Muzeul Țării Crișurilor – Oradea

Instituţie muzeală orădeană subordonată Consiliului Judeţean Bihor, prin patrimoniul pe care îl deţine (peste 450.000 de piese), Muzeul țării Crișurilor Oradea se situează pe locul cinci în România, conform unei statistici a Ministerului Culturii. A fost inaugurat pe 17 ianuarie 1971, în clădirea restaurată a Palatului Baroc (Palatul Episcopal), care era situat în zona nord-vestică a orașului Oradea din imediata apropiere a parcului de pe strada Ștrandului, unde pe vremuri exista tradiționalul „Obor al Oradiei”. În anul 2006, a fost mutat în fosta școală de cadeți.

O privire retrospectivă asupra istoricului admirabilei instituții muzeale orădene ne dezvăluie câteva etape ce merită, cu certitudine, relevate. Astfel, anul 1872 a însemnat începutul activităţii Societăţii de Arheologie şi Istorie a Comitatului Bihor, care şi-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea acestui demers de către autorităţile orădene şi nu numai a avut drept consecinţă inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adăpostit într-o clădire eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către arhitectul Rimanoczy Kálman senior. În cele nouă încăperi destinate expoziţiei de bază, s-au etalat obiecte de arheologie, istorie şi etnografie. Totodată, acest cadru instituţionalizat a făcut posibilă dezvoltarea colecţiilor, precum şi impunerea unor măsuri de conservare şi depozitare a obiectelor de arheologie, de artă şi de etnografie. La 1918 muzeul a ajuns să aibă un patrimoniu de 17.640 de piese muzeale, din care 1377 aparţineau Colecţiei episcopului romano-catolic Ipolyi Arnold.

După înfăptuirea României Mari, Statul român a acordat o atenţie specială aşezămintelor de acest tip. Pe lîngă o susţinere financiară firească, s-a trecut, inclusiv pentru Oradea, la o revizuire a inventarelor rămase după război, ştiut fiind că între 1916 şi 1918 colecţia episcopului romano-catolic Ipolyi şi alte obiecte de patrimoniu au fost transportate la muzeele din Budapesta şi Strigoniu. În funcţie de noua realitate, a fost gîndită dezvoltarea colecţiilor, respectiv îmbogăţirea lor mai cu seamă cu piese reprezentative pentru arta populară românească, şi reorganizarea muzeului, care s-a redeschis publicului din anul 1921. Cu acest prilej, s-a tipărit şi primul ghid, în română şi maghiară, al muzeului orădean.

Timp de 25 de ani, respectiv din 1946 pînă în 1971, Muzeul Judeţean Bihor şi-a completat colecţiile, care astfel s-au diversificat. Ca urmare, s-a ajuns ca în anii ‘60 să se creeze noi secţii, respectiv Istorie, Etnografie, Artă şi Ştiinţele Naturii. După restaurarea Palatului Baroc, construit între 1762-1776 de arhitectul Franz Anton Hillebrandt pentru a fi reşedinţă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, s-a inaugurat la Oradea Muzeul Ţării Crişurilor, în ziua de 17 ianuarie 1971.

A urmat perioada cea mai fertilă din existenţa instituţiei muzeale orădeane, care s-a impus ca un centru cultural-ştiinţific de referinţă pentru comunitatea de aici şi nu numai, ca o instituţie cu deschidere europeană, care promovează relaţii cu instituţii similare din ţară şi străinătate, dar şi cu universităţi, instituţii de cercetare din Ungaria, Slovacia, Polonia, Elveţia, Iugoslavia, Franţa etc.

Muzeografii care au lucrat şi lucrează aici s-au dovedit a fi, în marea lor majoritate, specialişti de excepţie, riguroşi investigatori ai patrimoniului tezaurizat de către secţiile de Istorie, Artă, Etnografie, Ştiinţele Naturii, precum şi în Muzeele Memoriale Ady Endre, Iosif Vulcan şi Aurel Lazăr, s-au dovedit a fi devotaţi ideii de valorificare expoziţională şi ştiinţifică a colecţiilor deţinute, dar şi studiului realităţii din teren, protejării monumentelor istorice din acest areal geografic, indiferent de către cine au fost create de-a lungul istoriei acestei părţi din România. De asemenea, cercetări specifice sînt derulate în Peştera de la Vadu Crişului, aflată în administrarea muzeului orădean.

Generaţiilor de muzeografi care au lucrat după 1971 li se datorează cele trei anuare, Crisia, de arheologie şi istorie, Biharea, de etnografie şi artă, Nymphaea, de ştiinţele naturii, ajunse la 132 de apariţii, cărţi de autor şi volume colective, şi ele într-un număr de peste 100, participarea la contracte de cercetare ştiinţifică, naţionale şi internaţionale, pe probleme de arheologie, etnografie şi ştiinţele naturii. Din 1971 şi pînă astăzi, paleta de preocupări s-a extins firesc, prin integrarea unor noi secţii, Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional (1977), transferat din 2002 la Direcţia pentru Patrimoniu Cultural Naţional Bihor, Relaţii Publice şi Expoziţii (1996) şi Secţia Muzee Memoriale, Grupuri Sociale, Istorie a Minorităţilor.

Complexul muzeal include: Muzeul Ţării Crişurilor (cu secţiile de Arheologie, Istorie, Ştiinţele Naturii, Etnografie, Artă, Relaţii Publice şi Expoziţii), Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, Muzeul Memorial „Ady Endre” (muzee care fac parte din Secţia Muzee Memoriale, Grupuri Sociale, Istorie a Minorităţilor), Muzeul Orașului Oradea şi Peştera Vadu Crişului.

Secția de istorie prezintă piese de arheologie, care datează din paleolitic până în epoca modernă: piese arheologice din epoca bronzului, tezaurul de monede celtice și dacice de la Șilindria, tezaure de podoabe și monede dacice din argint, canile romano-bizantine din argint aurit datând din secolele IV-V descoperite la Tauteu, jud. Bihor; colecția de istorie: piese de argintărie central-europeană din secolele XVI-XVII, colecția de carte veche românească și străină (secolele XVI-XIX), colecția de ceasuri (secolele XVIII-XX); colecțiile memoriale Iosif Vulcan si Aurel Lazăr.

Secția de artă expune artă universală: Anonim flamand (Madona cu Pruncul), Benczur Gyula (Portretul cardinalului Schlanch), gravură italiană (secolul al XVIII-lea), Biblia lui Raphael, gravuri de Albrecht Dürer, secolul al XIX-lea; artă decorativă: porțelan german și piese de argint (secolul al XIX-lea); artă românească: Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Jean Alexandru Steriadi, Nicolae Tonitza, Victor Brauner (Flacara albastră), Sala Coriolan Hora, grafică românească interbelică.

Secția de etnografie cuprinde ceramică țărănească produsă în centrele din Crișana (Criștioru de Jos, Leheceni, Lelești, Vadu Crișului, Borșa, Târnovița), dar și din afara ei (Vama); port popular și textile din Crișana; colecția de mobilier și în primul rând cea de scaune cu spătar din zona Beiușului; feronerie de Vărzari; icoane pe sticlă produse în: Nicula, Șcheii Brașovului, Maierii Albei Iulia; împletituri din Valea Ierului.

Secția Științele naturii are colecții științifice biologice și paleontologice. Exponatele din domeniul biologiei se clasifică în: colecții botanice și colecții zoologice. Colecțiile zoologice sunt clasificate domeniile: malacologie, entomologie, oologie, ornitologie și mamifere.

În zilele noastre, Muzeul Țării Crisurilor continuă să adune într-un singur loc obiecte de preț și dovezi ale istoriei învolburate din vestul țării, spațiu populat de-a lungul timpului de români, maghiari, slovaciși șvabi.

Locaţia şi contextul mutării

Sediul anterior al Muzeului Țării Crișurilor era în Palatul Baroc din Oradea, dar datorită retrocedării acestui imobil către Episcopia Romano-Catolică, muzeul a fost nevoit să se mute.

Palatul Baroc, retrocedat Bisericii Romano Catolice, clădire în care a funcționat Muzeul Ţării Crişurilor până în data de 3 ianuarie 2006. Palatul reprezintă un edificiu de mari dimensiuni, compus din trei aripi în formă de „U” şi este cel mai amplu şi important edificiu baroc din România. Are 100 de camere şi 365 de ferestre. La 17 ianuarie 1971 în palatul baroc se deschidea Muzeul Ţării Crişurilor. În 1996 Biserica Romano Catolică a început procedurile legale pentru recuperarea palatului.

Muzeul Țării Crișurilor din Oradea a început să-şi deschidă noul sediu complet renovat pentru a găzdui toate colecțiile sale — clădirea de pe Strada Armatei Române nr. 1/A — începând cu luna mai 2020, când au devenit accesibile pentru public noile expoziţii permanente de Ştiinţele Naturii, Arheologie şi parţial Istorie. În octombrie 2022 toate secţiile au fost deschise pentru vizitare, astfel că în prezent întreg muzeul poate fi vizitat. Este important de notat faptul că mutarea în noua clădire („fosta Garnizoană”) a fost finalizată după lucrări de reabilitare cu fonduri europene.

Suprafaţa utilă a noului sediu: peste 14.000 m², comparativ cu aproximativ 9.000 m² la sediul anterior. Securitatea muzeului este descrisă ca una „de tip etalon” — sistem video, senzori, uşi blindate etc.

Colecţii şi secţii importante

Muzeul are o colecţie de peste 550.000 de obiecte potrivit catalogului. olecţiile sunt organizate pe domenii mari:
– Ştiinţele naturii (geologie, paleontologie, biologie) — de ex. vertebrate marine triasice, plante fosile etc.
– Arheologie — include piese antice egiptene, vase greceşti pictate, tezaure monetare celtice, dacice şi romane.
– Istorie, etnografie și artă — ceramică tradiţională din zona Crişana, port popular, mobilier ţărănesc, obiecte de cult, pictură românească şi europeană.
– Există şi un vivariu în cadrul muzeului, cu animale vii şi medii reconstituite.

Importanţă culturală şi turistică

Muzeul Țării Crișurilor din Oradea este considerat unul dintre cele mai importante din vestul României, prin colecţiile sale variate şi prin noul spaţiu extins.

Noul sediu permite o expoziţie extinsă, organizată pe etaje, colecţii mai vizibile, spaţii moderne pentru expoziţii temporare şi permanente.

Implicare în proiecte de revitalizare patrimoniu şi accesibilizare turistică – un proiect nou finalizat recent vizând promovarea locaţiei.

Conform site-ului Visit Oradea, muzeul „îi impresionează pe pasionaţii de arheologie, istorie sau artă” şi este recomandat ca parte esenţială dintr-o vizită la Oradea.

Un articol din Stiri Bihor spune că muzeul „oferă nu doar o experiență memorabilă, ci reprezintă o destinaţie în sine pentru iubitorii de cultură, istorie şi artă.”

Dintr-un raport al muzeului: în anul 2022, numărul vizitatorilor a crescut de la ~57.000 (2019) la ~106.500 — o creştere mare de-a lungul câţiva ani.

Dorin Nădrău
Tribuna.US

Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ