Majoritatea părinților au concepții de viață confuze. E de mirare că și copiii lor sunt la fel?

V-ați întrebat vreodată de ce micul Johnny sau micuța Suzie nu își ascultă părinții sau nu îi consideră principalul model de urmat?, analizează George Barna într-un articol Family Research Council.

Un nou studiu American Worldview Inventory, realizat de Cultural Research Center al Universității Creștine din Arizona, arată că lipsa de respect a copiilor față de părinții lor se datorează adesea confuziei cauzată de părinți în ceea ce privește filozofia de viață.

Mai mult de 9 din 10 părinți de preadolescenți (94%) au o viziune sincretică asupra lumii – un pachet de convingeri și comportamente preluate din diferite filosofii de viață. Majoritatea părinților amestecă idealuri biblice cu elemente extrase dintr-o vastă arie de filozofii, începând de la marxism, până la misticismul răsăritean și orice altceva între ele. Rezultatul este un haos de principii la care părinții fac apel atunci când încearcă să dea sens propriilor vieți și să ia decizii care par corecte și liniștesc conștiința.

Una dintre consecințele inevitabile ale adoptării sincretismului sunt contradicțiile. Majoritatea oamenilor care îmbrățișează o gândire sincretică nu numai că au convingeri contradictorii, ci și declară un lucru în timp ce fac cu totul altceva. Studiul arată că astfel de conflicte între gândurile, cuvintele și faptele unui adult nu stârnesc prea multă îngrijorare – atâta timp cât oamenii simt că fac ceea ce este corect în acel context, în acel moment.

Însă copiii percep și interpretează destul de diferit respectivele alegeri. Întrucât perspectiva asupra lumii se dezvoltă pe deplin înainte de vârsta de 13 ani, copiii mici sunt atenți la ce fac părinții pentru a colecta indicii despre cum să ducă o viață corectă și de succes. Problema de care se lovesc adesea este inconsecvența dintre ceea ce spun și ceea ce fac părinții. Celebra expresie „fă ce spun eu, nu ce fac eu“ nu funcționează pentru a atenua disonanța cognitivă și confuzia pe care astfel de inconsecvențe le provoacă în mintea copiilor.

Cum reacționează tinerii la inconsecvențele părinților? Mulți dintre ei trag concluzia că părinții lor sunt la fel de confuzi ca și ei cu privire la scopul vieții și asta îi determină să exploreze mai adânc cultura din jur în căutarea unor surse de claritate și înțelepciune.

De fapt, studiul pare să indice că milioane de copii ajung până la a concluziona că, întrucât părinții lor pretind că sunt creștini (așa cum fac 67% dintre părinții de preadolescenți), credința creștină nu deține răspunsurile de care ei au atâta nevoie pentru a înțelege lumea și locul lor în ea. De obicei, experiența lor limitată în ceea ce privește credința creștină și Biblia nu oferă nimic care să anuleze acest scepticism și ei decid că trebuie să caute în altă parte înțelepciune și îndrumare.

Citește și Când cultura îl elimină pe Dumnezeu și valorile biblice

În mediul artistic și de divertisment.

Studii anterioare au arătat că dintre numeroasele elemente care afectează concepțiile copiilor despre lume, arta și programele de divertisment au cea mai mare influență. De ce? Unul dintre motive este faptul că programele de divertisment – emisiunile de televiziune, muzica la modă, filmele, videoclipurile din rețelele sociale, jocurile video etc. – transmit de obicei același mesaj.

Când copiii urmăresc un program de televiziune care oferă o perspectivă postmodernă susținută pe întreg parcursul său, copiii vor lua aminte la acea perspectivă deoarece este coerentă și consecventă. Când copiii ascultă un cântec care afirmă anumite lucruri despre viață, ei absorb mesajul dacă oferă o perspectivă unitară.

Sunt atrași de personalitățile din rețelele de socializare ale căror discurs transmit un mesaj consistent. Anumite programe sunt respinse de copii nu din cauza unor aspecte ce țin de gust sau nivelul de sofisticare, ci pentru că mesajele transmise sunt confuze sau inconsecvente. Prin urmare, chiar și producătorii media trebuie să fie atenți la conținutul pe care îl elaborează pentru audiența lor tânără, dacă doresc să facă mai mult decât să distreze doar publicul.

Pot părinții să-și corecteze propriile inconsecvențe pentru a modela mai eficient concepția despre viață a copiilor lor? Desigur. Pentru a face acest lucru, însă, trebuie să își asume anumite angajamente.

În primul rând, părinții trebuie să aibă ei înșiși o viziune biblică asupra lumii dacă vor să aibă ce transmite copiilor lor. În prezent, doar 2% dintre părinții de preadolescenți au o astfel de viziune ca filozofie dominantă în viață.

Înainte ca părinții să poată juca un rol esențial în sădirea unei viziuni biblice asupra lumii în mintea și inima copilului lor, ei trebuie să adopte din toată inima acel mod de viață. Aceasta este o sarcină grea, dar pe care orice ființă umană o poate îndeplini. Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să prosperăm. Deoarece filozofia de viață determină fiecare decizie pe care o ia omul, implementarea principiilor și poruncilor Sale va aduce beneficii incredibile celor care o fac.

În al doilea rând, pentru a modela concepția de viață a copilului lor, părinții trebuie să trateze acest lucru ca pe un obiectiv prioritar în viață. Vor trebui să-i aloce timp și energie constantă, iar rezultatele nu vor fi vizibile imediat; vedeți exemplul lui Isus și cât de mult a investit El în ucenicii Săi.

Citește și Părinții sunt responsabili de educația pe care o primesc copiii lor

În al treilea rând, părinții vor avea nevoie de un plan viabil și cuantificabil pentru îndeplinirea acestei sarcini pe termen lung. Unul dintre motivele pentru care bisericile nu sunt eficiente în acest proces este faptul că se pregătesc doar să ofere pur și simplu o mulțime de informații oamenilor și speră că își vor da singuri seama cum să le utilizeze practic.

Părinții vor avea nevoie de un plan mai bine gândit și o strategie pentru a sădi o viziune biblică asupra lumii în copiii lor.

Apoi, vor avea nevoie de un proces și de instrumente prin care să evalueze cât de bine se descurcă și care tactici par să funcționeze cel mai bine în cazul propriului copil. Rețineți că „obțineți ceea ce puteți cuantifica“. Analizați ce rezultate contează și cum să evaluați dacă faceți sau nu progrese către acele rezultate dorite. Dacă nu, refaceți strategia și continuați misiunea.

În ultimul rând, asumarea unui angajament pe termen lung în acest proces este imperativă, deoarece modelarea unei concepții de viață durează ani de zile. Există începuturi și blocaje pe parcurs. Așteptați-vă la momente de frustrare – fără a renunța, însă. Este în joc viața copilului dumneavoastră.

Dacă își dezvoltă o viziune biblică asupra lumii, copiii vor experimenta ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru ei în această viață: abilitatea de a prospera. Prosperăm atunci când urmăm planul lui Dumnezeu. O perspectivă biblică asupra lumii facilitează această abilitate.

Pentru un părinte care Îl iubește pe Dumnezeu și își iubește copilul, merită osteneala.

Traducere și adaptare
Tribuna.US