Ce am învățat salvându-mi fiica din fantezia ei transgender

Povestea fiicei mele nu mai este una inedită. Povești de genul acesta se petrec în statul tău, în orașul tău și poate chiar pe strada ta. Disforia de gen – incongruența dintre minte și corp – se mișcă pe nevăzute și rapid pentru a ne invada fetele și băieții deopotrivă, scrie Charlie Jacobs pentru Christian Post.

Dar aceasta nu este o poveste de prevenire. Este un avertisment.

Fiica mea a fost o fată ultrafeminină încă de la naștere. Ea insistat ca decorul din camera ei să roz și a refuzat să poarte altceva decât rochii până în clasa a treia. A evitat jucăriile și sporturile fratelui ei mai mare, alegând seturi de ceaiuri și jucării pentru fete.

Activitatea ei preferată era să se strecoare în dulapul meu de haine și să se îmbrace cu câteva haine și încălțăminte strălucitoare. A respins sportul în favoarea artei și a croitoriei.

Dar totul s-a schimbat brusc când a împlinit 12 ani. Pe măsură ce corpul ei s-a maturizat până la o femeie tânără, a început să evite orice tip de haine care i-ar fi accentuat silueta. A început să-și ascundă formele corpului sub hanoracele foarte mari pentru bărbați.

Mi-am amintit că am făcut lucruri similare pe măsură ce corpul meu se schimba, așa că nu mi-am făcut multe griji la început.

Apoi, fiica mea s-a scufundat în arta anime și cosplaying, hobby-ul de a se îmbrăca după niște personaje fantastice. Am susținut latura ei creativă. Nu știam că anime-ul și cosplyaing-ul pot copleși o minte tânără. Nu știam că aceste lucruri implică teme care influențează genul și că această comunitate atinge teme sexuale și de pedofilie.

Citește și Adolescentele încep să dezvolte ticuri. Medicii spun că TikTok ar putea fi un factor

În aceeași perioadă, fiica mea a urmat programul Teen Talk – un program cu sediul în Manitoba, Canada, care susține că oferă tinerilor „informații precise (fără prejudecăți) despre sexualitate, sănătatea reproducerii, imaginea corporală, conștientizarea consumului de substanțe, sănătate mintală, probleme de diversitate și probleme anti-sociale” – la școala ei publică.

A venit acasă cu un limbaj total nou. Ea și toate prietenele ei au discutat despre etichetele lor – poliamor, lesbiană, pansexuală. Niciuna dintre cele cinci fete nu au ales termenul de bază ca fată heterosexuală.

Acesta a fost momentul în care am început să mă îngrijorez.

Fiica mea a început să se distanțeze de vechii ei prieteni și să petreacă mai mult timp în online. I-am verificat telefonul, dar nu am fost suficient de isteață să înțeleg că și-a creat conturi false de rețele sociale, „adecvate” pentru verificarea mea.

O fată mai mare a început să arate interes romantic pentru ea. Am interzis ca această fată să mai vină la noi acasă. Ulterior am aflat că aceasta o molestase pe fiica mea.

Când fiica mea a ajuns în clasa a opta, drept cadou de Crăciun, am dus-o la SacAnime, o convenție de anime în Sacramento, California. Acolo a cunoscut o fată cu trei ani mai mare decât ea, dar cu ani lumină mai matură. Acea fată a hipnotizat-o pe fiica mea cu nervozitatea sau personalitatea ei mărinimoasă.

Fata aceea își spunea „ei”. După întâlnirea lor, fiica mea s-a tuns ca un băiat, a încetat să se mai epileze și a cerut lenjerie de corp pentru băieți. Fiica mea a început să o imite în întregime acea fată mai mare.

A început să creeze clipuri TikTok grosolane, limbajul ei a devenit vulgar și și-a redecorat camera ca să arate ca o peșteră. Și-a făcut găuri în nas și și-a pus un inel ca pentru tauri. A încălcat orice regulă a familiei. Se transforma într-o creatură emo-gotică-vampiră. Devenise de nerecunoscut. Personalitatea ei decăzuse în furie și grosolănie.

În vara premergătoare clasei a noua, fiica mea m-a anunțat că este transgender. Imediat după acest anunț, a început să amenințe cu sinuciderea. Și s-a scufundat într-o depresie profundă.

Am reușit să obțin toate parolele ei de la toate conturile ei de socializare. Ceea ce am descoperit a fost uluitor.

Aproape toți cei cu care conversa erau persoane necunoscute, cu excepția prietenei ei SacAnime, care i-a trimis un videoclip în care se masturba. Discuțiile de pe platforma Discord implicau conversații sexuale fetișiste. Copiii își trimiteau unii altora conținut erotic, inclusiv incest și pedofilie.

Fetele mai mari le învățau pe fetele mai mici cum să vândă bărbaților fotografii cu ele pentru mulți bani.

Fetele se lăudau cu diferitele lor boli mintale. Discutau despre efectul drogurilor pe care le luau. Discutau despre cum ele sunt băieți reali, nu fete. Povesteau despre „operația de sus” (adică să li se îndepărteze sânii) și „pachete” care creează o umflătură în pantaloni pentru a implica prezența unui penis.

Dispozitivele electronice ale fiicei mele erau pline cu videoclipuri TikTok și YouTuberi care vorbeau despre cât de bine se simt acum că au „tranziționat”. Avea mesaje în care persoane necunoscute îi spuneau să mă critice că eram „transfobă” pentru că refuzam să-i spun după numele ei masculin.

Am acționat nuclear. I-am luat telefonul și i-am dezinstalat toate aplicațiile de rețele sociale – YouTube, Instagram, Discord, Reddit, Pinterest, Twitter. Chiar i-am blocat accesul la internet. I-am șters toate contactele și i-am schimbat numărul de telefon.

Am stat tot timpul lângă ea în timp ce făcea școală online pe Zoom. Am dezinstalat YouTube-ul de pe televizoarele din casă și am ascuns telecomenzile. I-am luat toate cărțile de anime din cameră. I-am aruncat toate costumele. I-am interzis să se mai întâlnească cu orice prieten.

Am implicat poliția în legătură cu imaginile pornografice. Am printat legea și am informat-o că, dacă cineva îi trimite imagini pornografice, nu voi ezita să îi dau în judecată.

În acel moment fiica mea m-a urât așa cum un dependent urăște persoana care îl împiedică să-și ia drogurile. Nu am cedat, în ciuda abuzurilor verbale constante.

După ce am trecut prin cabinetele a șapte profesioniști în domeniul sănătății mintale, am găsit un psihiatru din afara statului care a fost dispus să examineze cauzalitatea identității trans subite a fiicei mele. M-am cufundat să citesc tot ce se referă la această problemă, să discut cu alți părinți și profesioniști. Am lucrat neîncetat pentru a recrea legătura pe care ea și cu mine obișnuiam să o împărtășim.

După un an și jumătate de iad total, fiica mea revine, în sfârșit, la sinele ei autentic – o fiică frumoasă, artistică, bună și iubitoare.

Nu știu sigur care au fost ingredientele reale pentru a atenua disforia de gen a fiicei mele. Formula poate varia: nu am permis tranziția socială, deși nu am putut controla cadrul școlar. Nu am folosit nume masculine. Incredibil, liceul nostru local catolic a refuzat să urmeze edictul nostru.

Așa cum am menționat anterior, am eliminat toate rețelele sociale și accesul ei la orice, în afară de acele persoane pe care le-am verificat. Mi-am forțat fiica să asculte podcasturi specifice pe acest subiect în timp ce o conduceam la școală. Am printat povești despre femeile care au dorit să revină la sexul lor natural, autentic, după ce au tranziționat la un sex opus, și le-am lăsat prin casă.

Am depus mari eforturi ca să recuperez relația strânsă pe care am avut-o odată cu fiica mea. Mi-am mușcat limba până a sângerat. I-am îndurat furia și i-am răspuns cu dragoste sau părăseam discuția doar când știam că voi răspunde nepotrivit.

Am prins-o în momente vulnerabile și am îmbrățișat-o sau am stat în patul ei. Am încetat să o mai privesc ca fiind victima unei scheme sau a unui monstru. I-am spus că nu voi înceta niciodată să lupt pentru ea. Dar cel mai important, nu am cedat. Am refuzat să accept deziluzia ei cu compasiune.

Știu că trebuie să continui să fiu tenace, deoarece ideologia de gen s-a strecurat în fiecare fațetă a vieții. Dar decomandată, pot răsufla ușurată.

Traducere și adaptare
Tribuna.US