Opinie | Ce se întâmplă cu adevărat în Ucraina?

„Ce se întâmplă cu adevărat în Ucraina?“ Mi s-a pus această întrebare încă de când Rusia și-a plasat trupele la granița acelei țări, dezvăluie J. Wesley Bush într-un articol American Spectator.

Prietenii așteaptă de la mine un răspuns pentru că o mare parte a carierei mele s-a concentrat pe Ucraina: am fost translator de limbă rusă în Armata SUA, am petrecut patru ani ca misionar evanghelic în Ucraina, am studiat istoria Ucrainei în facultate și am lucrat la Ambasada SUA din Kiev timp de doi ani. Am fost acolo în perioada Revoluției Portocalii, a Revoluției Demnității și a invaziei Rusiei din 2014.

Deci, ce se întâmplă de fapt? Putin reprezintă o întoarcere în trecutul sângeros al Europei, când tiranii utilizau forța pentru a obține ceea ce doreau. Cu excepția încercării lui Miloșevici de a construi Măreața Serbia prin intermediul unei curățări etnice, astfel de războaie nu au mai avut loc din 1945.

Asta până când Vladimir Putin a ajuns la putere. Nu există nimic misterios de fapt. Putin și-a explicat motivațiile în celebrul său discurs anual din 2005 – destrămarea Uniunii Sovietice a fost un „dezastru geopolitic major“. În 2021, el a mers mai departe, afirmând că independența Ucrainei și a celorlalte republici sovietice reprezentau destrămarea „Rusiei istorice“. Prin Rusia istorică, el se referea la Imperiul Rus care stăpânea peste bieloruși, ucraineni, kazahi, uzbeci și o mulțime de alte națiuni. La fel ca majoritatea naționaliștilor ruși, Putin nu se mulțumește să domnească peste o singură țară; Rusia nu poate fi măreață decât dacă e un imperiu.

Teoria alternativă, potrivit căreia Putin se teme de prezența NATO și UE la granița sa, pur și simplu nu potrivește cu realitatea. Letonia și Estonia, care sunt membrii NATO, se învecinează deja cu Rusia. Nimeni nu crede că Europa ar avea un interes militar în Rusia – Germania, cea mai mare țară, nu a fost în stare să contribuie cu 44 de tancuri pentru Very High Readiness Joint Task Force a NATO. De asemenea, respectiva teorie nu reușește să explice acțiunile lui Putin în alte părți la granițele Rusiei.

Aproape fiecare operațiune externă pe care Putin a întreprins-o din 2005 a contribuit la restabilirea „Rusiei sale istorice“ – subjugarea brutală a Ceceniei, incursiunea militară în Georgia, forțarea Armeniei să adere la Uniunea Economică Eurasiatică, ocuparea estului Moldovei și intervenția militară în Kazahstan. (Acțiunea militară îl ajută, de asemenea, să distragă atenția publicului rus și să crească în sondaje pe plan intern.)

El folosește și istoria pe post de armă, negând că Ucraina ar fi cu adevărat o națiune. După ce Rusia a încorporat pământurile ucrainene în secolul al XVII-lea, a apărut ideologia imperialistă „trei popoare într-unul singur“ – Rușii cei Măreți, Rușii Albi (Belarus) și, în mod condescendent, Rușii cei Mici (Ucraineni). Nimeni nu le-a cerut acestora din urmă părerea, și nici Putin nu este interesat să o afle acum.

Una din ideile iterate de Putin este aceea că ucraineana este doar un dialect al limbii ruse. În realitate, seamănă la fel de mult cu rusa precum seamănă olandeza cu engleza, așa că dacă îl credeți pe Putin, încercați să citiți un ziar din Amsterdam.

Citește și Ucraina vs Rusia: Mitul extinderii NATO

Ucrainenii vorbesc trei limbi – ucraineană, rusă și un amestec numit Surzhyk. Mulți vorbesc mai mult de una singură. Putin încearcă să convingă că oricine vorbește limba rusă, oriunde în lume, este „rus“ și, prin urmare, are nevoie de protecția sa. Cu riscul de a încălca Legea lui Godwin, voi menționa că un fost caporal din Germania a folosit aceeași scuză pentru a „proteja“ nemții maltratați din Cehoslovacia și Polonia.

Ucrainenii rusofoni se consideră în mare parte ucraineni în primul rând, nu ruși. Chiar și majoritatea celor ce-și acceptă etnia rusă, sunt loiali Ucrainei. Putin și aparatul său de propagandă condus de stat (și alimentat de serviciile de informații ale armatei) susțin că îi „eliberează“ pe acești vorbitori de limba rusă.

Aceasta este propagandă pură. Vorbitorii de limbă rusă din Ucraina au fost și sunt mult mai liberi decât cei din ​​Rusia. Nu au niciun interes să ajungă sub Putin – chiar și înainte de invazie, doar 7% din estul Ucrainei dorea unirea cu Rusia. Ultimele câteva săptămâni au demonstrat acest lucru foarte clar. Observați doar curajul de neclintit al orașelor din estul Ucrainei în lupta împotriva invadatorilor. Nici după ce au orașul Herson a fost cucerit, cetățenii nu au cedat, protestând zilnic și cerând plecarea rușilor. Dacă aveți nevoie de mai multe dovezi, luați aminte la cele două milioane de refugiați, majoritatea vorbitori de limbă rusă, care au părăsit Ucraina. Fug de Rusia pentru a căuta adăpost, nu spre ea.

Îmi este sincer milă de bieții recruți care au fost trimiși la război, cu capetele împuiate de minciuni despre naziștii ucraineni și suferința tovarășilor lor ruși. Acest lucru se observă clar într-un videoclip recent în care un soldat capturat izbucnește în plâns în timp ce localnicii îl blestemă în rusă. Ce senzație groaznică trebuie să ai când realizezi că ai ucis pentru o minciună.

Și cum rămâne cu „regimul nazist“ pe care rușii au venit să-l alunge din Ucraina? Președintele Zelensky este evreu, iar până când Volodymyr Hroysman și-a încheiat mandatul în 2019, țara a avut și un prim-ministru evreu, ceea ce face din Ucraina singura țară, cu excepția Israelului, în care atât șeful de stat, cât și șeful guvernului era evreu. Asta într-o țară în care evreii reprezintă 0,13% din populație.

Există antisemitism? Desigur, acesta există peste tot. Un studiu Pew a constatat că 11% dintre ucraineni au astfel de opinii, comparativ cu 18% dintre ruși, 15% dintre italieni și 38% dintre greci.

Dar cu Regimentul Azov cum stă treaba? În 2014, când Putin a pus mâna pe Donbas și Crimeea, Ucraina avea o armată slabă și nu se putea apăra. Batalioanele de voluntari au apărut pentru a umple golul. Unul dintre cele mai eficiente a fost Batalionul Azov (devenit acum regiment). A fost condus de oameni îngrozitori – adevărați neonazişti. Dacă te uiți la știrile din Rusia, ai impresia că așa e toată Ucraina. Însă e vorba de doar 2.500 de oameni dintr-o armată de 200.000 de oameni.

Mai mult, fondatorii batalionului Azov au părăsit armata în 2014 pentru a forma un partid politic, Corpul Național. A eșuat total. La alegerile din 2019, s-au unit cu celelalte partide de extremă dreapta din Ucraina, sub denumirea Svoboda (Libertatea). Coaliția a câștigat un patetic 1,62% din votul prezidențial și 2,15% pentru parlament, asigurându-și un singur loc în parlamentul de 450 de membri al Ucrainei.

Nu este nevoie să ne întrebăm dacă ucrainenii susțin „fascismul“ – au votat cu o majoritate covârșitoare împotriva lui.

Citește și Are Ucraina dreptul să adere la NATO și Uniunea Europeană? Are Rusia un cuvânt de spus?

Vreți să vedeți ce înseamnă fascism? Îndreptați-vă puțin privirea spre est. Timp de douăzeci de ani, Putin a condus Rusia în mod constant în această direcție: instituirea unei dictaturi în care cultul personalității ocupă un loc de vază; distrugerea alegerilor libere, a libertății presei și a societății civile; persecutarea minorităților etnice și religioase; transformarea mediului academic, media și social în extensii ale statului; și folosirea unor pretexte istorice frivole pentru a iniția războaie de cucerire.

Cât despre ideea Putin – apărător al creștinătății, este o prostie la fel de mare. În primul rând, modelul de conducere biblic nu este cel de cleptocrație, unde întregul regim este menținut la putere prin utilizarea forței fizice și asasinarea dizidenților.

În al doilea rând, Ucraina practică mai activ creștinismul decât Rusia, 31% din populația sa fiind „foarte religioasă“, comparativ cu 17% în Rusia. Are, de asemenea, o congregație protestantă înfloritoare, pe care Putin a persecutat-o aspru în provincia ocupată Donbas, declarând Biserica Baptistă din Luhansk drept organizație teroristă.

În ultimul rând, Putin a adus extremiști musulmani din Cecenia și recrutează activ sirieni care să lupte în Ucraina, acțiuni ciudate din partea unui apărător al credinței.

În concluzie, acest război este ultima încercare a bătrânului tiran de a reconstrui Imperiul Rus și de a corecta greșeala apărută în 1991.

V-ați putea întreba ce importanță au toate acestea pentru America. În primul rând, America încă reprezintă libertatea și drepturile fundamentale ale omului. Dar ca să fie mai clar, Estonia, Lituania și Letonia fac parte din Rusia istorică. Sunt, de asemenea, membri NATO, iar America este obligată prin tratat să le apere. Dacă nu îl oprim pe Putin în mod indirect, în Ucraina, s-ar putea să fim nevoiți să-l înfruntăm pe câmpul de luptă.

Traducere și adaptare
Tribuna.US