„Grupurile percepute ca fiind marginalizate sunt adesea tratate cu compasiune, fără a se analiza prea atent ce anume practică aceste grupuri sau ce înseamnă de fapt sistemele lor de credințe”
O serie de sondaje publicate recent de Our Republic și Rasmussen evidențiază o tendință îngrijorătoare în rândul tinerilor americani, mai ales în contextul cifrelor privind imigrația sub administrația Biden, dezvăluite recent: un sfert dintre alegătorii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani chestionați ar susține ca o comunitate să adopte legea Sharia ca și cod juridic pentru întregul oraș, municipiu sau stat, dacă majoritatea locuitorilor de acolo și-ar dori acest lucru.
În plus, potrivit sondajului Our Republic:
În ansamblu, 21% dintre alegătorii potențiali au declarat că au o părere în mare parte sau oarecum pozitivă despre Sharia, comparativ cu 57% care au o părere negativă. Opiniile pozitive au fost mult mai numeroase în rândul tinerilor americani, inclusiv 43% dintre alegătorii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani și 39% dintre cei cu vârste cuprinse între 25 și 29 de ani.
Motivul pentru care tineretul american pare să urmeze această tendință, potrivit lui Justin Haskins, președintele organizației Our Republic, este lipsa de înțelegere a „valorii Constituției și a protecțiilor pe care aceasta le oferă”.
- Creștinismul și Islamul: Viziuni imposibil de conciliat
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
„Prea mulți au fost învățați să considere limitele constituționale drept obstacole în calea progresului, mai ales atunci când aceste limite stau în calea unor politici despre care cred că ar ajuta grupurile pe care le consideră oprimate”, spune Haskins.
„Deoarece musulmanii sunt percepuți pe scară largă de tineri ca un grup oprimat sau marginalizat, bănuiesc că mulți adoptă în mod automat o atitudine favorabilă față de politicile asociate cu islamul, fără a analiza serios dacă aceste politici sunt compatibile cu libertățile constituționale. Ironia este că, procedând astfel, s-ar putea să submineze chiar drepturile de care pretind că le pasă”.
Ce este Legea islamică Sharia
Sharia nu este doar un set de practici religioase private, ci un sistem juridic și moral total, care pretinde să reglementeze deopotrivă viața personală și ordinea publică, ceea ce o face incompatibilă cu egalitatea în fața legii, libertatea de conștiință și separarea dintre stat și religie – valori occidentale și democratice, iudeo-creștine.
Legea Sharia prevede pedepse pentru apostazie și blasfemie din state precum Arabia Saudită sau Iran, precum și statutul inegal al femeilor și al nemusulmanilor în dreptul familiei și al moștenirii, iar în interiorul Occidentului musulmanii formează sisteme juridice paralele, cum sunt consiliile Sharia din Marea Britanie, unde femeile din comunități închise ar putea fi presate să accepte soluții dezavantajoase.
Dincolo de argumentele juridice, subiectul capătă și o încărcătură identitară: Sharia devine simbolul pericolului ca valorile iudeo-creștine și coeziunea națională sunt erodate de un multiculturalism prea îngăduitor cu practicile iliberale, motiv pentru care mulți conservatori cer asimilare, nu simplă coexistență.
Aceste constatări sunt deosebit de relevante în contextul în care lumea urmărește cum studenții din Franța incendiază țara, ajutați de tineri localnici care își exprimă, la rândul lor, un sprijin tot mai mare față de legea Sharia, acest sprijin fiind alimentat de o populație musulmană care practică islamul cu strictețe.
Sondajele din Statele Unite — coroborate cu cifrele recente ale Departamentului de Stat, care menționează că „numărul refugiaților admiși din 45 de țări cu majoritate musulmană s-a ridicat la 21.096 în decembrie 2024 — ultima lună a mandatului lui Joe Biden” — sugerează că, similar cu ceea ce se întâmplă în Franța, sprijinul pentru Sharia ar putea fi importat odată cu imigrația din țările musulmane.
Însă sondajul realizat de Our Republic sugerează și ceva și mai revelator: disponibilitatea tinerilor americani, crescuți cu drepturi protejate de lege, de a renunța la aceste drepturi, chiar și atunci când ele intră în conflict cu drepturile protejate constituțional ale individului și ale unui popor protejat de tirania autoritarismului, în slujba a ceea ce Haskins numește „cadrul opresor-opresat asociat cu Teoria Critică”.
Alte concluzii ale aceluiași set de sondaje pun în evidență neîncrederea tinerilor față de Israel, 46% dintre alegătorii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani și 60% dintre cei cu vârste cuprinse între 25 și 29 de ani declarând că ar susține o propunere „de a desființa complet Israelul și de a-l înlocui cu o națiune condusă de palestinieni, în schimbul încetării războiului cu Iranul și al asigurării unor prețuri mai mici la petrol și gaze pentru Statele Unite”.
Haskins nu crede că tinerii americani care adoptă aceste poziții sunt neapărat islamiști convinși, și nici nu crede că aceștia consideră Sharia în primul rând „ca o extensie a libertății religioase”. Mai degrabă, spune Haskins, „factorul cel mai important este faptul că musulmanii sunt percepuți pe scară largă ca un grup oprimat sau marginalizat în Statele Unite”, afirmă el.
„În acest context, grupurile percepute ca fiind marginalizate sunt adesea tratate cu simpatie, fără a se analiza prea atent ceea ce aceste grupuri sau sistemele lor de credințe predau de fapt”.
Această poziție pare să fie în concordanță cu ceea ce se întâmplă în Franța. Lumea a urmărit cum țara a fost cuprinsă de flăcări timp de câteva zile, în timp ce protestatarii studenți — aparent motivați de sistemul școlar deficitar, de reducerile bugetare și de activiștii studenți care pretind că le pasă de astfel de lucruri — își făceau selfie-uri lângă coșuri de gunoi în flăcări, clădiri școlare în flăcări și baricade ale poliției în flăcări.
Însă prezența atât a steagurilor palestiniene, cât și a celor comuniste la protestul care s-a extins acum la nivel național indică ceva mai apropiat de ceea ce descrie Haskins: o Alianță Roșu-Verde hotărâtă să destabilizeze Occidentul. Centrul pentru Reînnoirea Americii descrie această alianță ca fiind bazată „pe două ideologii aparent contradictorii — marxismul și islamismul — unite de o misiune comună de a distruge modul de viață tradițional american”.
Acest mod de viață tradițional american își are rădăcinile în Constituția SUA, pe care, după cum observă Haskins, mulți tineri americani nici nu o înțeleg pe deplin, nici nu îi acordă prea mult respect. Sondajul său, spune el, demonstrează cât de puternic este cadrul „opresați versus opresori” și cât de mult influențează acesta modul în care tinerii americani evaluează politicile legate de aceste chestiuni. În acest caz, simpatia lor pentru un sistem susținut de un grup pe care îl consideră marginalizat primează asupra înțelegerii lor a „ceea ce presupune de fapt Sharia” — „un sistem religios și juridic cuprinzător”.
Reprezentantul Keith Self, republican din Texas, care a colaborat cu Reprezentantul Chip Roy, republican din Texas, în cadrul grupului parlamentar „Sharia-Free America Caucus”, a prezentat în detaliu numeroasele moduri în care Sharia este „incompatibilă cu Constituția”, în special deoarece ar crea „un sistem juridic paralel” care ar înlocui standardul juridic unic aplicabil tuturor cetățenilor americani.
Sharia creează standarde juridice inegale prin faptul că face distincție între musulmani și non-musulmani, bărbați și femei, precum și între credincioși și disidenți. Aceste distincții subminează protecțiile constituționale și expun indivizii la presiuni sociale sau juridice care intră în conflict cu garanțiile americane privind libertatea și egalitatea. Statele Unite nu pot susține sisteme juridice paralele, deoarece statul de drept se bazează pe un singur standard constituțional care se aplică în mod egal tuturor cetățenilor.
În consecință, legislatorii se ocupă deja de problema sprijinului intern acordat Shariei, iar experți precum Haskins sunt optimiști că tineretul american nu este pe cale să înceapă să îmbrățișeze islamul radical în viitorul apropiat.
Totuși, merită luat în serios faptul că sondajele lui Haskins par să indice că tot mai mulți tineri americani aderă la o viziune care promovează viabilitatea unei abordări de tipul „cu orice preț” pentru a îndrepta presupusele nedreptăți comise împotriva comunităților pe care le consideră marginalizate.
Dacă americanii vor cu adevărat să evite soarta Franței, vor aborda problema nu doar pe cale legislativă, ci și recunoscând felul în care sunt educați copiii lor tocmai în acele locuri pe care elevii francezi le-au incendiat zile întregi: școlile lor.



COMMENTS