„TRIBUNA” lui Slavici de la Sibiu – 1884 – Ziarul Unității Românești

Fondat la Sibiu la 14/26 aprilie 1884 de către Ioan Slavici, ziarul politic „Tribuna” a avut un rol remarcabil în viața politică și culturală a Transilvaniei, militând pentru unitatea românilor prin cultură. A fost primul cotidian al românilor din Transilvania, apărând sub deviza devenită celebră: „Soarele pentru toți românii la București răsare.”

Ideea înființării Tribunei s-a conturat încă din timpul Congresului studențesc de la Putna, din august 1871. În cadrul reuniunii, la care au participat, alături de Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Pamfil Dan, Ilarion Pușcariu și Dimitrie Comșa, cei care se autointitulau „tinerii” au pus la cale apariția unui cotidian românesc în interiorul Carpaților. Neavând însă resurse financiare suficiente, ei s-au grupat inițial în jurul ziarului „Telegraful Român”, publicație care avea să pregătească apariția viitorului cotidian sibian.

Prozator, dramaturg, memorialist și gazetar, membru corespondent al Academiei Române, Ioan Slavici este considerat unul dintre marii clasici ai literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ion Creangă. Gazeta a însemnat pentru Slavici ani de muncă asiduă, concretizați într-o bogată activitate publicistică. Pentru atitudinea sa de apărător al intereselor românilor ardeleni și pentru activitatea desfășurată ca secretar al Partidului Național Român, acesta a fost acuzat de „agitație împotriva statului”, fiindu-i intentate cinci procese de presă, soldate atât cu amenzi, cât și cu un an de închisoare la Vaț (1888–1889).

Primul număr al cotidianului, apărut la 14 aprilie 1884, se deschidea cu un „Apel către publicul român”, urmat de programul publicației. Intenția declarată era aceea ca noul organ de presă să fie „un teren comun, pe care se vor putea întâlni împreună, o tribună pentru toți”, având drept scop cultivarea unității culturale a tuturor românilor și promovarea idealurilor și aspirațiilor lor.

Programul ziarului caracteriza Imperiul Austro-Ungar drept un stat poliglot și sublinia necesitatea apărării drepturilor românilor în viața publică, precum și menținerea unui viu sentiment de solidaritate națională. Totodată, înființarea Tribunei urmărea crearea unui centru de activitate literar-culturală și dezvoltarea unei tipografii care să contribuie la educația românilor și la sporirea numărului de cărți populare în limba română.

Noua publicație își propunea să combată fără rezerve orice măsură, legislativă sau administrativă, care ar fi împiedicat dezvoltarea firească a vreunuia dintre popoarele monarhiei. În același timp, evidenția rolul poporului român ca factor de ordine și cultură la hotarele orientale ale Imperiului și pleda pentru respectarea drepturilor românilor și a autonomiei Transilvaniei. Deviza Tribunei nu promova lupta ofensivă, ci apărarea drepturilor naționale, colaborarea pașnică și munca rodnică în folosul comunității.

Perioada 1884–1890, în care Ioan Slavici s-a aflat la conducerea Tribunei, reprezintă epoca de glorie a publicației sibiene. Încă din primul număr, apelul „Către publicul român” anunța intențiile ferme ale redacției de a combate „fără nici o rezervă orişice măsură, fie legislativă, fie administrativă”, considerată potrivnică intereselor românilor.

Sub conducerea lui Slavici, ziarul „Tribuna” a devenit unul dintre cei mai importanți piloni ai presei românești din Transilvania, alături de „Gazeta Transilvaniei”, condusă de George Barițiu, și de „Luminătorul” din Timișoara.

Prin intermediul publicației, Slavici s-a angajat într-o luptă constantă pentru apărarea și promovarea învățământului românesc. În jurul Tribunei s-a coagulat o importantă elită intelectuală, care a susținut înființarea și dezvoltarea instituțiilor de învățământ românești, considerate esențiale pentru progresul economic și cultural al românilor transilvăneni. Astfel, alături de George Barițiu, Slavici a sprijinit dezvoltarea Școlii de fete din Sibiu, pledând pentru „cuprinderea tuturor elevelor în internat, spre a fi permanent sub supravegherea factorilor educativi”.

Totodată, ziarul a combătut excesele curentului latinist și a promovat realismul popular, publicând numeroase texte folclorice și creații inspirate din viața satului românesc.

„Tribuna” a susținut politica pasivistă promovată de Partidul Național Român, potrivit căreia românii transilvăneni nu participau la alegerile și activitatea parlamentară din cadrul Imperiului Austro-Ungar. În același timp însă, Slavici a protestat energic împotriva introducerii obligativității predării limbii maghiare în școlile naționalităților, deși învățământul românesc era susținut financiar de Biserica românilor transilvăneni.

Politica promovată de Slavici în fruntea Tribunei a fost una profund națională, dublată de o activitate permanentă pentru ridicarea nivelului de cultură al românilor din Transilvania. Alături de celelalte mari publicații românești din interiorul arcului carpatic, „Tribuna” a contribuit la afirmarea identității naționale, la consolidarea elitei intelectuale românești și, în anumite momente, chiar la colaborarea cu reprezentanți ai populației maghiare în lupta împotriva politicilor imperiale considerate nedrepte.

Cotidianul și-a încetat apariția la Sibiu la 29 aprilie 1903. În ianuarie 1904, ziarul „Tribuna Poporului” din Arad a început să apară sub denumirea „Tribuna”, păstrând acest titlu până la sfârșitul lunii februarie 1912. În ultimul său număr, redacția anunța încetarea apariției și fuziunea cu ziarul „Românul”:

„Cu numărul de astăzi (…) ziarul nostru încetează să mai apară independent, el fuzionează cu organul autorizat al partidului nostru național. Aducând la cunoștința cetitorilor noștri această știre, le mulțumim din inimă pentru puternicul sprijin ce ni l-au dat vreme de șaisprezece ani de zile (…). Cetitorii noștri nu ne vor uita.”

Timp îndelungat, „Tribuna” a fost cel mai citit ziar din Ardeal. Deși a cunoscut numeroase întreruperi de-a lungul existenței sale, publicația continuă să apară și în prezent.

Merită amintit și faptul că, la 18 februarie 1968, un grup de ziariști consacrați și tineri condeieri a înființat „Tribuna Sibiului”, publicație care avea să atingă, în perioada 1968–1989, cele mai mari tiraje din istoria sa. În paginile gazetei s-au născut inițiative culturale importante, precum Clubul de Jazz din Sibiu și Salonul Internațional de Artă Fotografică.

Astăzi, „Tribuna” continuă tradiția începută în urmă cu peste un secol, oferind, de luni până sâmbătă, informații din municipiul și județul Sibiu, din România și din străinătate, rămânând una dintre cele mai longevive publicații ale presei românești.

Închiderea „Tribunei” lui Ioan Slavici, la 29 aprilie 1903, nu a însemnat însă dispariția numelui și nici a tradiției jurnalistice pe care publicația o inaugurase la Sibiu. Titlul „Tribuna” avea să reapară, în forme și împrejurări diferite, la Arad, București, Cluj și în alte centre ale presei românești, devenind, în timp, mai mult decât numele unui ziar: un reper al publicisticii românești din Transilvania.

Un nou capitol sibian s-a deschis la 18 februarie 1968, când a apărut primul număr al ziarului „Tribuna Sibiului”. Momentul nu a fost întâmplător. Cu numai câteva zile înainte, la 15 februarie 1968, Sibiul redevenise reședință de județ în urma reorganizării administrative a României. Noua publicație apărea în contextul instituțional al regimului comunist, ca organ al Comitetului Județean Sibiu al Partidului Comunist Român și al Consiliului Popular Județean. Era, așadar, o publicație nouă, creată într-o altă epocă și într-un alt cadru politic, dar care avea să preia în timp numele și o parte din tradiția simbolică a „Tribunei” întemeiate de Slavici.

„Tribuna Sibiului” s-a impus rapid în viața județului, iar în perioada 1968–1989 a cunoscut cele mai ridicate tiraje din istoria sa. În paginile publicației au fost promovate numeroase inițiative culturale și artistice ale Sibiului, între care se numără și proiecte care aveau să dobândească notorietate națională și internațională.

Schimbarea politică din decembrie 1989 s-a reflectat imediat și în destinul ziarului. În atmosfera Revoluției, publicația a apărut sub numele „Tribuna Libertății”, pentru ca ulterior să revină la denumirea simplă de „Tribuna”, sub care continuă să apară și astăzi.

Actuala „Tribuna” se consideră continuatoarea tradiției jurnalistice inaugurate la Sibiu de Ioan Slavici în 1884, fără ca între toate aceste serii să fi existat o continuitate editorială neîntreruptă. Tocmai această distincție este importantă: între „Tribuna” lui Slavici și ziarul contemporan există mai ales o continuitate de nume, memorie și vocație publicistică, traversând epoci istorice, regimuri politice și generații de gazetari.

În prezent, „Tribuna” rămâne una dintre principalele publicații ale județului Sibiu. Ediția tipărită este distribuită în zilele lucrătoare, de luni până vineri, iar ediția online oferă în permanență știri și informații din municipiul și județul Sibiu, precum și din țară și din străinătate.

Astfel, de la „Tribuna” lui Ioan Slavici din 1884 până la ziarul care poartă astăzi același nume, se întinde o istorie de peste 140 de ani, cu întreruperi, schimbări de titulatură și contexte radical diferite. Dincolo însă de aceste rupturi, numele „Tribuna” a rămas legat de istoria presei sibiene și de ideea unei publicații profund ancorate în viața comunității.

Poate că tocmai aici se află cea mai durabilă moștenire a lui Slavici: nu într-o continuitate instituțională neîntreruptă, ci în puterea unui nume și a unei idei jurnalistice care au traversat mai bine de un secol și continuă să facă parte din identitatea culturală a Sibiului.

Este important de remarcat faptul că data publicării pe frontispiciul primei ediții este cu folosirea simultană a două calendare diferite. Notația 14/26 aprilie 1884 înseamnă aceeași zi exprimată în stil vechi și stil nou:
– 14 aprilie — calendarul iulian („stil vechi”), folosit atunci în România;
– 26 aprilie — data corespunzătoare în calendarul gregorian („stil nou”), folosit în Imperiul Austro-Ungar, inclusiv în Transilvania.

În secolul al XIX-lea diferența dintre cele două calendare era de 12 zile.

De aceea, în sursele istorice românești din epocă întâlnim frecvent date duble precum 14/26 aprilie. Chiar Tribuna de astăzi consemnează primul număr al ziarului lui Slavici drept apărut la 14/26 aprilie 1884.

Există însă o nuanță interesantă în cazul Tribunei de la Sibiu. Sibiul se afla în Austro-Ungaria, unde calendarul gregorian era deja calendarul civil. Prin urmare, când scriem astăzi istoria ziarului, formula dublă reflectă raportarea evenimentului și la cronologia românească de „stil vechi”.

Cronologia oficială a municipiului Sibiu înregistrează simplu apariția ziarului la 14 aprilie 1884, iar Tribuna însăși numește această dată „14 aprilie 1884 (stilul vechi)”.

Același argument este valabil și pentru data de pe frontispiciul ziarului din anul al 11-lea, ediția zilei 9/21 Februarie 1894 (stil vechi/stil nou).

Dorin Nădrău
Tribuna.US

Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ