau copiii la biserică și îi încurajau să citească Biblia.

Un alt detaliu important menționat în interviu este faptul că Sara era victima bullyingului la școală. Ea era tratată prost de colegi pentru că era româncă, pentru că provenea dintr-o familie cu valori creștine și pentru că nu se conforma comportamentelor celorlalți copii. Tatăl a mers la școală pentru a cere intervenția responsabililor, însă reacția școlii a fost minimalizarea situației.

În acest context, dorința Sarei de a avea telefon și machiaj era legată de nevoia ei de a fi acceptată de grupul de la școală. Refuzul părinților a declanșat acuzația falsă, iar de acolo s-a ajuns la separarea celor două fete de familie.

Interviul mai arată că fetele au exclusiv cetățenie română, nu și suedeză, iar România a cerut în mod repetat repatrierea lor sau cel puțin reîntregirea familiei. S-a discutat inclusiv varianta ca fetele să fie plasate la un unchi din familia extinsă, în România, care avea condiții materiale bune și disponibilitatea de a le primi, însă autoritățile suedeze au respins această soluție.

Pe scurt, relatarea prezintă cazul Samson ca pe o separare pornită de la o acuzație retractată ulterior de copil, amplificată de un sistem social suedez rigid, de acuzații legate de religie și de refuzul de a permite întoarcerea fetelor în familie sau în România.

În continuarea interviului despre cazul familiei Samson, senatorul Titus Corlățean vorbește despre agravarea dramatică a situației și despre pericolul ca cele două fete să fie definitiv rupte de identitatea și familia lor românească.

El afirmă că toate demersurile făcute de autoritățile și reprezentanții români în ultimii trei ani pentru repatrierea fetelor sau pentru reîntregirea familiei au rămas fără răspuns din partea Suediei. Mai mult, situația nu doar că nu s-a îmbunătățit, ci „merge spre rău” și a ajuns într-un punct critic.

Potrivit declarațiilor sale, părinții au primit recent notificări din partea autorităților suedeze privind intenția de a schimba identitatea fetelor, inclusiv numele acestora, ceea ce ar deschide calea spre adopție. Senatorul subliniază că fetele sunt cetățeni români și consideră inacceptabil faptul că statul suedez intenționează să le schimbe identitatea și să le dea spre adopție fără acordul familiei și împotriva voinței statului român.

Momentul în care părinții au aflat aceste informații a provocat un șoc devastator în familie. În interviu se afirmă că mama fetelor era însărcinată în luna a cincea cu un copil perfect sănătos, însă, din cauza traumelor emoționale și a șocului primit, a pierdut sarcina. Senatorul ridică întrebarea cine răspunde pentru această tragedie și susține că nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru consecințele produse asupra familiei.

În continuare, Titus Corlățean cere public autorităților suedeze să își amintească faptul că sunt un stat democratic și să nu tolereze astfel de abuzuri. El solicită deschiderea unor anchete penale împotriva agenților din sistemul de asistență socială care, în opinia sa, au comis abuzuri grave împotriva familiei Samson. În același timp, spune că și instituțiile judiciare din România, inclusiv Parchetul General, ar trebui să se implice activ în acest caz.

Interviul amintește și de mobilizarea masivă a comunităților românești din diaspora în alte cazuri similare, precum cazurile Bodnariu și Furdui. Senatorul explică faptul că manifestațiile publice organizate în zeci de state europene, dar și în Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă, au avut un rol important în presiunea exercitată asupra autorităților străine.

El oferă exemplul Germaniei, unde, după proteste și cooperare instituțională, copiii familiei Furdui au fost redați părinților. Este descris un mare miting organizat la Berlin, la Poarta Brandenburg, unde aproximativ 10.000 de români veniți din România, din alte state europene și chiar din Statele Unite au protestat pentru susținerea familiei. În timpul acelui protest, una dintre fete a fost eliberată și returnată familiei, fapt prezentat ca dovadă a impactului pe care îl poate avea mobilizarea publică.

„Le-am spus autorităților suedeze să nu subestimeze potențialul marilor comunități românești din SUA”

În final, senatorul vorbește despre mobilizarea internațională care începe acum și pentru familia Samson. El menționează că deja a fost anunțat un mare miting chiar în capitala Statelor Unite la Washington D.C., organizat de comunitățile româno-americane, și subliniază influența pe care aceste comunități o au în relația cu congresmeni americani, senatori și Departamentul de Stat al SUA. Bisericile și organizațiile românești din Statele Unite au relații apropiate cu birouri ale senatorilor și congresmenilor federali cu influență în Departamentul de Stat și aceste pârghii de comunicare și influență pot afecta foarte negativ relația administrației americane pro-familie și pro-credință cu statul suedez.

Mesajul final transmis autorităților suedeze este că românii, atât din țară cât și din diaspora, nu vor rămâne pasivi și că adevărul despre acest caz „nu poate fi ținut sub lacăt”.