„De la sălile lui Montezuma până la țărmurile Tripoliului”
Adevărul este că islamul se află în război cu America încă din 1776.
Thomas Jefferson a fost primul președinte american care a intrat în război împotriva islamului fundamentalist. Jefferson era convins că, într-o bună zi, islamul va reveni pe scena mondială și va reprezenta o amenințare și mai mare pentru America. Cu peste 200 de ani în urmă, America declarase război islamului, iar președintele Thomas Jefferson a condus această ofensivă.
Pentru Jefferson, problema nu era natura intrinsecă a unei anumite curente religioase, ci mai degrabă pericolul pe care îl reprezenta pentru libertate orice ideologie religioasă care urmărea să prevaleze asupra legii civile și a drepturilor individuale în noua națiune.
În anii 1700, pirații musulmani terorizau Marea Mediterană și Atlanticul de Nord. Aceștia atacau navele comerciale și rețineau echipajele pentru a obține răscumpărare. Neplata răscumpărării ducea la sclavie, pedepse crude sau moartea prizonierilor. Pirații proveneau din țările islamice din Africa de Nord, și anume Maroc, Alger, Tripoli și Tunis, cunoscute sub numele de Coasta Barbariei.
- Islamofobia și frica reală
- Creștinismul și Islamul: Viziuni imposibil de conciliat
- „Fiul Hamasului”: Islamismul avansează periculos în Occident
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Înainte de Războiul de Independență, navele comerciale americane se aflau sub protecția Marinei Britanice, iar după izbucnirea războiului, Franța a preluat protecția navelor americane. Însă, odată ce America și-a câștigat independența, flota sa comercială a rămas pe cont propriu. În iulie 1785, pe când Jefferson era ministru al Statelor Unite în Franța, pirații au capturat două nave, iar Dey-ul (guvernatorul) din Alger a cerut suma exorbitantă de 60.000 de dolari.
Congresul dorea să-i împace pe pirați, urmând exemplul țărilor europene, prin plata răscumpărării, pentru a evita războiul. Jefferson s-a opus cu vehemență acestei măsuri și a propus, în schimb, formarea unei „coaliții de națiuni aliate” pentru a lupta împotriva teroriștilor și a negocia pacea.
În martie 1786, John Adams și Thomas Jefferson s-au întâlnit la Londra cu ambasadorul Tripoliului pentru a afla condițiile de pace și eliberarea prizonierilor americani deținuți de statele barbarice. Când a fost întrebat cu ce drept Tripoli a declarat război unor națiuni care nu le-au făcut niciun rău, ambasadorul a explicat că acest lucru se baza pe Legile Profetului lor, consemnate în Coran, care stipulau că toate națiunile care nu le recunoșteau autoritatea erau „păcătoase”, iar jefuirea și reducerea lor în sclavie constituiau un drept și o datorie a lor.
Ambasadorul musulman a precizat costurile ridicate ale tratatelor de pace temporare și „perpetue”, precum și comisionul pe care îl percepe.
În ciuda eforturilor depuse de George Washington și de puterea executivă, Congresul a continuat să plătească răscumpărarea timp de încă 15 ani, suma ridicându-se la 1 milion de dolari pe an. Când Jefferson a devenit președinte, 14 ani mai târziu, pașa din Tripoli i-a trimis noului președinte o cerere de șantaj în valoare de 225.000 de dolari, plus 25.000 de dolari pe an, pe o bază continuă.
Atunci s-au schimbat lucrurile.
Astfel au început Războaiele Barbarice din perioada 1801-1805 și din 1815. Jefferson a reușit în cele din urmă să convingă Congresul să construiască șase fregate, pe care le-a trimis pe Coasta Barbariei. Și astfel a luat naștere Marina Militară a Statelor Unite.
De asemenea, el a trimis o unitate specială înainte de înființarea Marinei, pentru a se alătura flotei franceze în scopul eliberării unora dintre prizonieri.
Și astfel a luat naștere Corpul de Marină al SUA. Erau numiți „leathernecks” deoarece purtau o bandă de piele în jurul gâtului pentru a rezista la o lovitură de macetă care le-ar fi putut tăia capul.
Thomas Jefferson a dorit inițial să înființeze o marină militară pentru a apăra coastele Americii. Însă evenimentele petrecute la jumătatea distanței în jurul lumii au obligat America să înceapă să-și construiască o prezență navală redutabilă la nivel mondial.
Thomas Jefferson a fost unul dintre Părinții Fondatori, a cărui misiune a fost aceea de a construi o națiune bazată pe libertatea religioasă și toleranță. Explicația pe care i-a oferit-o ambasadorul din Tripoli a evidențiat intoleranța islamului fundamentalist.
Jefferson a studiat religia comparată la universitate și deținea o ediție în limba engleză a Coranului din 1734. Exemplarul de Coran al lui Thomas Jefferson a fost folosit, într-un gest celebru, de Keith Ellison, primul congresman musulman al Americii, pentru jurământul său ceremonial de învestire în 2007, simbolizând toleranța religioasă și diversitatea principiilor fondatoare ale Americii.
„Manualul terorist” a fost conceput în anul 622, iar până în 1776 a fost redactat și utilizat pentru a ataca America. Manualul islamist fundamentalist se tipărește și astăzi.
Victimele americane ale islamului
Începând din 1990, atacurile asociate jihadismului radical au ucis americani atât pe teritoriul SUA, cât și în străinătate. În SUA, bilanțul este de aproximativ 3.000–3.500 de morți, aproape toți din 11 septembrie 2001: potrivit Global Terrorism Database, 2.908 din cei 3.282 de americani morți în SUA în atacuri teroriste între 2001 și 2019 au fost victime ale zilei de 11 septembrie, o statistică ce cuprinde toate formele de terorism, nu doar pe cel jihadist. În afara țării, aceeași bază de date numără 3.455 de americani uciși în atacuri teroriste în lume în acea perioadă, fără Afganistan și Irak, deci aproximativ 170 în străinătate, la care se adaugă atacurile din anii ’90: bombardarea complexului Khobar Towers din Arabia Saudită (1996, 19 militari americani), atentatele asupra ambasadelor din Kenya și Tanzania (1998, 12 americani) și atacul asupra navei USS Cole (2000, 17 marinari).
Cel mai grav episod recent este atacul Hamas din 7 octombrie 2023, în care, potrivit Departamentului de Justiție, au murit 49 de americani, cifră actualizată de mai multe ori pe măsură ce soarta persoanelor dispărute a fost confirmată, iar alți câțiva zeci au murit ulterior în conflict, în mare parte cetățeni americani care serveau în armata israeliană. Un capitol separat sunt războaiele din Afganistan și Irak, unde au murit peste 7.000 de militari americani; atribuirea lor „islamului radical” rămâne însă disputată, deoarece acele conflicte au avut și alte cauze. Prin urmare, totalul este de aproximativ 3.500–4.000 de morți dacă se iau în calcul doar atacurile teroriste din SUA și din străinătate, și peste 10.000 dacă sunt incluși și militarii din războaiele de după 2001.
COMMENTS