Ce ar trebui să predea școlile americane despre rasă, rasism și sclavie

Ce ar trebui să predea școlile americane despre rasă, rasism și sclavie

În ceea ce privește rasa și multe altele, elevii americani nu sunt învățați istorie. De fapt nu sunt învățați, sunt îndoctrinați. Cu anti-americanism, susține publicistul și omul de radio Dennis Prager.

Scopul întregii educații despre rasă în școlile americane este de a genera dispreț pentru America. Prin urmare, elevii sunt „învățați” minciunile Proiectului 1619 al New York Times – că Statele Unite au fost fondate pentru a păstra și proteja sclavia – și a unor lucrări precum „Fragilitate Albă” a lui Robin DiAngelo.

Așadar, ce ar trebui să predea școlile americane despre rasă?

Ar trebui, desigur, să-i învețe pe elevi despre sclavie și rasism.

Dar, dacă adevărul și claritatea morală sunt importante, elevii trebuie să învețe, de asemenea, că sclavia era universală. Prin urmare, ei vor afla despre sclavia musulman-arabă, sclavia din rândul nativilor americani și nativii sud americani, despre sclavia din Asia și din India.

Vor învăța că Occidentul, începând cu Anglia și America, a abolit sclavia. Și vor afla că aboliționiștii erau creștini animați de Biblie și de valorile iudeo-creștine.

Vor afla, că spre deosebire de sclavii aflați sub stăpânirea arabo-musulmană, majorității sclavilor de culoare din America li s-a permis să aibă copii și să formeze familii. Vor citi „Familia de culoare în  sclavie și libertate, 1750-1925” a lui Herbert Gutman, despre care New York Times a scris când a fost lansată în 1976: „Gutman a adus un serviciu imens distrugerii ideii că sclavia a distrus familia de culoare”. Ca detaliu, Gutman era un profesor de stânga și membru al Academiei Americane de Arte și Științe.

Elevii vor afla că zecilor de milioane de sclavi africani aflați sub stăpânire islamo-arabă nu li s-a permis să formeze familii (majoritatea bărbaților erau castrați). Vor mai afla că în timp ce aproximativ 340.000 de sclavi africani au fost transportați în America, 12 milioane au fost duși în Brazilia.

Vor descoperi că mult mai multe persoane de culoare – aproximativ 3 milioane din Africa și Caraibe – au venit de bunăvoie în America, decât ca sclavi. Vor citi un articol din 2005 din The New York Times intitulat „Mai mulți africani intră în SUA decât în zilele sclaviei”, în care vor afla, de asemenea, cât de puțin rasistă este America față de orice altă țară:

„Agba Mangalabou, care a sosit din Togo în 2002, își amintește surprinderea când s-a mutat aici din Europa. „În Germania, toată lumea știa că sunt african. Aici nimeni nu știe dacă sunt african sau american, a declarat acesta”.

Vor învăța și despre sclavia albilor, de la unul dintre cei mai mari economiști ai ultimei jumătăți de secol, Thomas Sowell, care a scris:

„Mai mulți albi au fost duși ca sclavi în Africa de Nord decât persoane de culoare aduși ca sclavi în Statele Unite sau în cele 13 colonii din care s-a format. Sclavii albi erau încă vânduți și cumpărați în Imperiul Otoman, la zeci de ani după ce persoanele de culoare au fost eliberate în Statele Unite”.

Nimic din toate acestea nu vor fi predate pentru a diminua răul comerțului transatlantic cu persoane de culoare, darămite să-l justifice. Copiii de școală ai Americii ar trebui învățați, bineînțeles, despre ororile licitațiilor de sclavi, despre separarea multor familii, despre violuri, bătăi și linșaje. Dar nimic din istorie nu este de înțeles fără o perspectivă.

În ceea ce privește comerțul cu sclavi al arabo-musulmanilor, elevii ar trebui să citească lucrarea profesorului și ministrului ganez John Azumah, „Moștenirea arabo-islamică în Africa”, în care a spus:

„În vreme ce doi din trei sclavi trimiși peste Atlantic erau bărbați, proporțiile au fost inversate în comerțul islamic cu sclavi. Două femei pentru fiecare bărbat au fost înrobite de musulmani”.

„În timp ce rata mortalității sclavilor transportați peste Atlantic a fost de până la 10%, procentul sclavilor care au murit în tranzit pe piața sclavilor trans-Sahariană și din Africa de Este a fost de 80 până la 90%”.

„În timp ce aproape toții sclavii trimiși peste Atlantic erau puși la munci agricole, majoritatea sclavilor care ajungeau în Orientul Mijlociu musulman erau exploatați sexual și trimiși în serviciul militar”.

„În timp ce sclavii din America au născut mulți copii, milioane de descendenți ai lor sunt cetățeni ai Braziliei și ai Statelor Unite astăzi, foarte puțini descendenți ai sclavilor ajunși în Orientul Mijlociu au supraviețuit”.

„În timp ce majoritatea sclavilor ajunși în America se puteau căsători și avea familii, majoritatea sclavilor bărbați destinați Orientului Mijlociu au fost castrați, iar majoritatea copiilor născuți de femeile sclave au fost uciși la naștere”.

Elevii vor citi chiar și cărțile preferate de stânga, „America este rasistă”, precum bestsellerul „Fragilitate Albă”. Dar, dacă o școală din America își asumă această carte, ar trebui, de asemenea, să-i atribui recenzia unui profesor de culoare.

În publicația Atlantic, John McWhorter, profesor de lingvistică al Universității Columbia, a scris că „Fragilitate Albă” este o carte rasistă, de fapt.

„Volumul diminuează importanța oamenilor de culoare în numele demnității noastre. Vinovăția albă și politica au distras aparent mulți cititori de la numeroasele erori evidente ale cărții. În primul rând, cartea lui DiAngelo este plină de afirmații care sunt fie greșite, fie bizar deconectate de realitate”.

Elevii vor citi și vor asculta o varietate de gânditori și autori de culoare, nu doar pe cei care detestă America. În continuare o listă parțială, în ordine alfabetică:

Ward Connerly, “Creating Equal”

Larry Elder, “What’s Race Got to Do With It?”

John McWhorter, “Losing the Race”

Deroy Murdock, any of his many column

Candace Owens, “Blackout”

Jesse Lee Peterson, “The Antidote”

Jason Riley, “Please Stop Helping Us”

Thomas Sowell, “Intellectuals and Race”

Shelby Steele, “White Guilt”

Carol Swain, “Abduction”

Clarence Thomas, “My Grandfather’s Son”

Walter Williams, “Race and Economics”

Că acești gânditori străluciți nu sunt cunoscuți majorității americanilor este o dovadă a părtinirii și a superficialității care străbat viața academică și intelectuală americană.

Dacă elevii americani citesc aceste cărți și dacă sunt învățați adevărurile despre rasă prezentate în acest articol, este perfect acceptabil pentru ei să citească autori de stânga de culoare sau albi. De fapt, ar fi chiar indicat.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0