HomeCultură

Michael Farris (ADF): Ne îndreptăm spre marxism?

Michael Farris (ADF): Ne îndreptăm spre marxism?

Este greu să scriu despre acest subiect fără să par alarmist. Dar este greu și să privesc realitatea fără să se declanșeze o alarmă interioară. Prin u

Este greu să scriu despre acest subiect fără să par alarmist. Dar este greu și să privesc realitatea fără să se declanșeze o alarmă interioară. Prin urmare, scriu, comentează Michael Farris.

Mulți oameni nu sunt suficient de conștienți de natura, atributele și încredințările marxismului pentru a face în mod credibil comparații cu calea pe care mergem. Și chiar mai puțini înțeleg că libertatea și tipul de drepturi prevăzute în Constituția noastră sunt pur și simplu imposibil de menținut în cadrul unui sistem marxist.

Când eram copil, exista o mare frică că o tentativă de cucerire militară de către URSS ne va transforma într-un stat marxist. Dar, pe când am ajuns la facultate, era clar că riscul mult mai mare îl constituia migrația internă de la credința în principiile fondatoare americane către acceptarea pe scară largă a principiilor marxiste în sectoare cheie ale culturii și societății noastre.

Haideți să examinăm premisele centrale ale marxismului în opoziție cu principiile care au pus bazele Americii și apoi să luăm în considerare șase idei cheie. Apoi ne vom întreba în ce direcție ne îndreptăm.

Marxismul (incluzând toate variantele sale de socialism și comunism) se bazează pe principiul că scopul guvernării este de a împlini nevoile oamenilor. America a fost fondată pe un cu totul alt ideal.

În Declarația de Independență, ni se spune în primul rând că toți oamenii sunt creați egali și că suntem înzestrați de Creatorul nostru cu drepturi inalienabile. Următoarea frază arată clar că scopul guvernului nostru este păstrarea acestor drepturi date de Dumnezeu.

Puneți-vă întrebarea: câți politicieni fac campanie pe principiul că doresc să vă satisfacă nevoile față de numărul celor care susțin că scopul lor este să vă mențină drepturile?

Adevărul este că practic toți democrații și o parte considerabilă a republicanilor fac campanie ca socialiști funcționali – promit să vă satisfacă nevoile.

Cele șase principii cheie

1. Marxismul consideră că un guvern centralizat ar trebui să dețină și să controleze mijloacele de producție.

America a fost fondată pe ideea unui guvern descentralizat. Intensificarea controlului guvernului federal asupra mijloacelor de producție este un factor cheie și ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.

Și având experiența perioadei COVID, orice îndoială a fost înlăturată – guvernul se simte împuternicit să exercite un control complet în a decide ce afaceri își desfășoară activitatea și sub ce formă.

Puțini se îndoiesc că asta reprezintă cel puțin o acțiune progresivă, dar permanentă, către un mai mare control guvernamental asupra mijloacelor de producție.

2. Marxismul este categoric lipsit de Dumnezeu. Orice națiune care afirmă că sursa drepturilor noastre este Dumnezeu și că scopul guvernării este de a proteja drepturile date de Dumnezeu este definită în mod adecvat de deviza noastră: În Dumnezeu ne încredem.

Dar uitați-vă în jurul vostru. Definiția lui Dumnezeu cu privire la căsătorie a fost eradicată. Definiția lui Dumnezeu legată de ceea ce înseamnă a fi bărbat sau femeie a fost eradicată.

Studenții care vorbesc despre Dumnezeu în campusuri sunt frecvent hărțuiți, reduși la tăcere și ocazional, chiar arestați.

URSS era lipsită de Dumnezeu, dar permitea bisericile. Am participat la serviciile uneia. Erau permise cu mari restricții și prețul plătit pentru identificarea publică cu Dumnezeu era enorm.

Cultura anulării vizează același scop. Marile corporații își concentrează toate resursele în umbra ateului Southern Poverty Law Center și încearcă să-i hărțuiască, să-i înlăture de pe platformele publice și să-i distrugă pe cei care au o părere centrată pe Dumnezeu privind căsătoria și sexualitatea.

Citește și O nouă direcție a SUA! Liber la constrângerea libertății religioase?

Și uitați-vă doar la modul în care bisericile au fost tratate ca având statut de clasa a doua în timpul pandemiei COVID. Acest lucru nu s-a bazat pe comparații științifice. S-a bazat pe un raționament subiectiv care a favorizat magazinele Walmart, cazinourile și clinicile de avort înaintea religiei.

3. În teoria marxistă, educația este controlată de stat.

Elizabeth Bartholet, de la Harvard, Martha Albertson Finneman, de la Emory, și mulți alți profesori de drept au cerut abolirea sau limitarea severă a învățământului privat – în special școala la domiciliu. Finneman a cerut interzicerea totală a învățământului privat.

4. Serviciile medicale sunt controlate de statul central.

Tot ce trebuie să știți sunt aceste trei fraze:

  • Medicare
  • Obamacare
  • Plătitor unic

5. Drepturile pozitive sunt promovate. Drepturile negative intră în declin.

Tratatele privind drepturile omului promovează cinci categorii generale de drepturi: drepturile civile, drepturile politice, drepturile economice, drepturile sociale și drepturile culturale.

Primele două sunt considerate drepturi negative. Ce NU vă poate face guvernul.

Ultimele trei sunt considerate drepturi pozitive. Ce TREBUIE să facă guvernul pentru voi.

Statele Unite au ratificat Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. URSS a ratificat Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale. Și fiecare a refuzat să ratifice celălalt tratat.

De ce? Pentru că libertatea înseamnă opusul satisfacerii nevoilor de către guvern. Și ambele țări știau asta.

Democrații și mulți republicani au susținut ratificarea multor tratate privind drepturile pozitive, inclusiv Convenția ONU privind drepturile copilului. Premisa sa centrală este că guvernul, nu familia, asigură împlinirea nevoilor (drepturilor pozitive ale) copilului.

Din nou, puneți-vă întrebarea… câți politicieni afirmă că asistența medicală este un drept, facultatea gratuită este un drept. Drepturile pozitive nu sunt incluse numai în tratate, ci și în multe proiecte de lege obișnuite.

6. Marxismul consideră că și constrângerea este necesară, iar scopurile scuză mijloacele.

Citiți cartea Martor de Whitaker Chambers. El arată clar lucrul acesta.

Dacă îl respingi pe Dumnezeu și cauți să rezolvi problema sărăciei și a războiului, mintea te conduce spre marxism. Începi cu intenții bune, dar inevitabil, marxismul presupune constrângere, iar constrângerea implică violență.

Citește și Revoltă și speranță

Uitați-vă la violența din vara trecută și la paralizia, și sprijinul slab cel puțin, al politicienilor cu înclinații de stânga. Scopurile scuză mijloacele.

Iar constrângerea culturii de anulare este actul de deschidere al filozofiei marxiste. Fiecare student redus la tăcere, fiecare afacere creștină închisă de atacuri filozofice – acestea sunt formele blânde, dar eficiente, de constrângere a gândirii și funcționării.

Aceasta nu înseamnă că nu pot exista alte surse de violență – atacul nejustificat din 6 ianuarie asupra Capitoliului nostru fiind o amintire proaspătă și dureroasă.

Dar reacția mass-mediei și a FBI la acel eveniment de mai puțin de o oră este deosebit de diferită de reacția la violențele comise vara trecută. De ce? Simpatie. Și faptul că scopurile scuză mijloacele.

Ajunși în acest punct, sper că vă întrebați „Ce pot face eu?“

Am o primă sugestie majoră. Distribuiți acest articol.

Facebook nu-mi face mie niciun favor. Pentru ca acest mesaj să circule, apăsați câteva butoane și faceți-l să circule.

În al doilea rând, nu mai ascultați de negativiștii care predică o doctrină de renunțare.

Citește și Poți fi creștin, poți fi marxist, dar nu poți fi și creștin și marxist

Aș putea scrie încă câteva paragrafe pentru a demonstra de ce se întâmplă asta, dar ceea ce am spus până acum este deja mai mult decât vor citi mulți oameni. Așa că spun un singur lucru.

Zidul Berlinului a căzut.

Marxismul a fost descris mai demult ca zeul care a eșuat. Este intrinsec lipsit de putere, deoarece e construit pe minciuni.

Noi avem acces la o ideologie mai bună. Trebuie să mergem mai departe cu îndrăzneală.

Michael Farris este președinte și CEO al organizației Alliance Defending Freedom (ADF), avocat specializat pe drepturile constituționale și libertate religioasă, cunoscut pentru numeroase litigii de apărare a acestora inclusiv la Curtea Supremă a SUA.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0