La fel ca în Georgia, Florida și alte state, legislativul din Texas se străduiește să consolideze legea electorală a statului împotriva demersurilor S
La fel ca în Georgia, Florida și alte state, legislativul din Texas se străduiește să consolideze legea electorală a statului împotriva demersurilor Stângii de a o submina, demers care în 2020 a avut în mare măsură succes, analizează TheFederalist.
Ultima dată când Texas a adoptat un proiect de lege omnibus privind codul alegerilor a fost în 2017. Acel proiect, la fel ca demersurile din 2021, viza creșterea măsurilor de securitate împotriva traficului de voturi, o tactică obișnuită care exploatează punctele slabe inerente procesului de votare prin corespondență.
Personalul electoral solicită cetățenilor care votează personal în Texas un act de identitate cu fotografie, emis de guvern. Votarea prin poștă nu are o astfel de cerință, pe lângă alte vulnerabilități, precum traficanții de buletine de vot plătiți, care presează alegătorii să voteze „corect“ sau completează buletinul de vot în numele lor.
Folosind COVID-19 ca scuză pentru a face ceea ce doreau de ani de zile, o serie de procese conduse de Marc Elias de la Perkins Coie, celebru pentru infamul dosar Trump discreditat în prezent, au încercat să elimine restricțiile Texasului privind votul prin poștă.
Efortul coordonat de „fortificare“ a alegerilor din 2020 a primit o infuzie de 36 de milioane de dolari în bani externi, cu scopul de a crește numărul de voturi prin poștă în Texas – chiar și în cazul celor ineligibili să voteze astfel, conform legislației din Texas.
Statul Texas se află deja în fruntea listei de monitorizare a lui Elias, pregătit să dea în judecată noile legi de „suprimare a alegătorilor“.
În Texas, precum și în alte state, la alegerile din 2020 au existat judecători partizani care au eliminat observatorii autorizați, împiedicându-i să supervizeze numărătoarea centralizată din districte sau scoțându-i din secțiile de votare unde erau autorizați să monitorizeze personalul electoral. Parlamentarii din Texas caută să soluționeze aceste slăbiciuni electorale, așa cum sunt înclinați să facă la aproape fiecare sesiune bienală.
În timpul dezbaterii în plen a propunerii SB7 din Texas, pe 6 mai și până în primele ore ale zilei următoare, democrații au acuzat că preambulul proiectului de lege, făcând o referire la necesitatea de a păstra „puritatea urnei prin prevenirea fraudei în desfășurarea alegerilor“ avea origini rasiste, în demersurile din epoca lui Jim Crow care împiedica populația de culoare să voteze. Democrații au cerut ca limbajul ofensator să fie eliminat din proiectul de lege. A fost.
NAACP Legal Defense and Educational Fund (LDF) s-a alăturat efortului de discreditare a legii electorale omnibus din Texas, printr-o scrisoare datată pe 25 martie, opunându-se legii HB6, propunerea Camerei ce însoțea SB7, susținând că proiectul de lege, „folosește în mod repetat expresia ‘puritate a urnei’ pentru a-și justifica scopul de a încuraja observatorii partizani.
Un limbaj comparabil referitor la ‘puritatea urnei’ care se regăsește în Constituția Texasului are legături profunde cu solicitările formulate de legislatorii albi din stat de a asigura ‘puritatea rasei anglo-saxon’, prin privarea locuitorilor de culoare din Texas de dreptul la vot, printre alte tactici.“
LDF continuă asociind expresia „puritatea urnei“ din Constituția Texasului din 1876 cu eforturile de defavorizare a votanților de culoare din Texas care au urmat. Aceasta este o acuzație incredibilă. Dacă ar fi adevărată, ar duce la discreditarea celor care propun proiectul de lege și îl susțin.
Istoria revizionistă
Problema acestui efort de revizionism istoric este că sintagma „puritatea urnei“ are o lungă istorie în care se referă în mod specific la îngrijorarea privind trucarea alegerilor.
În 1869, Camera Reprezentanților SUA, îngrijorată de frauda sistemică și de lungă durată din New York, în special de mașina politică Tammany Hall din New York, a convocat un „Consiliu special pentru presupuse fraude electorale în New York“. Acest consiliu a emis un raport care menționa:
„Un guvern republican care nu poate menține puritatea votului este un eșec; unul care nu vrea să o facă este o fraudă și este deja fărâmițat de anarhie.“
Notele de subsol din raportul Congresului evidențiază eforturile constante ale legislativului din New York de a lupta împotriva fraudei electorale:
- 1838 – Observarea de alegători din afara districtului, non-cetățeni care votează, alegători care votează de mai multe ori în diferite secții de votare, spre „rușinea statului și înșelarea vădită a întregii țări“.
- 1844 – Citează „mari fraude la alegerile prezidențiale din 1844“ din New York.
- 1857 – O comisie a New York State Assembly a declarat că buletinul de vot „încă nu reușește să fie o reflectare corectă a voinței oamenilor“.
- 1858 – Gov. King din New York, în primul său mesaj anual, referitor la „dreptul electoral“, declară că „Toți știu că în orașul New York și într-o anumită măsură în alte orașe mari, nu este pur și de multe ori nu este prin voință liber exercitată“.
- 1865 și 1866 – „Legislativul din New York a adoptat în cele din urmă“ reforme electorale, dar „nu a reușit să asigure puritatea urnei“.
Citește și Democrații se pregătesc să extindă masiv votul prin corespondență
În acest context, New York State Assembly’s Committee on Grievances a fost însărcinat să propună reforme electorale pentru a asigura „puritatea urnei“. Îngrijorarea larg răspândită cu privire la urnele pre-umplute a dus chiar la inventarea unei urne de sticlă în 1856, pentru a îmbunătăți „transparența“ alegerilor.
Într-o ironie poate prea mare pentru ca NAACP Legal Defense and Educational Fund să o aprecieze, o ediție din 1867 a Harper’s Weekly arată un alegător de culoare care își depune „primul vot“ într-un recipient de sticlă conceput pentru a asigura „puritatea urnei“.
Cu aproximativ 36 de ani mai devreme, îngrijorări pe tema abuzurilor în curs de desfășurare ale mașinii politice Tammany Hall au fost menționate în Evening Post pe 25 iunie 1831, privind alegerile contestate din Fifth Ward, New York.
Ziarul a menționat că „caracterul politic al statului și al Uniunii poate fi schimbat, împotriva voinței majorității populației, cu ajutorul unei singure urne“. Ziarul a observat că oficialii locali, aleși prin alegeri corupte, vor accepta frauda, „achitând sau grațiind pe cei acuzați“. Articolul a concluzionat că patrioții ar trebui să fie atenți la o „inovație fatală (adică fraudă) privind puritatea urnei“.
Deci există o consemnare istorică bine stabilită a sintagmei „puritatea urnei“, folosită în America cu mult înainte de apariția Constituției din Texas din 1876 și de debutul legilor Jim Crow menite să separe și să nedreptățească cetățenii de culoare.
Chiar și în 2005, scriind în publicația de stânga DailyKos, David Mills a formulat un articol intitulat „Egalitatea și asigurarea purității urnei de vot“. În acesta, Mills detaliază plângerea sa juridică împotriva Shelby County, Tennessee, pentru că nu a folosit buletinele de vot de hârtie, în conformitate cu Constituția Tennessee, care prevede: „Adunarea Generală va avea puterea de a promulga legi … pentru a asigura … puritatea urnei.“
Un schimb de cuvinte viral
În timpul dezbaterii asupra SB7, reprezentantul Rafael Anchía, l-a întrebat pe președintele comisiei electorale, Briscoe Cain, „Care a fost motivația dvs. pentru a utiliza acel termen ‘puritate a urnei’?“ Anchía a sugerat imediat motivul, spunând: „Pentru că acesta este un set specific de cuvinte care are multă semnificație în istoria statului“, schimbul de cuvinte fiind inclus într-un videoclip postat pe net, care a fost vizionat de 3,3 milioane de ori.
Cain a răspuns că preambulul proiectului de lege este preluat din constituția statului, la care Anchía a întrebat: „Ați studiat puțin istoria, înainte de a folosi acel cuvânt?“, înainte de a susține că fraza a fost folosită în mod specific pentru a anula dreptul de vot al celor de culoare după Războiul Civil.
Anchía a continuat susținând că „mecanisme legale de lipsire de drepturi au fost implementate, inclusiv în Texas, încă din 1845, pentru a elimina efectiv poporul afro-american din procesul politic“.
Această ultimă acuzație a lui Anchía a fost cu siguranță uluitoare, determinându-l pe inițiatorul proiectului de lege să elimine expresia „puritatea urnei“ din act. Dar era adevărată?
1845 a fost cu vreo 20 de ani înainte de al treisprezecea, al paisprezecelea și al cincisprezecelea amendament al Constituției, care au făcut posibil ca majoritatea celor de culoare din America să poată vota, așa că este puțin probabil ca orice măsură adoptată atunci să aibă drept scop eliminarea drepturilor de vot ale populației de culoare.
Mai mult, afirmația lui Anchía ignoră faptul că eliminarea dreptului de vot în cazul infractorilor era o practică obișnuită în Grecia antică și Roma, cu scopul de a descuraja comportamentul infracțional. Această practică a fost dusă mai departe de Anglia medievală și apoi adusă în coloniile din America.
Chiar și înainte de Revoluția Americană, luarea dreptului de vot datorită activităților infracționale era o practică obișnuită, cetățenii fiind susceptibili de a-și pierde statutul de „liber“ dacă aveau un comportament infracțional – din nou, cu mult înainte ca orice avantaj partizan semnificativ să fie obținut de către Partidul Democrat prin eliminarea dreptului de vot al alegătorilor de culoare.
Întreaga tevatură din Camera statului Texas, legat de încorporarea sintagmei „puritatea urnei“ în propunerea SB7, articolul 6, secțiunea 4 a Constituției Texasului, pare și mai forțată atunci când citim secțiunea în context:
„… Legislativul va asigura numărarea buletinelor și adoptarea oricăror alte reglementări care pot fi necesare pentru a detecta și pedepsi frauda și pentru a păstra puritatea urnei …“
De fapt, dezbaterea din 1875 cu privire la Constituția Texasului nu conține vreo dovadă că sintagma „puritatea urnei“ ar fi avut vreo altă semnificație decât îngrijorarea cu privire la frauda electorală. Acest limbaj este în perfectă armonie cu preocupările comune de atunci (și de acum) cu privire la neregulile la vot.
Nu avea nicio semnificație rasială în acest context, deși este posibil ca unii politicieni să fi împrumutat ulterior fraza uzuală pentru a-și justifica propria intenție malefică – la fel cum referința biblică la sclavie a fost folosită de unii din Antebellum South pentru a justifica sclavia, deși cu o explicație teologică mult mai slabă decât cea utilizată de aboliționiști, care au folosit și ei Biblia pentru a argumenta umanitatea fundamentală a sclavilor și, prin urmare, drepturile lor inerente.
Pe scurt, acuzațiile democraților cu privire la originile rasiste ale sintagmei „puritatea urnei“ eșuează complet la testul istoriei. La fel ca în cazul Proiectului 1619 al The New York Times, acest demers încearcă să creeze o „istorie“ convingătoare, țesută din minciuni lipsite de substanță, cu scopul de a-i împiedica pe republicani să adopte reformele electorale necesare pentru a proteja alegerile din Texas împotriva exploatărilor frauduloase.
Tribuna.US
COMMENTS