Surprinde pe cineva toxicitatea Kamalei Harris?

Unul dintre cele mai interesante articole apărute pe internet în ultima vreme a fost publicat recent pe site-ul CNN, analizează Scott McKay într-un articol American Spectator.

Purta titlul „Exasperare și disfuncționalitate: Despre debutul frustrant al Kamalei Harris ca vicepreședinte“. A fost scris de Edward Isaac Dovere și Jasmine Wright și este un articol critic la adresa lui Harris.

În mod clar, Dovere și Wright au fost contactați de oamenii lui Joe Biden și este destul de evident că au simțit nevoia să învinovățească pe cineva în contextul rezultatelor dezastruoase din sondaje și a unei respingeri a lui Biden pe plan național atât de persistentă încât, conform unui sondaj publicat de Washington Post, democrații au acum mai puțini „alegători înregistrați“ decât „alegători probabili“ pe buletinul generic de vot al Congresului pentru anul viitor.

Când electoratul este atât de alarmat de eșecul regimului Biden în mai puțin de un an și atât de dezgustat de incompetența și tirania sa meschină – de exemplu, mandatul neconstituțional de vaccinare pe care insistă să-l promoveze – încât s-au întors împotriva partidului administrației, e o situație destul de îngrozitoare.

Asta în ciuda faptului că mass-media corporatistă a fost de partea administrației și a liderului său timp de aproape doi ani. Însă New York Times și CNN nu îl pot salva pe Biden. Este evident. Acele lozinci „Let’s Go, Brandon“ de la meciuri continuă, în ciuda crizelor și mustrărilor.

Poporul american nu va fi transformat în țap ispășitor pentru eșecurile administrației Biden. Iar manipularea a ajuns la faza în care nu mai dă roade ca la început. Asta era de așteptat odată ce complicii din presă au ajuns să ne spună că inflația este un lucru bun și, în același timp, a cheltui trilioane de dolari pe care nu îi avem va duce la scăderea prețurilor.

Ceea ce înseamnă că cineva trebuie să fie sacrificat. Adio, Kamala.

Citește și Kamala Harris, Vicepreședintele absent prin definiție

„Obosiți de ceea ce consideră a fi o disfuncționalitate profundă și lipsă de concentrare, consilierii cheie de la Casa Albă au ajuns în mare parte la exasperare în ceea ce o privește pe vicepreședinta Kamala Harris și personalul său – concluzionând că pur și simplu nu au timp să se ocupe de ei acum, mai ales într-un moment în care președintele Joe Biden se confruntă cu tot mai mult probleme legislative și politice.

Exasperare există de ambele părți. Interviurile cu zeci de foști și actuali consilieri ai lui Harris, oficiali ai administrației, agenți democrați, donatori și consilieri externi – care au vorbit pe larg pentru CNN – dezvăluie o realitate complexă în interiorul Casei Albe. Mulți din cercul vicepreședintelui afirmă că nu este pregătită sau poziționată în mod adecvat și, în schimb, este exclusă. Vicepreședintele însăși le-a spus mai multor confidenți că se simte restricționată în ceea ce este capabilă să facă pe plan politic. Iar cei din jurul ei continuă să fie precauți cu a face aluzii la viitoare ambiții politice, echipa lui Biden fiind foarte atentă la orice semn de lipsă de loialitate, în special din partea vicepreședintelui.

Ea este acum la un pas de a ajunge președinte. Ar putea trece doar un an până își va anunța propria campanie prezidențială, având în vedere îndoielile întregii lumi politice că Biden ar mai candida în 2024, lucru pe care s-a angajat să-l facă, atât public, cât și în privat. Sau în trei ani, ea ar fi persoana esențială pentru a valida un președinte care încearcă să convingă țara să-l aleagă din nou la conducere până împlinește 86 de ani.

Puțini dintre cei care au vorbit pentru CNN consideră că este bine pregătită pentru oricare din aceste roluri. Harris are o relație destul de dificilă cu unii de la Casa Albă, în timp ce susținătorii de lungă durată se simt abandonați și nu văd vreo coerență în ceea ce a făcut sau a încercat să realizeze ca vicepreședinte. A fi prima femeie, și mai ales prima femeie de culoare, în asemenea funcție este o reușită istorică, dar vine la pachet cu un scrutin exagerat și fără milă chiar și în ceea ce privește erorile neînsemnate, după cum subliniază ea adesea.“

Dovere și Wright au reușit cel puțin să prezinte ambele fațete ale poveștii…

„Apărătorii ei și oamenii cărora le pasă de Harris devin frenetici. Când se enervează, unii transmit mai departe un articol recent al publicației Onion, batjocorind lipsa unei activități mai substanțiale din partea ei, numit ‘Casa Albă o îndeamnă pe Kamala Harris să stea la computer toată ziua în caz că apar e-mailuri’. Când sunt deprimați, ignoră zvonul în stilul lui Aaron Sorkin, potrivit căruia Biden ar putea încerca să o înlocuiască nominalizând-o într-un post vacant la Curtea Supremă. Acel zvon a atins deja nivelurile superioare ale orbitei Biden, potrivit unei persoane care a auzit discuțiile.“

Articolul continuă, încercând să o descrie pe Harris drept un jucător de categorie grea care, dintr-un motiv oarecare, pur și simplu nu a fost folosit corect de Casa Albă, fără să spună pe nume lucrurilor pe care publicul le știe foarte bine.

Citește și Sondaj: Doar 28% dintre americani apreciază activitatea Vicepreședintelui Kamala Harris

Și anume – Kamala Harris este un nimeni. Că ascensiunea ei în politică s-a datorat unei relații extraconjugale pe care a avut-o ani de zile cu politicianul din California Willie Brown și, ulterior, identității ei de femeie de culoare care a fost aleasă ca funcționar la nivel de stat.  

Harris nu a făcut mare lucru în calitate de procuror general al Californiei, cu excepția cazului în care considerați că a fost o realizare încălcarea gravă a drepturilor constituționale ale jurnalistului David Daleiden, cu scopul de a-l pedepsi pentru că a denunțat mișelia comerțului cu organe efectuat de Planned Parenthood. Cu siguranță nu a făcut nimic special în Senatul SUA. De ce s-ar aștepta cineva să realizeze ceva ca vicepreședinte?

Joe Biden – sau păpușarii lui, de fapt – o cunoșteau excepțional de bine pe Kamala Harris. Știau că atunci când electoratul democrat de la alegerile primare au avut-o pe lista candidaților la președinție, au respins-o rapid și definitiv. Ea a trecut de la statutul de favorită la a ieși din cursă în cel mai scurt timp, și a fost pusă în acea poziție în mare parte datorită unor critici severe din partea lui Tulsi Gabbard, dintre toți oamenii.

Toată lumea știa că Harris era o piedică pentru administrație. Ați auzit discutându-se puțin despre echipa „Biden-Harris“ în timpul campaniei – dar nu prea mult, și în cea mai mare parte erau afirmații folosite pe post de paravan, într-un efort de a tempera opoziția publicului la gafele neîncetate ale lui Biden și neputințele lui inexplicabile.

De îndată ce el a fost investit, Harris a fost pusă acolo în speranța că va putea liniști publicul. Dar cu cât americanii au văzut mai mult din acțiunile ei, cu atât am decis că nu ne place de ea – și din motive evidente. Ea chicotește la momentul nepotrivit. Este extrem de lipsită de substanță. Și e foarte evident că nu-i pasă decât de ea însăși.

Și scuza cu care se apără este excesiv de evidentă, și anume că, fiind o femeie de culoare, este tratată cu lipsă de respect și marginalizată. De parcă ceea ce le place oamenilor este să audă scuze de la lideri.

Harris a fost însărcinată cu rezolvarea situației de la graniță când opoziția publică față de acțiunile adoptate de Biden a explodat, la scurt timp după ce administrația a preluat mandatul, iar primul ei pas a fost să facă exact ceea ce a făcut Biden în privința petrolului – să meargă în America Centrală și să implore localnicii să rezolve o problemă cauzată în mod direct de politica guvernului federal al SUA.

Harris analiza „cauzele fundamentale“ cu cei din America Centrală, iar liderii de acolo s-au simțit insultați. Ei știu că principala cauză a actualului val de imigrație este că Biden a invitat oamenii să vină, cu promisiunea că le va oferi asistență medicală gratuită și alte beneficii. Lucrurile stau la fel ca în situația restricționării producției interne de petrol și apoi implorarea OPEC să ajute la rezolvarea deficitului destul de previzibil de produs de pe piață.

Citește și Sondaj: Biden, tot mai nepopular în rândul americanilor 

Oamenii lui Harris susțin acum că i-au fost puse piedici. Dar unde sunt dovezile că doamna Harris a avut vreodată un plan pentru a rezolva criza de la frontieră sau vreun interes în acest sens?

Mai avem apoi mediul toxic de lucru raportat de cei care au fost o vreme angajați ai lui Harris. Pentru că, desigur, cineva așa lipsit de merit precum Harris va fi un tiran ca șef. Este doar o chestiune de timp până când acele anecdote discrete ajung să nu mai fie atât de discrete.

Articolul CNN nu este deloc în favoarea lui Harris, dar dacă intenționa să ajute echipa Biden, eșuează lamentabil și la acest aspect. La urma urmei, deși Harris are o cotă jalnică de susținere de 28%, și cea a lui Biden este colosal de joasă – de fapt, declinul lui este chiar mai mare decât al ei.

Și chiar nu ajută la rezolvarea a ceea ce este, evident, un război pe față între Echipa Biden și Echipa Harris.

Ceea ce, sincer, este un lucru bun. Nu va afecta negativ funcționarea țării, pentru că aici cu greu se poate ajunge mai rău. Și dacă va distruge Partidul Democrat – și mai ales dacă Harris va merge cu toate resursele împotriva lui Biden la alegeri, lucru ce l-a și făcut deja în timpul primului tur de scrutin, și care ar putea aduce beneficii neașteptate pentru republicani și conservatori la alegerile de la jumătatea mandatului din 2022 – atunci ne putem așeza cu toții confortabil și savura un popcorn delicios, în timp ce imbecilii de la conducere își duc Ultima Bătălie trezită.

Echipa Harris îl poate numi pe Biden un rasist neconvertit și acuzația va fi credibilă. Se pot lega, de asemenea, de capacitățile lui mentale, și și acesta va fi un argument credibil. Iar echipa Biden poate profita de tirania practicată la birou de către Harris și lipsa ei de calificare. Și aceste acuzații vor fi reale.

Suntem în favoarea dezvăluirilor complete în aceste privințe. În numele transparenței și al unui public informat, adică.

Așa cum a spus odată Henry Kissinger despre războiul Iran-Irak: pot pierde amândoi? Sigur că da. Și mai mult ca sigur o vor face. Pe bună dreptate.

Traducere și adaptare
Tribuna.US