Ce efecte a avut legalizarea căsătoriei între persoane de același sex asupra Americii

În noiembrie 2022, directorul adjunct al ACLU pe probleme de justiție transgender s-a declarat împotriva căsătoriilor gay, analizează Matthew Schmitz pentru First Things.

„Mi se pare dezamăgitor cât de mult timp și resurse au fost consumate pentru a lupta pentru includerea în instituția profund defectuoasă și fundamental violentă a căsătoriei civile“, a scris Chase Strangio pe Instagram.

Două luni mai târziu, Taylor Silverman, o femeie skateboarder care a devenit cunoscută după ce s-a opus includerii bărbaților biologici în competițiile sportive feminine, a criticat căsătoriile gay din tabăra opusă:

„Am fost de acord cu mariajul între persoane de același sex până când toate lucrurile despre care ne-au avertizat conservatorii că vor urma au devenit realitate. Se pare că, într-adevăr, a fost începutul unei pante periculoase“.

Odată cu adoptarea Respect for Marriage Act în 2022, statutul juridic al căsătoriilor între persoane de același sex nu a fost niciodată mai solid. Opinia publică le sprijină puternic, deși, nu cu mult timp în urmă, majoritatea erau împotrivă.

Cu toate acestea, argumentul ideologic în favoarea căsătoriei între persoane de același sex pare bizar de fragil, pasibil de contestare atât din partea Stângii, cât și a Dreptei.

Au trecut opt ani de când Casa Albă a fost iluminată în culorile curcubeului pentru a celebra decizia Curții Supreme de Justiție în cazul Obergefell vs Hodges. Considerată drept consacrarea unui nou consens, recunoașterea pe plan național a căsătoriei între persoane de același sex poate fi interpretată, de asemenea, ca un eveniment care a accelerat fenomenul de polarizare – determinându-i pe unii adepți ai Stângii să facă presiuni pentru tot mai multe schimbări, iar pe unii dintre cei de dreapta să se îndoiască de însăși posibilitatea unei guvernări cu caracter liberal.

Nu toate efectele căsătoriei gay sunt evidente sau au fost anticipate. În perioada premergătoare recunoașterii la nivel național a căsătoriilor homosexuale, ambele tabere au acordat multă atenție unor chestiuni precum bunăstarea copiilor crescuți în familii formate din persoane de același sex, comparativ cu a celor crescuți de o mamă și un tată.

Deși importante, aceste dezbateri au distras atenția de la un alt mod în care căsătoria homosexuală va afecta viața societății. Recunoașterea căsătoriei gay a modificat componența elitei americane, făcând ca persoanele mai conservatoare și mai religioase să piardă teren, în timp ce activiștii de stânga au câștigat putere și prestigiu.

Pentru progresiștii înrăiți, nu este deloc rău. Dar pentru cei de centru-stânga, căsătoria între persoane de același sex a produs efecte negative.

Căsătoria gay a fost primul mare triumf al culturii de anulare. Sasha Issenberg, un specialist în domeniul căsătoriilor homosexuale, a observat că, prin utilizarea unor arme noi, precum „condamnarea publică și excluderea“, activiștii „au înlocuit terenul economic pe care s-a desfășurat războiul cultural“.

Una dintre primele victorii a survenit odată cu lansarea site-ului eightmaps.com. Acesta utiliza informații colectate în conformitate cu legile de transparență financiară pentru a dezvălui numele și adresa persoanelor care au donat pentru Proposition 8 din California, un referendum care prevedea ca mariajul să poată fi încheiat doar între un bărbat și o femeie.

Dintr-o dată, cetățenii americani au intrat în colimator pentru opiniile lor politice – nu doar din partea prietenilor și a familiilor lor, ci potențial din partea oricărei persoane cu o conexiune la internet. Unii au declarat că au primit plicuri cu diferite substanțe și amenințări cu moartea.

Citește și – Legiferarea căsătoriei gay la nivel federal este o tiranie și toată lumea știe asta

Cei care au donat pentru Proposition 8 au fost luați în vizor și de către angajatorii lor. Scott Eckern, directorul artistic al California Musical Theatre din Sacramento, a fost forțat să demisioneze după ce colegii săi au aflat că a sprijinit referendumul.

Și Brendan Eich a fost constrâns să demisioneze din funcția de director executiv al Mozilla în 2014, când s-a aflat că a susținut în trecut Proposition 8.

Cei care denunță cultura anulării vorbesc adesea ca și cum aceasta ar fi fost instituită de activiști radicali și studenți intoleranți și o privesc ca pe o confruntare între toleranța liberală și denunțarea iliberală.

Dar, după cum demonstrează istoricul căsătoriei gay, realitatea este mai complicată. Cultura anulării a fost inițiată pe de o parte de activiști politici veterani, cum ar fi Fred Karger, un republican convins, care a organizat demonstrații în fața spațiilor comerciale deținute de susținătorii Proposition 8.

Și a luat naștere în colaborare cu puterea corporatistă, așa cum s-a putut observa atunci când corporațiile au declarat „greve majore“, amenințând să se retragă din statele care garantau libertatea religioasă celor care se împotriveau căsătoriilor gay.

Mai recent, au apărut figuri precum Andrew Sullivan, critici curajoși și elocvenți ai fenomenului woke. Aceștia au criticat inechitățile sale specifice, analizându-i în același timp rădăcinile.

Ei au stabilit o legătură între fenomenul woke și dezvoltarea „iliberalismului“ în rândul celor de stânga și de dreapta. Dar nu au reușit să investigheze modul în care aceste forme de iliberalism au fost stimulate de campania pentru o politică pe care o susțin.

Căsătoria gay a schimbat caracterul unor instituții importante în moduri de care susținătorii săi moderați nu și-au dat încă seama. Prin intermediul culturii anulării, opozanții proeminenți ai căsătoriilor între persoane de același sex au fost reduși la tăcere, concediați sau eliminați forțat din instituții publice majore.

De pildă, în 2011, Paul Clement, renumit avocat la Curtea de Apel și fost procuror general, a fost obligat să renunțe la postul deținut pentru a-și putea continua activitatea juridică în sprijinul Defense of Marriage Act, un caz la care firma sa fusese presată să renunțe de către Human Rights Campaign.

În 2015, Kelvin Cochran, șeful departamentului de pompieri din Atlanta, a fost concediat după ce a scris o carte în care își exprima opoziția față de homosexualitate. În 2023, Jacob Kersey, un polițist din Georgia, a fost suspendat după ce a scris pe Facebook:

„Dumnezeu a conceput căsătoria. Căsătoria ilustrează relația dintre Hristos și Biserică. De aceea nu se poate vorbi de căsătorie între persoane de același sex“.

Eliminarea vocilor religioase și conservatoare din instituțiile importante a schimbat caracterul acestor instituții. Oameni care înainte fuseseră liberali sau de centru s-au trezit brusc membri de dreapta ai unor instituții în care cauzele progresiste se bucurau de un prestigiu incontestabil.

Una dintre victimele acestui proces este Sullivan însuși, care în 2020 a fost nevoit să se retragă de la New York Magazine pentru că personalul tânăr al acesteia îl declarase bigot pentru faptul că se opunea ideilor progresiste privind rasa și identitatea de gen.

Citește și –Adepții Stângii – Un studiu despre ură

De-a lungul carierei sale, Sullivan a fost dispus să se rupă de opiniile convenționale. De asemenea, a susținut cu convingere necesitatea de a avea o atitudine liberală față de cei cu care nu suntem de acord.

Recunoașterea pe cale legală a căsătoriilor între persoane de același sex nu corespundea însă instinctelor sale, limitând gama de opinii acceptabile.

O caricatură faimoasă arată un bărbat liberal care își menține poziția, în timp ce colegii săi liberali se deplasează spre stânga – atât de mult spre stânga încât ajung să îl considere de dreapta.

Această schimbare de perspectivă o regăsim în procesul transformării instituțiilor americane din ultimii ani. Celălalt aspect, esențial, este eliminarea deliberată a personalităților de dreapta, adesea cu ajutorul moderaților, al celor de centru și al liberalilor.

Aceste figuri ale establishmentului împărtășesc adesea principiile omologilor lor progresiști, dar nu sunt la fel de vehemenți. Odată ce vocile de dreapta sunt eliminate, liberalii fie își păstrează imaginea de centru, deplasându-se spre stânga, fie devin de facto de dreapta, într-un context în care a fi de dreapta presupune costuri pe plan personal și profesional. Cei mai mulți aleg să-și schimbe poziția, odată cu vremurile.

Organizațiile LGBT au jucat un rol important în configurarea acestei noi realități. La căderea Zidului Berlinului, Comitetul pentru Lumea Liberă, un grup de reflecție neoconservator, și-a închis porțile. Directorul său, Midge Decter, a ajuns la concluzia că își îndeplinise scopul și că, prin urmare, trebuia desființat.

Organizațiile pentru drepturile homosexualilor au ales o cale diferită după Obergefell. În loc să se declare victorioase și să plece acasă, au trecut la „următoarea frontieră“: drepturile persoanelor transgender.

Conservatorii credincioși fuseseră deja în mare parte eliminați din instituțiile americane importante, așa că nu reprezentau niciun obstacol la nivel intern în calea urmăririi acestui obiectiv.

Feministele, câte mai rămăseseră, au fost în mare parte de acord cu ideea că bărbații ar putea deveni femei. Cele care au ales să se opună au fost etichetate drept „TERF“ și au devenit ținta aceluiași arsenal de amenințări pe plan social, profesional și financiar utilizat anterior împotriva opozanților căsătoriei între persoane de același sex.

Atunci când culorile curcubeului au fost proiectate pe Casa Albă, simbolismul a fost mai amplu decât celebrarea unei singure decizii a Curții Supreme. Era un semn că ceva fundamental se schimbase în națiunea noastră, că o orânduire mai veche, simbolizată de stele și dungi, făcuse loc uneia noi, care mărșăluia sub steagul curcubeului.

Acest regim exclude neutralitatea deoarece urmărește să își încorporeze prioritățile politice în legislația americană. Libertatea religioasă, procesul echitabil și tratamentul egal în fața legii trebuie să treacă pe locul doi, după imperioasa incluziune.

Dacă exprimarea anumitor opinii îi face pe membrii grupurilor protejate să se simtă inconfortabil, acele opinii trebuie reduse la tăcere. Dacă normele juridice fac ca un număr insuficient de cazuri de hărțuire sexuală sau de viol să se finalizeze cu o condamnare, acele norme trebuie abandonate.

Creștinismul a introdus celebra distincție între domeniul sacru și cel secular, făcând diferența între lucrurile care aparțin lui Dumnezeu și cele care aparțin Cezarului. Noul regim american a eliminat această distincție, creând un sistem în care accesul deplin la drepturi este strâns legat de convingerile corecte.

Acest nou regim nu are legătură doar cu drepturile homosexualilor. Obiectivul său de incluziune este atotcuprinzător, iar prioritățile sale – inclusiv tranziția de gen a băieților efeminați și a fetelor băiețoase – contrazic uneori ideile activiștilor gay.

Se urmărește ca homosexualitatea să devină normală, ca ceea ce a fost cândva considerat marginal să fie mutat în centrul societății. Acesta este motivul pentru care nu s-au mulțumit cu dreptul la căsătorie între persoane de același sex, ci au continuat insistând asupra orelor de lectură cu travestiți în bibliotecile publice și asupra educației sexuale pentru elevii de clasa a treia. Începând de la cele mai fragede vârste, anormalul trebuie să fie prezentat ca normal.

Aceste schimbări indică triumful părții mai radicale – și mai perseverente – dintr-un război mai vechi. Căsătoria între persoane de același sex a avut întotdeauna critici în rândul Stângii, care au considerat-o o încercare de a îngloba aspirațiile homosexualilor într-o instituție fără viață.

În opinia lui Sullivan, America ar fi normalizat mai repede homosexualitatea dacă membrii ei ar fi aspirat la normalitate – dacă „acceptarea“ ar fi însemnat să li se permită homosexualilor să facă parte dintr-o instituție strict convențională.

Dar era vorba de o aspirație ambivalentă. Sullivan însuși a avertizat împotriva „modelului opresiv al normalității heterosexuale“ și a susținut că relațiile heterosexuale ar putea să învețe câte „ceva din onestitatea relației gay, din flexibilitatea și egalitatea pe care le oferă“. Homosexualitatea ar fi normalizată prin homosexualizarea normalului.

Citește și – Căsătorie homosexuală, incest… Ce mai urmează?

Obergefell ar fi trebuit să aibă ca efect calmarea homosexualilor, dar a adus în schimb un regim de homosexualitate mai radicală. De la „Căsătoria este un drept al omului“ la „Căsătoria este profund defectuoasă și fundamental violentă“:

Vechea dispută a Stângii cu privire la natura căsătoriei și relația sa cu homosexualitatea pare să dea câștig de cauză celor ce sunt sceptici în privința căsătoriei.

Acapararea treptată a instituțiilor explică apariția unei drepte mai populiste și mai radicale. Atunci când oamenii conservatori și religioși se văd excluși din instituțiile de bază, aceștia vor tinde în mod natural să adopte atitudini anti-instituționale.

Când văd că instituțiile aparent liberale sunt pornite împotriva lor, definindu-le convingerile drept intoleranță, s-ar putea întoarce cu totul împotriva liberalismului.  Căsătoriile gay au jucat un rol important în acest proces.

Protecția juridică a drepturilor homosexualilor a dus la penalizarea concepțiilor tradiționale despre căsătorie: Orice angajator sau angajat care își exprimă opoziția față de homosexualitate în termeni categorici sau lipsiți de subtilitate poate fi considerat că generează un mediu de lucru ostil sau că formulează discursuri de ură.

Îmbrățișarea steagului curcubeu de către instituții – arborat pe mașinile de poliție și la ambasadele SUA – infirmă pretenția că regimul nostru susține neutralitatea procedurală sau că este deschis în mod egal tuturor credințelor.

În ceea ce-i privește pe adepții Dreptei, succesul căsătoriilor gay i-a determinat pe mulți să se întrebe ce este capabilă să protejeze mișcarea conservatoare. Aceasta fusese caracterizată de angajamentele sale simultane față de tradiționalismul moral, economia laissez-faire și principiile liberale de argumentare.

Dar, după Obergefell, interesele de afaceri pe care le apăra s-au întors împotriva convingerilor americanilor credincioși. De asemenea, credința conservatoare în importanța libertății de exprimare și a tranzacționării problemelor publice în moneda rațiunii și a argumentelor a ajuns să pară o naivitate în contrast cu tacticile de anulare folosite de Stânga.

Poate că o protejare constantă a puterii corporatiste nu este, în cele din urmă conservatoare în efectele sale. Poate că America, indiferent de ceea ce pretinde a fi, nu este deloc o democrație liberală. Aceste perspective sumbre i-au condus pe unii în direcții neașteptate. O radicalizare a Stângii a determinat o radicalizare a Dreptei.

Când Instanța Supremă a anunțat un drept constituțional la căsătorie între persoane de același sex, cerul nu a căzut – așa cum au observat ironic susținătorii deciziei. Dar afirmația lor conform căreia recunoașterea legală a căsătoriilor între persoane de același sex ar schimba ceva în societatea americană a devenit mai greu de combătut.

Se prea poate ca dreptul la căsătorie între persoane de același sex să rămână consacrat prin lege, dar consacrarea lui a atras după sine și alte schimbări.

Traducere și adaptare
Tribuna.US