Laptopul lui Hunter Biden dezvăluie 8 scandaluri care îl au în centru pe Joe Biden

Nu de mult, publicația The New York Times a recunoscut discret că e-mailurile recuperate de pe laptopul pe care Hunter Biden l-a abandonat la un magazin de calculatoare din Delaware erau autentice. Lucrul acesta s-a făcut cu aproape un an și jumătate întârziere, după ce presa coruptă – atât cea scrisă, cât și rețelele sociale – a îngropat scandalul declanșat de New York Post cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile din noiembrie.

Simpla admitere a faptului că obiectul aparținea într-adevăr lui Hunter nu este însă totul. Susținând autenticitatea laptopului și a e-mailurilor, presupușii lideri din domeniul jurnalismului au recunoscut implicit și validitatea scandalurilor generate de conținutul MacBook-ului respectiv. Și, în pofida elementelor picante de acolo, nu Hunter Biden este punctul central al scandalurilor, ci actualul președinte Biden, analizează Margot Cleveland într-un articol The Federalist.

Iată opt scandaluri având legătură cu Joe Biden, care merită investigate cu mai multă atenție.

1. Trafic de influență în Ucraina

Scandalul cel mai evident scos la iveală de e-mailurile și mesajele text conținute de laptopul lui Hunter se referă la traficul de influență pe care l-a practicat, se pare, Joe Biden în cei opt ani ai săi ca vicepreședinte pentru Barack Obama, Ucraina fiind implicată în mare măsură în această poveste.

În articolele de săptămâna trecută, încercând probabil să prezinte povestea așa cum vor ei, The New York Times a atins subiectul Ucraina, menționând legătura lui Hunter cu Burisma și citând apoi e-mailuri recuperate de pe laptop care indică că tânărul Biden s-a folosit de poziția tatălui său – vicepreședinte pe atunci, pentru a face profit. Însă relatările superficiale pe care le face Times legat de scandalul Burisma nu este nici pe departe suficient.

Pentru că: The Times nu a menționat faptul că Hunter a făcut parte din consiliul de administrație al Burisma Holdings, având un salariu de 50.000 de dolari pe lună, pe vremea când tatăl său era  vicepreședinte. Hunter Biden nu avea experiență în domeniul energetic. Așadar, o analiză amănunțită a întregii conexiuni Biden-Burisma ar fi un prim pas de făcut.

2. Povestea se repetă și în China

Ucraina este doar un mic exemplu al traficului de influență întreprins de Hunter în numele „tipului de sus“, cum îl numea mai tânărul Biden pe tatăl său. China a jucat și ea un rol important în afacerile familiei, după cum demonstrau, din nou, articole din noiembrie 2021. Apoi, a relatat Times pe scurt, firma lui Hunter Biden, Bohai Harvest Equity Investment Fund, a coordonat achiziționarea celei mai mari resurse de cobalt din lume, din Congo, de către o companie minieră chineză.

Respectiva tranzacție a oferit Chinei controlul asupra unei mari părți a rezervelor de cobalt ale lumii – un ingredient necesar la fabricarea bateriilor pentru mașini electrice. Iar rolul companiei lui Hunter Biden, Bohai, în tranzacție are din nou de-a face, în mod direct, cu Joe Biden, întrucât  Hunter a dezvoltat acel nou parteneriat cu chinezii la mai puțin de două săptămâni după ce a călătorit în China împreună cu tatăl său, pe atunci vicepreședinte.

La analizarea acestui scandal, presa trebuie să meargă mai departe de e-mailurile recuperate de pe laptopul abandonat al lui Hunter și să facă ceea ce a făcut Tucker Carlson când a izbucnit scandalul traficului de influență: să discute cu fostul partener de afaceri al lui Hunter, Tony Bobulinski. Bobulinski oferă dovezi în plus că în acest scandal e implicat și Joe Biden.

Citește și Hunter Biden și China: alți magnați, același intermediar!

3. Moscova, Kazahstanul și alte țări

Deși Ucraina și China sunt probabil subiectele cele mai relevante, odată ce începe examinarea lucrurilor, investigatorii ar trebui să își oprească privirile și pe Moscova, care, la rândul său, ar putea fi un nou scandal, potrivit unui raport al Senatului. Raportul arată că Hunter a primit 3,5 milioane de dolari de la soția fostului primar al Moscovei, un investitor din Kazahstan și alte câteva persoane. La urma urmei, nu avem niciun motiv să credem că o persoană dispusă să-i permită fiului său să facă bani din legătura pe care o are cu vicepreședintele Statelor Unite ar face asta doar în anumite țări.

4. Demiterea procurorului care investiga Burisma

Întrucât în prezent catadicsește și mass-media de elită să relateze despre laptopul lui Hunter, publicul știe că scandalul Burisma a fost real și reprezenta o amenințare devastatoare pentru bătrânul Biden. Drept pentru care e timpul să revenim la întrebările referitoare la solicitarea lui de atunci, ca Ucraina să-l demită pe procurorul de stat ce investiga Burisma.

Respectivul procuror, Viktor Shokin, a fost demis, conform declarațiilor făcute de Joe Biden în timpul unui eveniment din 2018, după ce Biden a amenințat că va bloca un împrumut de un miliard de dolari dacă guvernul ucrainean refuză să-l elimine pe Shokin. Biden este surprins într-un videoclip din cadrul acelui eveniment, povestind cum au decurs lucrurile:

„Am zis, ‘Vă spun clar, nu o să primiți miliardul de dolari. Nu îl veți primi’. Urma să plec de acolo, în aproximativ șase ore. M-am uitat la ei și le-am spus: ‘Plec în șase ore. Dacă procurorul nu este concediat, nu primiți banii’. Ce să vezi? A fost concediat. L-au înlocuit cu altcineva“.

Deși administrația Obama a încercat să pună într-o altă lumină acțiunile lui Biden privind concedierea lui Shokin, susținând că a fost cerința comunității internaționale ca Ucraina să-l destituie pe procuror, un oficial al Departamentului de Stat a contrazis acea afirmație într-o depoziție în fața Congresului. George Kent, care se ocupa de aspecte pe tema Ucraina în cadrul Departamentul de Stat, le-a spus parlamentarilor că administrația Obama a fost cea care „a făcut tot posibilul pentru a-l elimina pe Shokin din poziția sa de procuror general al Ucrainei“.

Biden trebuie să răspundă din nou la întrebări cu privire la amenințările sale de a bloca împrumutul pentru Ucraina dacă țara nu îl destituia pe procurorul de stat responsabil de anchetarea companiei Burisma. Democrații au încercat să demită un președinte pentru lucruri mai mici de atât.

Citește și Joe Biden: Cel mai corupt președinte după Warren Harding

5. Administrația Obama-Biden ignoră conflictele de interese

Biden trebuie, de asemenea, să răspundă la întrebări cu privire la decizia sa de a ignora conflictele clare de interese apărute prin faptul că negocia cu aceleași țări cu care Hunter făcea afaceri. Însă, din moment ce „tipul de sus“ își primea și el partea lui, ignorarea conflictelor de interese reprezenta cea mai mică dintre probleme, dar merită totuși investigat pentru a afla cum a gestionat Biden semnele de întrebare ridicate de Departamentul de Stat al administrației Obama.

Mărturia oficialului de la Departamentului de Stat însărcinat cu probleme pe tema Ucraina se dovedește importantă și pe acest subiect. Kent le-a spus parlamentarilor că, după ce a aflat că Hunter a făcut parte din consiliul Burisma, a transmis biroului vicepreședintelui îngrijorările sale referitor la relație.

„Mi-am exprimat îngrijorarea că faptul că Hunter Biden a făcut parte din consiliul de administrație al unei companii deținute de cineva pe care guvernul SUA a cheltuit bani încercând să recupereze zeci de milioane de dolari ar putea crea percepția unui conflict de interese“, a declarat Kent în fața membrilor Camerei, în octombrie 2019. „Mesajul pe care îmi amintesc că l-am primit drept răspuns a fost că fiul vicepreședintelui, Beau, suferea de cancer și era pe moarte așa că la momentul respectiv nu era posibil să se ocupe și de alte probleme de familie… Și cu asta s-a încheiat discuția“.

Întrebarea pentru Biden, ajuns în prezent președinte, este dacă cineva din biroul său a vorbit personal cu el despre conflictele clare de interese și, dacă da, de ce a ignorat Biden problema?

6. Biden și Serviciile de Informații

Un alt scandal în care e implicat președintele Biden are de-a face cu interacțiunile sale cu serviciile de informații după ce FBI și, probabil, CIA și alte astfel de agenții, au aflat în decembrie 2019, că Hunter Biden credea că rușii i-au furat laptopul, ceea ce ridica posibilitatea unui șantaj pentru familia Biden.

În acest caz, este important să înțelegeți că vorbim de două laptopuri separate, aparținând lui Hunter Biden. Cel de care s-a discutat cel mai mult era de fapt al doilea laptop. Acela era cel pe care Hunter îl abandonase la atelierul de reparații din Delaware. Apoi, după ce proprietarul atelierului de reparații a descoperit documente îngrijorătoare pe el, l-a predat FBI-ului în decembrie 2019. Însă înainte de asta a făcut o copie a hard disk-ului, și astfel au ajuns informațiile la The Post, care a publicat un articol în octombrie 2020.

Dar a mai existat un laptop – unul despre care Hunter credea că i l-au furat rușii în timp ce se droga cu prostituate, în vara lui 2018, în Las Vegas. Deși publicul nu a aflat despre existența acestui laptop până în august 2021, FBI a știut despre asta încă din decembrie 2019, când a intrat în posesia celui de-al doilea laptop, pe care Hunter l-a lăsat la magazinul de reparații.

Printre alte materiale conținute de cel de-al doilea laptop era și un videoclip în care Biden relatează circumstanțele în care primul său laptop a dispărut, fiind furat de niște ruși. În respectivul videoclip, Hunter Biden afirma că primul său laptop conținea o mulțime de materiale cu care putea fi șantajat, având în vedere că tatăl său „candida pentru președinție“, Hunter vorbind „despre asta tot timpul“.

Este de neconceput ca FBI și serviciile de informații să nu-l fi informat pe Biden despre această problemă și despre posibilitatea unui șantaj, având în vedere că fostul director FBI, James Comey, l-a informat pe Trump cu privire la falsul dosar Steele. Gândindu-mă mai bine, aceasta este prima întrebare pe care reporterii ar trebui să o pună președintelui: „Domnul președinte, v-a informat FBI că Hunter suspecta că rușii au furat un laptop ce conținea informații compromițătoare?“.

Apoi, o presă interesată să afle adevărul ar trebui să investigheze pentru a se asigura că Joe Biden nu a cerut serviciilor de informații să ascundă acest risc la adresa securității naționale pentru a se proteja pe sine sau pe fiul său.

Citește și De ce laptopul lui Hunter Biden devine brusc relevant

7. Posibilă interferență în alegerile din 2020

O presă cinstită ar trebui să investigheze, de asemenea, dacă actualul președinte Biden sau orice altă persoană din campania sa prezidențială de atunci a făcut presiuni asupra reporterilor, canalelor media sau asupra unor companii precum Twitter și Facebook să cenzureze știrea despre Hunter Biden. Și cum rămâne cu cei „cincizeci de foști oficiali din cadrul serviciilor de informații“ care au declarat public că povestea cu laptopul pare a fi o campanie de dezinformare a rușilor – lucru evident neadevărat? A avut vreo legătură Biden sau campania sa cu publicarea respectivei scrisori de către acei indivizi, dintre care mulți îl susțineau pe candidatul democrat?

Având în vedere că sondajele arată că 17% dintre alegătorii lui Joe Biden nu l-ar fi votat în 2020, dacă ar fi știut despre scandalurile familiei Biden, îngroparea scandalului laptopurilor de către toți reprezintă cea mai semnificativă imixtiune în alegeri ce a avut vreodată loc în țara noastră. Așadar, „A avut Biden sau campania lui vreo legătură cu decizia de a elimina reportajele New York Post cu privire la MacBook-ul lui Hunter?“ Și „Cum rămâne cu cei ‘cincizeci de foști oficiali din cadrul serviciilor de informații?’“.

Întrebările ce decurg de acolo sunt evidente: „Cine a fost implicat în acțiunea de eliminare a știrii respective și cine au fost directorii sau ‘jurnaliştii’ care au pus-o în practică?“. „Cine a colaborat cu oficialii din cadrul serviciilor de informații?“, „Au existat amenințări sau promisiuni?“, „Care au fost acestea, mai exact?“, „Ce știa Joe Biden?“, „Dar ceilalți democrați și Consiliul Național Democrat?“.

8. Minciunile lui Joe Biden

Ultimul scandal pentru care presa ar trebui să-l tragă la răspundere pe președintele Biden are de-a face cu minciunile pe care el le înșiră publicului american. Deși sunt prea multe pentru a le enumera, două merită analizate mai în detaliu.

În primul rând, mass-media ar trebui să-i ceară lui Biden să explice de ce a mințit întreaga națiune atunci când a declarat: „Nu am discutat niciodată, cu fiul meu sau cu fratele meu sau cu oricine altcineva, nimic despre afacerile lor. Punct.“ Dovezile indică în mod covârșitor că Biden nu numai că știa despre afacerile familiei, ci chiar lua parte la ele.

A doua minciună gogonată a lui Biden a fost enunțată în timpul dezbaterii pre-electorale cu Trump, când Trump a menționat „celebrul laptop“. Întrebat dacă „povestea cu laptop-ul este un alt complot cu Rusia?“ candidatul democrat a răspuns: „Exact așa mi s-a spus“.

Greu de crezut. Biden a adăugat și fraza de mai jos, care ridică din nou semne de întrebare legat de rolul avut de el în declarația oficialilor din cadrul serviciilor de informații:

„Există 50 de foști membri ai serviciilor de informații care au declarat că lucrul de care mă acuză el este o invenție a rușilor. Ei au spus că toți cei cinci foști șefi ai CIA, din ambele partide, afirmă că acuzațiile lui nu reflectă realitatea. Nimeni nu crede așa ceva, cu excepția lui și a bunului său prieten, Rudy Giuliani“.

Acum putem adăuga și The New York Times lângă Giuliani. Rămâne de văzut, totuși, dacă publicația și celelalte canale media tradiționale vor relata despre scandalurile ulterioare dezvăluite de laptop – cele în care e implicat președintele Statelor Unite.

Traducere și adaptare
Tribuna.US