Factorii care împiedică aderarea Ucrainei la NATO

NATO sprijină, pe bună dreptate, autoapărarea Ucrainei împotriva unei invazii rusești neprovocate și sălbatice. NATO a demonstrat, de asemenea, atât capacitatea de a extinde rapid Alianța atunci când sunt îndeplinite cerințele de aderare, așa cum a fost cazul Finlandei și Suediei, cât și dorința și hotărârea de a apăra teritoriul NATO. În plus, atât “de jure”, cât și “de facto”, NATO nu este parte la conflictul dintre Ucraina și Rusia, iar introducerea Alianței în război nu este de natură să detensioneze conflictul – și ar putea, de fapt, să angajeze și mai mult continentul. Abordarea cererii de aderare a Ucrainei prin intermediul procesului stabilit este un curs de acțiune responsabil și prudent care apără interesul principal al NATO: autoapărarea colectivă a membrilor săi, analizează The Heritage Foundation.

Problema

Statele Unite ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că NATO este pregătită să facă față în mod eficient provocărilor acestui secol. Este în interesul Americii să mențină o ușă deschisă pentru națiunile care se califică și pot contribui la forța politică și militară a alianței.

La scurt timp după ce Rusia a anunțat un referendum privind anexarea oficială a teritoriului ucrainean ocupat, președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenskyy, a solicitat o aderare accelerată la NATO.

Deși o mare majoritate a americanilor sprijină cu tărie lupta curajoasă a Ucrainei pentru libertate și sunt impresionați de recentele câștiguri obținute pe câmpul de luptă împotriva Rusiei, aderarea la NATO este un proces formal și nu trebuie să fie legată de alte măsuri de sprijin acordate Ucrainei.

Mulți dintre factorii care au împiedicat aderarea Ucrainei la NATO există în continuare, ceea ce face ca această solicitare să fie, în cel mai bun caz, imposibil de pus în practică în viitorul apropiat.

Care sunt condițiile pentru a adera la NATO?

Orice națiune care solicită aderarea trebuie să îndeplinească anumite cerințe și să parcurgă un proces în mai multe etape. Procesul de aderare este monitorizat de Consiliul Nord-Atlantic, organismul de conducere al NATO, iar orice decizie de a invita o țară să se alăture Alianței este luată de Consiliul Nord-Atlantic pe baza unui consens între toți aliații.

O cerere de aderare a unei țări precum Ucraina este diferită de solicitările recente ale Finlandei și Suediei de a adera la NATO. În mod obișnuit, înainte de aderare, Alianța stabilește un Membership Action Plan (MAP), un program NATO de consiliere, asistență și sprijin adaptat la nevoile individuale ale țărilor care doresc să adere la Alianță.

Participarea la MAP nu reprezintă neapărat o garanție a unei viitoare aderări. Aceste programe au fost concepute în special pentru națiunile care își dezvoltă instituții civil-militare și forțe compatibile cu NATO, cum ar fi țări precum Ucraina (mai degrabă decât pentru parteneri consacrați ai Alianței precum Suedia și Finlanda).

Un MAP nu este o cerință formală pentru aderare, dar a servit adesea drept criteriu cheie în acest proces.

Deși accelerarea procesului de aderare a Ucrainei ar putea fi atractivă din punct de vedere politic, abrogarea etapelor formale de aderare ar putea avea consecința neintenționată de a slăbi NATO prin acceptarea unui membru care nu îndeplinește standardele întregului grup.

Nu există un MAP pentru Ucraina. Acest proces ar trebui inițiat înainte ca aderarea la NATO să poată fi luată în considerare în mod responsabil. În plus, având în vedere că Ucraina nu îndeplinește în prezent standardele NATO, obiecțiile din partea altor membri ar putea submina răspunsul unitar al NATO la agresiunea Rusiei.

Prin urmare, lăsând la o parte deciziile politice, există mai multe obstacole practice și administrative în calea unei aderări rapide a Ucrainei (Tratatul Atlanticului de Nord nu prevede opțiunea de „aderare accelerată“) care ar trebui rezolvate înainte ca țara să devină un membru eficient și integrat al Alianței.

Citește și Ucraina trece la ofensivă împotriva Rusiei

O națiune aflată în război poate să adere la NATO?

Tratatul Atlanticului de Nord nu include ceva specific pe această temă, dar NATO a fost conceput ca o alianță de securitate colectivă defensivă. Articolele Alianței, misiunile de luptă, capacitățile și planurile au fost concepute în primul rând pentru a preveni conflictele și a promova pacea.

Ca parte a efortului de prevenție, planurile și operațiunile NATO sunt menite să demonstreze capacitatea de a apăra teritoriul NATO. Nu a fost niciodată solicitată aderarea la NATO a unei țări aflată într-un conflict în curs de desfășurare.

Există argumente pentru ca națiunile să poată adera la NATO cu porțiuni din teritoriul lor aflate în conflict (atât timp cât se angajează să nu rezolve aceste conflicte prin utilizarea forței) sau dacă disputele sunt rezolvate înainte de aderarea la NATO.

Cu toate acestea, nici măcar această opțiune nu se aplică probabil în cazul de față, iar acest lucru ar trebui să fie un impediment serios în obținerea unui sprijin unanim pentru aderarea imediată la NATO.

Acceptarea aderării Ucrainei ar implica NATO în războiul cu Rusia?

Articolul V, elementul principal al Tratatului Atlanticului de Nord care stabilește principiul apărării colective a teritoriului NATO, cere în mod explicit națiunilor membre să „ofere asistență în mod individual sau colectiv, inclusiv prin utilizarea forțelor armate“.

Cu toate acestea, articolul V nu impune în mod explicit „de jure“ o „obligație de a declara război agresorului și de a folosi în mod obligatoriu forța împotriva acestuia“.

Acestea fiind spuse, „de facto“, Ucraina duce un război împotriva Rusiei pe teritoriul său și e de așteptat să solicite asistență. Prin urmare, permițând Ucrainei să adere acum la NATO, statele membre ar risca în mod clar să fie atrase într-un conflict mai amplu.

Este extrem de puțin probabil să existe un consens în cadrul Alianței pentru a accepta acest risc – și nici nu ar trebui să existe.

Aderarea Ucrainei la NATO ar schimba cursul războiului?

Probabil că nu. NATO oferă deja un sprijin semnificativ Ucrainei. Nu ar exista un consens pentru ca forțele NATO să se implice direct în conflict; prin urmare, aderarea ar fi în mare măsură un act simbolic în clipa de față. Probabil că nu ar exista un consens NATO pentru complicarea relației actuale de sprijin doar din acest motiv.

Răspunzând solicitării Ucrainei, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a reiterat importanța politicii ușilor deschise a Alianței, dar a declarat, de asemenea, că accentul va rămâne „pe acordarea de sprijin imediat necesar Ucrainei, pentru a o ajuta să se apere împotriva invaziei brutale a Rusiei“.

Citește și OPINIE | N-a trecut vremea compasiunii pentru Ucraina

Va invita NATO Ucraina să adere?

Aproape sigur că nu. În prezent, Ucraina nu poate contribui la securitatea colectivă a Alianței pentru simplul motiv că este implicată într-un război. Prin urmare, nu ar exista un consens pentru a se merge în această direcție.

Ar putea fi invitată Ucraina să adere la NATO pe viitor?

Acest lucru este posibil. NATO are o politică a ușilor deschise pentru statele aspirante care se califică. În plus, state precum Georgia și Ucraina ar putea fi acceptate să adere, chiar dacă o parte din teritoriul lor este ocupat, dacă se angajează să rezolve conflictele prin mijloace pașnice.

Aceste condiții, însă, nu sunt valabile în prezent în Ucraina. Atunci când actualele lupte vor înceta, ar putea face sens să ajutăm la îmbunătățirea capacității de autoapărare a Ucrainei și să elaborăm un MAP. Acesta ar stabili condițiile potrivite atât pentru ca Ucraina să se alăture Alianței, cât și pentru a consolida securitatea colectivă a NATO.

NATO sprijină în mod justificat procesul de autoapărare al Ucrainei împotriva unei invazii rusești neprovocate și feroce. NATO a demonstrat, de asemenea, atât capacitatea de a extinde rapid Alianța atunci când sunt îndeplinite cerințele de aderare, așa cum a fost cazul Finlandei și Suediei, cât și determinarea de a apăra teritoriul NATO.

În plus, atât „de jure“, cât și „de facto“, NATO nu este parte în conflictul dintre Ucraina și Rusia, iar implicarea Alianței în război nu ar detensiona situația – ci ar putea, de fapt, să ducă la extinderea conflictului pe continent.

Utilizarea procedurii standard pentru a răspunde solicitării de aderare a Ucrainei este un curs de acțiune responsabil și prudent care protejează interesul principal al NATO: autoapărarea colectivă a membrilor săi. Este puțin probabil ca această politică să se schimbe.

Traducere și adaptare
Tribuna.US