Nu-ți cere niciodată scuze de la gloata anarhistă

Nu-ți cere niciodată scuze de la gloata anarhistă

Ceea ce mai demult reprezenta începutul unei dezbateri sănătoase este acum, la fel de des, un catalizator pentru distrugerea personală și profesională. „Gloata“ este gata să anuleze pe oricine îi iese în cale. Paris Dennard, de la PragerU, descrie problema și oferă o soluție.

Niel Golightly a avut parte de o lungă și distinsă carieră ca director la Boeing. Până la un moment dat.

Gary Garrels a avut parte de o lungă și distinsă carieră de curator de pictură și sculptură la Muzeul de Artă Modernă din San Francisco. Până la un moment dat.

James Bennett a avut parte de o lungă și distinsă carieră ca editor la New York Times. Până la un moment dat.

Toți trei au fost anulați, carierele lor, munca lor de o viață, s-a încheiat într-o clipită virtuală.

Golightly a scris un articol în urmă cu treizeci de ani, obiectând la participarea femeilor în luptele armatei. A fost publicat în Proceedings, revista Institutului Naval al SUA, care nu seamănă absolut deloc cu presa populară. Cumva, a ajuns în atenția unui angajat de la Boeing, care a l-a considerat sexist. Gloata de pe rețelele de socializare s-a înfuriat. Golightly și-a cerut scuze, desigur. Opiniile sale s-au schimbat în deceniile care au trecut. Dar asta nu a contat. A fost obligat să demisioneze.

Garrels a încheiat o prezentare privind achiziționarea obiectelor de artă de la artiști mai diversificați rasial, spunând că el va continua să cumpere de la artiști albi. Acest lucru a scandalizat personalul de la muzeu, care a considerat că remarcile sale mustesc de supremație albă. Garrels și-a cerut scuze, desigur. Ar fi trebuit să fie mai sensibil la sentimentele colegilor săi, a spus el. Dar nu a contat. A fost obligat să demisioneze.

Bennett a publicat un articol de opinie al senatorului republican Tom Cotton, în care acesta susținea că, dacă revoltele inspirate de Black Lives Matter vor continua să copleșească poliția locală, guvernul federal ar trebui să trimită Garda Națională pentru a restabili ordinea.

Personalul New York Times a argumentat că părerile lui Cotton îi puneau în pericol. Ei personal s-au simțit amenințați. Au cerut capul lui Bennett. Bennett și-a cerut scuze, desigur. El crezuse doar că cititorii Times ar trebui să fie expuși și unui alt punct de vedere. Dar nu a contat. A fost obligat să demisioneze.

Bari Weiss, fost cronicar al Times, a descris perfect situația în scrisoarea ei de demisie, la scurt timp după expulzarea lui Bennet.

„Twitter nu se află pe antetul publicației The New York Times. Dar a devenit redactorul său suprem“.

Aceasta este „cultura de anulare“ care s-a răspândit în prezent în America. Cu toate acestea, oamenii stângii, tocmai cei responsabili pentru asta, susțin că nu există. Congresmena Alexandria Ocasio-Cortez își bate joc de cei care se tem de influența crescândă a acesteia: „Cel mai probabil nu ești anulat“, a scris ea pe Twitter. „Pur și simplu ești provocat, tras la răspundere sau nu le place oamenilor de tine“.

Afirmația Reprezentantei, că aceasta este doar o „cultură de responsabilizare“, este un lucru obișnuit la cei de stânga.

Nu crede așa ceva.

Citește și Două treimi dintre americani consideră „cultura de anulare“ o amenințare la adresa libertății

„Responsabilizare“ înseamnă „o datorie de a da socoteală“. Responsabilizarea presupune confruntarea unei persoane privind acțiunile sale într-un mod care să îi permită să se explice sau să ceară iertare – și altfel să continue dialogul.

Scopul anulării este foarte diferit. Încearcă să pună capăt oricărei conversații – să provoace frică publicului, astfel încât nimeni altcineva să nu îndrăznească să vorbească.

Aceasta este anularea – și înseamnă mult mai mult decât critică. Anularea implică gloate social media care umilesc public și crează liste negre. Scopul este distrugerea carierei și reputației oricui are o altă poziție decât de stânga.

„Agresorii“, spune criticul social Douglas Murray, „vor să ne împiedice pe noi ceilalți să vorbim sau să gândim“.

Practic, nimeni nu este imun. Nici Kevin Hart, nici JK Rowling, nici Woodrow Wilson, nici Drew Brees.

Nici cel faimos sau cel de care nu a auzit nimeni; nici cei vii sau cei morți.

Atât de mulți au fost trași în țeapa social media, încât ajungem să ne întrebăm dacă gloata nu va rămâne fără victime pe care să le persecute.

Dar acest foc nu se va stinge singur. Noi trebuie să o facem.

Cum?

În primul rând, dacă te vei trezi vreodată în vizorul culturii de anulare, nu-ți cere scuze de la gloată. Cereți scuze dacă ai făcut ceva greșit, nu când ți-ai exercitat un drept constituțional. Și, oricum, scuzele nu te vor salva. Doar le oferă agresorilor încă o victorie. Rămâi pe poziție. Furtuna va trece. Gloata întotdeauna merge mai departe.

În al doilea rând, găsește-ți aliați printre oamenii rezonabili – nu neapărat oameni care votează la fel ca tine sau sunt de acord cu tine pe orice subiect – doar să fie oameni care încă mai cred în libertatea de exprimare și susțin dialogul deschis.

În al treilea rând, noi toți ceilalți trebuie să sprijinim doar instituțiile și afacerile care prețuiesc libera exprimare. Banii vorbesc (tocmai de aceea cultura de anulare este o armă atât de puternică: oamenii și chiar marile companii sunt toți îngroziți că ar putea să-și piardă veniturile).

Citește și Judecătorul Suprem Clarence Thomas trasează modul legal de eliminare a cenzurii din social media

În cele din urmă, apără-i pe cei vizați de gloată, oriunde s-ar situa în spectrul politic. Aceasta este o problemă privind libera exprimare. Ar trebui să-i unească pe liberali și pe conservatori împotriva stângii.

Însuși sufletul republicii noastre depinde de un schimb liber de idei. Trebuie să ne luptăm și să învingem o cultură de anulare care ar ține un popor liber ostatic în propria societate.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0