Presa reprezintă, în planul expresiv al culturii românilor din America, un câmp larg de cercetare și de reflecție chiar și în zilele noastre. Trebuie
Presa reprezintă, în planul expresiv al culturii românilor din America, un câmp larg de cercetare și de reflecție chiar și în zilele noastre. Trebuie precizat însă că nu există o lucrare de sinteză a istoriei presei imigranților români din America și este greu de presupus că una va fi elaborată vreodată. Un impediment real, dificil de surmontat, este numărul uriaș de ziare care au apărut și nu s-au păstrat, iar cele conservate sunt risipite prin biblioteci și arhive din întreaga SUA.
.
O privire retrospectivă asupra presei românilor-americani relevă că pentru majoritatea editorilor și cititorilor tipărirea și difuzarea gazetelor a fost, înainte de toate, un exercițiu de românism la mii de kilometri depărtare de casă.
.
A fost totodată un mod de comunicare, o luptă împotriva uitării, un efort de a cultiva memoria națională — un admirabil efort de supraviețuire. Nu în ultimul rând, presa a fost o dovadă a voinței de autodefinire, a dragostei, generozității și solidarității în spirit și idealuri.
.
Prima gazetă românească din America, după puținele izvoare păstrate, a fost publicația „TRIBUNA” (THE TRIBUNE), ziar „literar politic și economic”, cu mențiunile: „Apare săptămânal”, „Director: Liviu R. Prașca”, „În română”.
.
În ediția Anul I, nr. 1, 3 decembrie 1903, pe prima pagină a fost publicat un apel emoționant și semnificativ, dezvăluind o tulburătoare confesiune de credință:
.
„Iubiți frați, astăzi aveți în față un număr din primul și unicul ziar românesc pe țărmul acestui străin, cu câtă greutate și cu câtă luptă ne-am luptat numai și numai ca să dăm și să arătăm lumii că și nația românească poate să facă și poate să aibă ceva..Căci, bine vedeți, iubiților frați, toată nația are ce are, toată nația își dă silința ca să înainteze și, după cum bine vedeți, și înaintează, căci ține unul la altul și puteți fi siguri că unde este unire și frățietate, acolo totdeauna este și învingere..Și oare de ce să nu ne unim și noi, de ce oare să nu ne înfrățim și noi, ca laolaltă să luptăm și să învingem spre a ne ajunge scopul nostru național?.Nu avem și noi oameni care să ne conducă? Nu avem și noi putere și mijloc ca să putem lupta?.Și oare a cui bine o fi, dacă împreună vom lupta și vom învinge? Nu e a națiunii noastre binele acela? Nu e fala neamului românesc?.Da, fraților, e fala și binele vostru, binele muncitorului, căci pentru el lucrăm și suntem contra capitalismului, contra celor care nu știu ce este mizeria, ci numai își bat joc și râd de sărmanul popor, care pentru bagatele mici trebuie să muncească și să lupte cu sudoare de moarte, spre a face câștig marelui capitalist..Vedeți, fraților, și judecați voi singuri că oare nu e bine să ajungem la o țintă, oare nu e bine dacă muncitorul va fi puțin mai scutit.Ba da, toate sunt mai bune, toate vor fi mai ușoare dacă vom lupta și vom învinge; și uite acum vă întindem toată mâna de ajutor, vă o oferim, ba chiar luptăm noi pentru voi, numai ca să putem zice că am învins..Dați-vă voi numai silința ca să vă uniți, cereți sfaturi bune de la cei mai bătrâni care sunt în această țară străină și ascultați-i; împreună să luptați și să vă uniți, ca să ajungeți la țintă..Ținta — asta o vrem: nu vrem altceva; vrem numai dreptate, drept ca oricare, ca să putem și noi ajunge la un oarecare bine pe acest tărâm nou și străin; lăsați ceartă și bătaie între voi și mai bine uniți-vă, ca să facem fala neamului nostru român, căci el e un neam vechi și măreț, a fost întotdeauna viteaz și învingător și acum trebuie să fie la fel..Nouă nu ne ajută bătăile și cearta; în această țară străină ele ne costă mult, căci cu bani mulți trebuie să plătim pentru ceartă și bătaie. În al doilea rând, rușinea, râsul și batjocura avocatului trebuie să le înghițim..Destul despre acestea; vreau să continui cu lucruri mai bune: alergați să ne sprijiniți, abonați-vă la foaia românească, înființați societăți, urmăriți scopuri filantropice și dați mâna de ajutor tuturor celor ce se numesc fii de român..Uniți-vă, strângeți-vă laolaltă, formați o partidă puternică, ca să puteți atinge scopul vostru bun; dovediți lumii că sunteți vrednici de numele mare și sfânt, arătați tuturor că aveți putere și oameni care să vă conducă; astfel puteți ajunge la bine, iar când aveți binele în mâini, trăiți cu ușurință și cu bucurie..Uniți-vă și vă marginalizați (sic), ca să putem lupta; veniți întru ajutorul nostru și ne sprijiniți, ca să putem lupta pentru dreptul nostru. Luptăm ca să vă putem ajuta, ca să aveți o muncă ușoară, o plată bună și să fiți scutiți de asupririle capitalismului..Lăudați pe Dumnezeu, căci El ne va ajuta întru toate; țineți-vă uniți, fiți cu frică de Dumnezeu și încredeți-vă în cei ce vă conduc.Citiți cu drag acest organ românesc, căutați tot ce este de folos pentru voi și veți afla..Cu dragă inimă și cu simț românesc ne vom lupta; vă vom întinde mâna de ajutor spre a putea ajunge la scopul nostru și cu drag vrem să lucrăm pentru înălțarea poporului român..Cu drag frățesc vă trimitem toate știrile noastre din depărtare. Toate știrile politice și stările care ne-au prigonit cândva..Partidul Național a luptat cu mare greutate până a tipărit foaia «Tribuna» care apărea în Sibiu; mulți au murit fiind loviți de procesele politice..Astăzi încă o soră a ei se avântă într o țară străină, liberă, și aici vrea să lupte, să răzbune tot ce a suportat foaia anterioară, să strige tuturor, să dea de ştire câte greutăți și chinuri suportă românul. Sprijiniți-o, fraților, abonați-o; binele vostru va fi..În fine, sunt convins că toți veți alerga și ne veți sprijini și noi vom răsplăti prin muncă, cerând de la toți răsplată și dreptate pentru muncă..Redacția.”
.
În „Calendarul național ilustrat al ziarului «America»”, 1912, p. 220, se consemnează:
.
„Liviu Prașca a înființat o societate de acționari pentru a susține ziarul, iar veniturile, dacă vor exista, urmau să se împartă între acționari. Acțiunile erau de 10 și 20 dolari. După ce a strâns mai multe acțiuni, Liviu Prașca a dispărut, iar abia înființatul ziar «Tribuna» a încetat.”
.
Este de asemenea interesant de menționat alte publicații intitulate „Tribuna” care au apărut de a lungul anilor în Statele Unite:
• „TRIBUNA (THE TRIBUNE)”, săptămânal, Chicago — 15 august 1915;
• „TRIBUNA (THE TRIBUNE)”, săptămânal, Detroit — 30 mai 1923;
• „TRIBUNA (THE ROMANIAN TRIBUNE)”, săptămânal, Detroit — 1924.
• „TRIBUNA (THE TRIBUNE)”, publicație lunară, Detroit — 1 septembrie 1951;
.
Aceste date confirmă continuitatea și diversitatea eforturilor de presă ale comunității românești din America, într un lung șir de inițiative locale care au urmărit aceleași scopuri: păstrarea identității, apărarea drepturilor românilor veniți în America pentru un trai mai bun și consolidarea comunității.
Privită de la distanța celor peste 120 de ani care ne despart de apariția primului număr al „Tribunei” de la Cleveland, mărturisirea redactorilor săi capătă o valoare care depășește cu mult istoria unei publicații. În cuvintele lor simple, uneori aspre, se regăsesc neliniștile, speranțele și idealurile unei generații de români care, ajunsă pe un pământ străin, încerca să-și găsească locul fără să-și piardă identitatea.
.
Ziarele românești din America au fost mai mult decât simple mijloace de informare. În jurul lor s-au format comunități, s-au apărat drepturi, s-au strâns ajutoare, s-au înființat societăți și biserici, s-au purtat dezbateri și, mai presus de toate, s-a păstrat vie conștiința apartenenței la același neam. Pentru generații întregi de emigranți, pagina tipărită în limba română a reprezentat o bucată de acasă.
.
„Tribuna” din Cleveland a avut o existență scurtă, dar faptul că primul său număr a apărut la 3 decembrie 1903 rămâne un reper al istoriei românilor din Statele Unite. Dincolo de destinul celui care a inițiat-o și de împrejurările în care publicația și-a încetat apariția, rămâne extraordinar gestul acelor români care au considerat că o comunitate aflată la început de drum avea nevoie de propria sa voce.
.
Au trecut de atunci mai bine de douăsprezece decenii. S-au schimbat generațiile, s-au schimbat orașele în care trăiesc românii, iar hârtia tipărită împarte astăzi spațiul informațional cu televiziunea, internetul și rețelele sociale. Nu s-a schimbat însă nevoia unei comunități de a-și spune propria poveste și de a-și păstra memoria.
.
Poate tocmai de aceea apelul publicat în primul număr al „Tribunei” din 1903 continuă să aibă rezonanță și astăzi: „Uniți-vă, strângeți-vă laolaltă […] ca să facem fala neamului nostru român.”
.
Din Clevelandul anului 1903 până în America românească de astăzi, aceasta pare să fie adevărata continuitate a presei româno-americane: generații diferite, publicații diferite, dar aceeași nevoie de a păstra limba, memoria și identitatea și de a da comunității românești o voce proprie pe pământ american.
.
Dorin Nădrău
COMMENTS